Discursul Papei adresat delegaţiei Bisericii din Scoţia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației Bisericii din Scoția
Vatican, 26 octombrie 2017

Dragă frate moderator,

Iubiți frați și surori în Cristos,

Vă primesc cu bucurie și îi mulțumesc moderatorului pentru intervenția sa semnificativă precum și pentru întâlnirea noastră [cea privată, petrecută mai înainte]. Prezența voastră îmi oferă ocazia de a transmite saluturile mele călduroase tuturor membrilor Bisericii din Scoția.

Această întâlnire a noastră are loc în proximitatea celui de-al cincilea centenar al Reformei, la a cărei comemorare m-am unit în urmă cu un an la Lund. Îi mulțumim Domnului pentru marele dar de a fi ajuns să trăim acest an ca adevărați frați, nu ca rivali, după prea multe secole de înstrăinare și conflict. Acest lucru a fost făcută posibil, prin harul lui Dumnezeu, de drumul ecumenic, care a permis intensificarea înțelegerii, a încrederii și a colaborării concrete între noi. Purificarea reciprocă a memoriei este unul dintre roadele cele mai semnificative ale acestui drum care ne unește. Dacă este adevărat că trecutul în sine este inalterabil, este adevărat și că astăzi ne înțelegem în sfârșit pornind de la privirea lui Dumnezeu îndreptată spre noi: suntem înainte de toate copiii săi, renăscuți în Cristos în același Botez, și de aceea frați. Prea mult timp ne-am privit la distanță cu o privire „prea umană”, nutrind suspiciuni, cu perspectiva îndreptată spre diferențe și spre greșeli și cu inima îndreptată să recrimineze ofensele îndurate.

În spiritul Evangheliei, continuăm acum pe calea carității umile care duce la depășirea diviziunilor și la vindecarea rănilor. Am intrat într-un dialog de comuniune, un dialog care folosește limbajul propriu al celui care-i aparține lui Dumnezeu și care este condiția absolut necesară pentru evanghelizare: cum putem să-l vestim pe Dumnezeu iubire (cf. 1In 4,8) dacă nu ne iubim între noi? Chiar în Scoția, la Edinburgh, în urmă cu peste o sută de ani, misionari creștini au avut curajul să repropună cu elan reînnoit voința din inimă a lui Isus ca să fim „una pentru ca lumea să creadă” (In 17,21). Au înțeles că vestirea și misiunea nu sunt pe deplin credibile dacă nu sunt însoțite de unitate. Acest lucru este adevărat mereu, acum ca și atunci.

Am aflat că în emblema Bisericii din Scoția este reprezentat tufișul arzând, în fața căruia Moise a trăit experiența Dumnezeului celui viu. Mă uimește faptul că în acest text biblic fundamental Domnul se definește, cu un nume care va dura de-a lungul secolelor, „Dumnezeul părinților voștri” (Ex 3,15). În acest mod, El ne cheamă și pe noi să intrăm, ca fii și frați, într-o istorie de relații care ne precede, să primim viața de credință nu în mod izolat și abstract, ci în cadrul unei comunități concrete, al unui „noi”, pentru că nimeni nu devine creștin de la sine și nimeni nu poate trăi ca un creștin fără alții. Aparținem familiei credincioșilor, a atâtor frați și surori care au început să meargă într-o viață nouă prin Botez (cf. Rom 6,4) și ne însoțesc pe același drum.

Mă gândesc, îndeosebi, la creștinii care astăzi întâlnesc încercări grele, pentru că suferă și sunt persecutați pentru numele lui Isus. Mărturisesc credința, ajung la martiriu, sunt mulți care poartă o cruce grea. Mărturia lor ne impune să mergem înainte, cu iubire și curaj, până la sfârșit. Dialogul nostru care este îndreptat spre unitatea deplină, mărturia noastră și slujirea noastră comună, angajarea noastră de a ne ruga unii pentru alții și de a depăși rănile din trecut sunt răspunsuri datorate și lor, în cadrul acestui mare „noi” al credinței.

Mă rog și sper ca drumul spre unitatea vizibilă să continue în fiecare zi și să aducă roade bogate în viitor, așa cum a fost în trecutul recent. Biserica catolică, îndeosebi prin Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, duce înainte de multe decenii o colaborare fecundă cu Biserica din Scoția și cu Comuniunea Mondială a Bisericilor Reformate; ea dorește să continue să înaintăm împreună. Cu recunoștință pentru prezența voastră aici și în drumul ecumenic, cer Duhului Sfânt să întărească comuniunea noastră în Cristos Isus, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. Și Lui putem să ne adresăm împreună în rugăciune unii pentru alții: „Tatăl nostru…”.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 26.10.2017
Publicarea pe acest sit: 26.10.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns