Discursul Papei adresat delegaţiei Federaţiei Luterane Mondiale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației Federației Luterane Mondiale
și membrilor Comisiei Luterano-Catolice
pentru Unitate
luni, 21 octombrie 2013

Iubiți frați și surori luterani și iubiți frați catolici,

Adresez cu bucurie bun-venit vouă tuturor, Delegația Federației Luterane Mondiale și reprezentanților Comisiei pentru Unitate luterano-catolică. Această întâlnire urmează după cea, foarte cordială și plăcută, pe care am avut-o cu Dumneavoastră, stimate Episcop Younan, și cu Secretarul Federației Luterane Mondiale, Cucernicul Junge, cu ocazia celebrării de începere a slujirii mele ca Episcop de Roma.

Privesc cu sentiment de profundă recunoștință față de Domnul Isus Cristos la pașii numeroși pe care relațiile dintre luterani și catolici i-au făcut în ultimele decenii și nu numai prin dialogul teologic, ci și prin colaborarea fraternă în multiple domenii pastorale și, mai ales, în angajarea de a înainta în ecumenismul spiritual. Acesta din urmă constituie, într-un anumit sens, sufletul drumului nostru spre comuniunea deplină și ne permite să-i pregustăm deja de pe acum unele roade, chiar dacă imperfecte: în măsura în care ne apropiem cu umilință de Domnul Nostru Isus Cristos, suntem siguri că ne apropiem și între noi și în măsura în cor vom invoca de la Domnul darul unității, să fim siguri că El ne va lua de mână și El va fi călăuza noastră. Trebuie să ne lăsăm luați de mâinile Domnului Isus Cristos.

Anul acesta, ca rezultat al dialogului teologic, care împlinește de acum cincizeci de ani, și în vederea comemorării celui de-al cincilea centenar al Reformei, a fost publicat textul Comisiei pentru Unitate luterano-catolică, având titlul semnificativ: „De la conflict la comuniune. Interpretarea luterano-catolică a Reformei în 2017”. Mi se pare într-adevăr important pentru toți efortul de a ne confrunta în dialog cu privire la realitatea istorică a Reformei, cu privire la consecințele sale și cu privire la răspunsurile care i-au fost date. Catolicii și luteranii pot să ceară iertare pentru răul făcut unii altora și pentru greșelile comise în fața lui Dumnezeu și împreună să se bucure pentru nostalgia de unitate pe care Domnul a trezit-o în inimile noastre și care ne face să privim înainte cu o privire de speranță.

În lumina drumului din aceste decenii și a multelor exemple de comuniune fraternă dintre luterani și catolici la care suntem martori, întăriți de încrederea în harul care ne este dăruit în Domnul Isus Cristos, sunt sigur că vom ști să ducem înainte drumul nostru de dialog și de comuniune, înfruntând chiar și problemele fundamentale, precum și în divergențele care apar în domeniul antropologic și etic. Desigur, dificultățile nu lipsesc și nu vor lipsi, vor cere încă răbdare, dialog, înțelegere reciprocă, dar să nu ne înspăimântăm! Știm bine – așa cum ne-a amintit de mai multe ori Benedict al XVI-lea – că unitatea nu este în primul rând rod al efortului nostru, ci al acțiunii Duhului Sfânt căruia trebuie să-i deschidem inimile noastre cu încredere pentru ca să ne conducă pe căile reconcilierii și comuniunii.

Fericitul Ioan Paul al II-lea se întreba: „Cum să vestim Evanghelia reconcilierii fără ca în același timp să ne angajăm să lucrăm pentru reconcilierea creștinilor?” (Scrisoarea enciclică Ut unum sint, 98). Fie ca rugăciunea fidelă și constantă în comunitățile noastră să poată susțină dialogul teologic, reînnoirea vieții și convertirea inimii, așa încât, cu ajutorul Dumnezeului Unul și Întreit, să putem merge spre împlinirea dorinței Fiului, Isus Cristos, ca toți să fie una. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.10.2013
Publicarea pe acest sit: 21.10.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns