Discursul Papei adresat delegaţiei comunităţii ebraice din Roma

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației comunității ebraice din Roma
vineri, 11 octombrie 2013

Dragi prieteni din comunitatea ebraică din Roma,

Shalom!

Sunt bucuros să vă primesc și să am astfel posibilitatea de a aprofunda și de a lărgi prima întâlnire pe care am avut-o cu unii reprezentanți ai voștri la 20 martie. Îi salut pe toți cu afect, îndeosebi pe rabinul șef, dr. Riccardo Di Segni, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Și pentru acea amintire a curajului părintelui nostru Abraham atunci când lupta cu Domnul pentru a salva Sodoma și Gomora: „și dacă ar fi treizeci, și dacă ar fi douăzeci și cinci și dacă ar fi douăzeci…” Este chiar o rugăciune curajoasă în fața Domnului. Mulțumesc! Salut și pe președintele comunității ebraice din Roma, dr. Riccardo Pacifici, și pe președintele Uniunii Comunităților Ebraice Italiene, dr. Renzo Gattegna.

Ca episcop de Roma, simt deosebit de apropiată viața comunității ebraice din urbe: știu că ea, cu peste 2.000 de ani de prezență neîntreruptă, se poate lăuda că este cea mai veche din Europa occidentală. Așadar, de multe secole, comunitatea ebraică și Biserica din Roma conviețuiesc în acest oraș al nostru, cu o istorie – știm bine asta – care a fost adesea străbătută de neînțelegeri și chiar de nedreptăți autentice. Însă este o istorie care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a cunoscut de acum de multe decenii dezvoltarea de raporturi prietenești și fraterne.

La această schimbare de mentalitate a contribuit desigur, pentru partea catolică, reflecția Conciliului Vatican II, dar un aport la fel de mare a venit de la viața și de la acțiunea, de ambele părți, a oamenilor înțelepți și generoși, capabili să recunoască chemarea Domnului și cu curaj să pornească pe noi cărări de întâlnire și de dialog.

În mod paradoxal, tragedia comună a războiului ne-a învățat să mergem împreună. Vom aminti peste câteva zile a 70-a aniversare a deportării evreilor din Roma. Vom comemora și ne vom ruga pentru atâtea victime nevinovate ale barbariei umane, pentru familiile lor. Va fi și ocazia pentru a menține mereu vigilentă atenția noastră pentru ca să nu recapete viață, sub niciun pretext, forme de intoleranță și de antisemitism, la Roma și în restul lumii. Am spus asta alte dăți și îmi place să repet acum: este o contradicție ca un creștin să fie antisemit. Un pic rădăcinile sale sunt ebraice. Un creștin nu poate să fie antisemit! Antisemitismul să fie alungat din inima și din viața fiecărui bărbat și a fiecărei femei!

Acea aniversare ne va permite să amintim și că în ora întunericului, comunitatea creștină din acest oraș a știut să întindă mâna fratelui aflat în dificultate. Știm că multe institute călugărești, mănăstiri și chiar bazilicile papale, interpretând voința papei, au deschis porțile lor pentru o primire fraternă, și cum atâția creștini obișnuiți au oferit ajutorul pe care-l puteau da, mic sau mare cum era el.

În mare majoritate nu erau desigur la curent despre necesitatea de a actualiza înțelegerea creștină a ebraismului și probabil cunoșteau foarte puțin din însăși viața comunității ebraice. Însă au avut curajul să facă ceea ce în acel moment era lucrul corect: să-l ocrotească pe fratele care era în pericol. Îmi place să subliniez acest aspect, pentru că dacă este adevărat că e important a aprofunda, de ambele părți, reflecția teologică prin dialog, este adevărat și că există un dialog vital, cel al experienței zilnice, care nu este mai puțin fundamental. Ba chiar, fără acesta, fără o adevărată și concretă cultură a întâlnirii, care duce la relații autentice, fără prejudecăți și suspiciuni, la puțin ar folosi angajarea în domeniul intelectual. Și aici, așa cum îmi place să subliniez des, poporul lui Dumnezeu are un fler propriu și intuiește cărarea pe care Dumnezeu îi cere s-o parcurgă. În acest caz, cărarea prieteniei, a apropierii, a fraternității.

Sper să contribui aici, la Roma, ca episcop, la această apropiere și prietenie, așa cum am avut harul – pentru că a fost un har – să fac cu comunitatea ebraică din Buenos Aires. Printre multele lucruri care ne pot uni este mărturia adusă adevărului celor zece cuvinte, decalogului, ca fundament solid și izvor de viață și pentru societatea noastră, așa de dezorientată de un pluralism extrem al alegerilor și al orientărilor, și marcată de un relativism care ne face să nu mai avem puncte de referință solide și sigure (cf. Benedict al XVI-lea, Discurs la sinagoga din Roma, 17 ianuarie 2010, 5-6).

Dragi prieteni, vă mulțumesc pentru vizita voastră și invoc împreună cu voi ocrotirea și binecuvântarea Celui Preaînalt pentru acest drum comun al nostru de prietenie și de încredere. Fie ca el, în bunăvoința sa, să dăruiască zilelor noastre pacea sa. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.10.2013
Publicarea pe acest sit: 12.10.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns