Discursul Papei adresat directorilor naţionali pentru pastoraţia migranţilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat directorilor naționali pentru pastorația migranților
participanți la întâlnirea promovată de
Consiliul Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE)
vineri, 22 septembrie 2017

Iubiți frați și surori

Vă primesc cu bucurie cu ocazia întâlnirii voastre și îi mulțumesc cardinalului președinte pentru cuvintele adresate mie în numele tuturor. Vreau să vă mulțumesc din toată inima pentru angajarea dedicată în acești ultimi ani în favoarea atâtor frați și surori migranți și refugiați care bat la porțile Europei în căutarea unui loc mai sigur și a unei vieți mai demne.

În fața fluxurilor migratoare masive, complexe și variate, care au pus în criză politicile migratoare adoptate până acum și instrumentele de protecție stabilite de convenții internaționale, Biserica vrea să rămână fidelă față de misiunea sa: aceea „de a-l iubi pe Isus Cristos, de a-l adora și de a-l iubi, îndeosebi în cei mai săraci și abandonați; între ei se află desigur migranții și refugiații” (Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului 2015Insegnamenti II, 2 [2014], 200).

Iubirea maternă a Bisericii față de acești frați și surori ai noștri cere să se manifeste concret în toate fazele experienței migratoare, de la plecare la călătorie, de la sosire la întoarcere, așa încât toate realitățile ecleziale locale situate de-a lungul parcursului să fie protagoniste ale unicei misiuni, fiecare după propriile posibilități. A-l recunoaște și a-l sluji pe Domnul în acești membri ai „poporului său aflat pe drum” este o responsabilitate care unește toate Bisericile particulare în dedicarea unei angajări constante, coordonate și eficace.

Iubiți frați și surori, nu vă ascund preocuparea mea în fața semnelor de intoleranță, discriminare și xenofobie care se întâlnesc în diferite regiuni ale Europei. Ele sunt adesea motivate de neîncrederea și de teama față de celălalt, față de cel diferit, față de cel străin. Mă preocupă și mai mult trista constatare că comunitățile noastre catolice din Europa nu sunt scutite de aceste reacții de apărare și respingere, justificate de o „datorie morală” nu mai puțin specificată de a păstra identitatea culturală și religioasă originară. Biserica s-a răspândit în toate continentele grație „migrației” misionarilor care erau convinși de universalitatea mesajului de mântuire al lui Isus Cristos, destinat bărbaților și femeilor din orice cultură. În istoria Bisericii n-au lipsit tentații de exclusivism și închideri culturale, însă Duhul Sfânt ne-a ajutat mereu să le depășim, garantând o deschidere constantă spre celălalt, considerată ca o posibilitate concretă de creștere și de îmbogățire.

Duhul, sunt sigur de asta, ne ajută și astăzi să păstrăm o atitudine de deschidere încrezătoare, care permite să se depășească orice barieră, să se treacă peste orice zid.

În ascultarea mea constantă a Bisericilor particulare din Europa am perceput o profundă suferință în fața sosirii masive a migranților și refugiaților. Această suferință trebuie recunoscută și înțeleasă în lumina unui moment istoric marcat de criza economică, ce a lăsat răni profunde. În afară de asta, această suferință a fost agravată de însemnătatea și de compoziția fluxurilor migratoare, de nepregătirea substanțială a societăților gazdă și de politici naționale și comunitare adesea neadecvate. Însă suferința indică și limitele proceselor de unificare europeană, obstacolele cu care trebuie să se confrunte aplicarea concretă a universalității drepturilor umane, zidurile de care se lovește umanismul integral care constituie unul dintre roadele cele mai frumoase ale civilizației europene. Și pentru creștini toate acestea trebuie interpretate, dincolo de imanentismul laicist, în logica centralității persoanei umane create de Dumnezeu unică și irepetabilă.

Dintr-o perspectivă deosebit de ecleziologică, sosirea atâtor frați și surori în credință oferă Bisericilor din Europa o oportunitate în plus de a realiza pe deplin propria catolicitate, element constitutiv al Bisericii pe care o mărturisim în fiecare duminică în Crez. De altfel, în ultimii ani, multe Biserici particulare din Europa au fost îmbogățite de prezența de migranți catolici, care au adus devoțiunile lor și entuziasmul lor liturgic și apostolic.

Dintr-o perspectivă misiologică, fluxurile migratoare contemporane constituie o nouă „frontieră” misionară, o ocazie privilegiată de a-l vesti pe Isus Cristos și Evanghelia sa fără a se mișca din propriul mediu, de a mărturisi concret credința creștină în caritate și în respectul profund față de alte exprimări religioase. Întâlnirea cu migranți și refugiați de alte confesiuni și religii este un teren rodnic pentru dezvoltarea unui dialog ecumenic și interreligios sincer și îmbogățitor.

În Mesajul meu pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului din anul viitor am evidențiat cum răspunsul pastoral la provocările migratoare contemporane trebuie să se articuleze în jurul a patru verbe: a primi, a proteja, a promova, a integra. Verbul a primi se traduce după aceea în alte verbe cum ar fi a lărgi căile legale și sigure de intrare, a oferi o primă situare adecvată și frumoasă și a asigura tuturor siguranța personală și accesul la serviciile de bază. Verbul a protejase specifică în a oferi informații sigure și certificate înainte de plecare, a apăra drepturile fundamentale ale migranților și refugiaților independent de statusul lor migrator și a veghea asupra celor mai vulnerabili, care sunt copiii și copilele. A promova înseamnă în mod esențial a garanta condițiile pentru dezvoltarea umană integrală a tuturor, migranți și autohtoni. Verbul a integra se traduce în a deschide spații de întâlnire interculturală, a favoriza îmbogățirea reciprocă și a promova parcursuri de cetățenie activă.

În același Mesaj am amintit de importanța Pactelor Globale pe care statele sunt angajate să le redacteze și să le aprobe până la sfârșitul anului 2018. Secțiunea Migranți și Refugiați din Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale a pregătit 20 de puncte de acțiune pe care Bisericile locale sunt invitate să le utilizeze, să le completeze și să le aprofundeze în propria pastorație: aceste puncte sunt întemeiate pe „bunele practici” care caracterizează răspunsul tangibil al Bisericii la necesitățile migranților și refugiaților. Aceleași puncte sunt utile pentru dialogul pe care diferitele instituții ecleziale îl pot avea cu respectivele guverne în vederea Pactelor Globale. Vă invit, dragi directori, să cunoașteți aceste puncte și să le promovați la Conferințele voastre episcopale.

Aceleași puncte de acțiune conformează și o paradigmă articulată a celor patru verbe menționate mai sus, paradigmă care ar putea folosi ca metru de studiu sau de verificare a practicilor pastorale existente în Bisericile locale, în vederea unei actualizări tot mai oportune și îmbogățitoare. Comuniunea în reflecție și în acțiune să fie forța voastră, pentru că, atunci când suntem singuri, obstacolele par mult mai mari. Glasul vostru să fie întotdeauna prompt și profetic și, mai ales, să fie precedat de o acțiune coerentă și inspirată din principiile învățăturii creștine.

Reînnoindu-vă mulțumirea mea pentru marea voastră angajare în domeniul unei pastorații migratoare pe atât de complexe pe cât de actualitate arzătoare, vă asigur rugăciunea mea. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.09.2017
Publicarea pe acest sit: 22.09.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns