Discursul Papei adresat Catolicosului Bisericii Ortodoxe Siro-Malankareze

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat Sanctității Sale Moran Baselios Marthoma Paulose al II-lea,
Catolicos al Bisericii Ortodoxe Siro-Malankareze
5 septembrie 2013

Sanctitate,

Iubiți frați în Cristos,

Este pentru mine o bucurie să întâlnesc astăzi Sanctitatea Voastră și distinsa delegație a Bisericii Ortodoxe Siro-Malankareze la mormântul apostolului Petru. În persoana dumneavoastră salut o Biserică născută din mărturia pe care apostolul Toma a dat-o Domnului Isus până la martiriu. Fraternitatea apostolică ce îi unea pe primii discipoli în slujba Evangheliei unește și astăzi Bisericile noastre, chiar dacă, în decursul uneori trist al istoriei, au apărut diviziuni, pe care, mulțumire fie lui Dumnezeu, încercăm să le depășim în ascultare față de voința și față de dorința Domnului însuși (cf. In 17,21).

„Domnul meu și Dumnezeu meu!” (In 20,28) a exclamat apostolul Toma, cu una dintre cele mai frumoase mărturisiri de credință în Cristos care ne-au fost transmise în evanghelii, o credință care proclamă divinitatea lui Cristos, domnia sa asupra vieții noastre, victoria sa asupra păcatului și asupra morții cu Învierea. Un eveniment așa de real pe care sfântul Toma este invitat să atingă semnele concrete ale lui Isus răstignit și înviat (cf. In 20,27). Tocmai în această credință noi ne întâlnim astăzi; această credință e cea care ne unește, chiar dacă încă nu putem împărtăși masa euharistică; și această credință e cea care ne determină să continuăm și să intensificăm angajarea ecumenică, întâlnirea și dialogul spre comuniunea deplină. Cu afect profund vă adresez bun-venit Sanctității Voastre și membrilor delegației dumneavoastră și vă cer să duceți salutul meu călduros episcopilor, clerului și credincioșilor din Biserica Ortodoxă Siro-Malankareză. Un gând special îndrept spre comunitățile pe care le vizitați în Europa.

În urmă cu treizeci de ani, în iunie 1983, catholicosul Moran Mar Baselios Marthoma Mathews I l-a vizitat pe veneratul meu predecesor, papa Ioan Paul al II-lea și Biserica din Roma. Împreună au recunoscut credința lor comună în Cristos. După aceea, s-au întâlnit din nou la Kottayam, în catedrala din Mar Elias, în februarie 1986, în timpul vizitei pastorale a papei în India. Cu această ocazie, papa Ioan Paul a afirmat: „Împreună cu dumneavoastră doresc ca Bisericile noastre să poată găsi repede moduri eficace pentru a rezolva problemele pastorale urgente care sunt în fața noastră și ca să putem înainta împreună în iubire fraternă și în dialogul nostru teologic, pentru că prin intermediul acestor mijloace se poate concretiza reconcilierea dintre creștini și reconcilierea în lume. Vă pot asigura că Biserica Catolică, prin angajarea asumată în Conciliul al II-lea din Vatican, este gata să participe pe deplin la această acțiune”. De la acele întâlniri a început un drum concret de dialog cu instituirea unei Comisii Mixte, care a dus la acordul din 1990, în ziua de Rusalii; Comisie care continuă munca sa prețioasă și care ne-a dus la pași semnificativi despre teme cum ar fi folosirea comună a edificiilor de cult și a cimitirelor, acordarea reciprocă de resurse spirituale și chiar liturgice în situații pastorale specifice, și despre necesitatea de a găsi noi forme de colaborare în fața provocărilor sociale și religioase crescânde.

Am voit să amintesc câteva etape din acești treizeci de ani de apropiere progresivă între noi, pentru că mă gândesc că în drumul ecumenic este important a privi cu încredere la pașii făcuți depășind prejudecăți și închideri, care fac parte din acea „cultură a ciocnirii”, care este izvor de diviziune și lăsând spațiu „culturii întâlnirii”, care ne educă la înțelegerea reciprocă și la acțiunea pentru unitate. Însă singuri acest lucru este imposibil; slăbăciunile noastre și sărăcia încetinesc drumul. Pentru aceasta este important să se intensifice rugăciunea, pentru că numai Duhul Sfânt cu harul său, cu lumina sa, cu căldura sa poate să topească răcelile noastre și să conducă pașii noștri spre o fraternitate tot mai mare. Rugăciunea și angajarea pentru a face să crească raporturile de prietenie și colaborare la diferitele nivele, în cler, printre credincioși, din diferitele Biserici născute din mărturia adusă de sfântul Toma. Duhul Sfânt să continue să ne lumineze și să ne conducă spre reconciliere și armonie, depășind toate cauzele de diviziune și rivalitate care au marcat trecutul nostru. Sanctitate, să parcurgem împreună acest drum privind cu încredere la ziua aceea în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi uniți la altarul jertfei lui Cristos, în plinătatea comuniunii euharistice.

Să ne rugăm unii pentru alții, invocând ocrotirea sfântului Petru și a sfântului Toma asupra întregii turme care a fost încredințată grijii noastre pastorale. Ei, care au lucrat împreună pentru Evanghelie, să mijlocească pentru noi și să însoțească drumul Bisericilor noastre.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.09.2013
Publicarea pe acest sit: 06.09.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns