Discursul Papei adresat Cardinalilor şi Episcopilor americani

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
adresat Cardinalilor și Episcopilor americani
cu ocazia întâlnirii din 23-24 aprilie 2002

Dragi frați,

1. Doresc mai întâi să vă asigur pe toți de aprecierea pe care o port pentru eforturile pe care le faceți pentru a ține Sfântul Scaun, și pe mine personal, informat la zi despre situația complexă și dificilă care s-a creat în țara voastră în ultimele luni. Am încredere că discuțiile pe care le veți avea aici vor aduce roade bogate pentru binele poporului catolic din Statele Unite. Ați venit în casa Succesorului lui Petru, a cărui sarcină este să îi întărească pe frații săi Episcopi în credință și în iubire, și să îi unească în jurul lui Cristos în slujirea Poporului lui Dumnezeu. Ușa acestei case este deschisă întotdeauna pentru voi. Cu atât mai mult atunci când comunitățile voastre trec prin situații dificile.

Ca și voi, și eu am fost mâhnit de faptul că preoți și călugări, a căror vocație este aceea de a-i ajuta pe oameni să trăiască în sfințenie, au provocat ei înșiși scandal și suferințe tinerilor. Datorită răului provocat de unii preoți și călugări, Biserica însăși este privită acum cu îndoială, și mulți se simt jigniți de modul în care liderii Bisericii par a fi acționat în această direcție. Abuzurile care au provocat aceste crize sunt greșite după orice standard, și sunt considerate pe drept crime de către societate; reprezintă de asemenea un păcat îngrozitor în ochii lui Dumnezeu. Victimelor și familiilor lor, oriunde ar fi ele, le transmit profunda mea solidaritate și preocupare.

2. Este adevărat că o lipsă generalizată a cunoștințelor privind natura problemei și câteodată a sfatului unor experți clinici i-a făcut pe Episcopi să ia decizii care în final s-au dovedit a fi greșite. Acum, voi acționați pentru a găsi criterii mai sigure pentru ca astfel de greșeli să nu se mai repete. În același timp, chiar recunoscând cât de indispensabile sunt aceste criterii, nu putem uita de puterea convertirii creștine, de acea decizie radicală de a întoarce spatele păcatului și de a porni spre Dumnezeu, care atinge profunzimea sufletului unei persoane și poate înfăptui schimbări extraordinare.

De asemenea nu trebuie să uităm de imensul bine spiritual, uman și social pe care l-au realizat și încă îl mai realizează marea majoritate a preoților și călugărilor din Statele Unite. Biserica Catolică din țara voastră a promovat dintotdeauna valorile umane și creștine cu o mare forță și generozitate, într-un mod care a ajutat la consolidarea a tot ceea ce este nobil în poporul american.

O frumoasă operă de artă poate fi defăimată, dar frumusețea ei rămâne; iar acesta este un adevăr pe care orice critic onest din punct de vedere intelectual îl va recunoaște. Către comunitățile catolice din Statele Unite, către păstorii și membrii lor, către călugări și călugărițe, către profesorii din universitățile și școlile catolice, către misionarii americani aflați în toate colțurile lumii, merg mulțumirile din inimă ale întregii Biserici Catolice, și mulțumirile personale ale Episcopului Romei.

3. Abuzul comis împotriva tinerilor reprezintă un simptom grav al unei crize care afectează nu doar Biserica ci și societatea ca întreg. Este o criză adânc înrădăcinată a moralității sexuale, și chiar a relațiilor umane, iar primele ei victime sunt familiile și tinerii. În abordarea cu claritate și hotărâre a acestei probleme a abuzurilor, Biserica va ajuta societatea să înțeleagă și să facă față crizei.

Trebuie să le fie foarte clar credincioșilor catolici, și comunității mai largi, faptul că Episcopii și superiorii sunt preocupați, mai presus de orice, de binele spiritual al sufletelor. Oamenii trebuie să știe că nu există loc în preoție și în viața consacrată pentru cei care le-ar face rău tinerilor. Ei trebuie să știe că Episcopii și preoții sunt angajați în mod total pentru deplinătatea adevărului catolic în probleme de moralitate sexuală, un adevăr care este esențial atât pentru reînnoirea preoției și a episcopatului, cât și pentru reînnoirea căsătoriei și a vieții de familie.

4. Trebuie să avem încredere că acest timp de încercare va aduce o purificare pentru întreaga comunitate catolică, o purificare care este imperios necesară dacă Biserica dorește să predice mai eficient Evanghelia lui Isus Cristos, cu toată forța ei eliberatoare. Acum trebuie să asigurăm că acolo unde crește păcatul, harul va prisosi (cf. Romani 5,20). Atât de multă durere, atât de multă tristețe, trebuie să conducă la o preoție mai sfântă, la un episcopat mai sfânt, la o Biserică mai sfântă.

Doar Dumnezeu este izvorul sfințeniei, și înainte de toate spre El trebuie trebuie să ne întoarcem pentru iertare, pentru vindecare și pentru harul necesar pentru a face față acestei provocări cu un curaj neînfrânt și o armonie de obiective. Asemenea Bunului Păstor din Evanghelia de duminica trecută, păstorii trebuie să meargă în mijlocul preoților și al credincioșilor lor ca oameni care inspiră încredere profundă și îi conduc pe ei la ape liniștite (cf. Psalm 22,2).

Îl implor pe Domnul să le dea Episcopilor din Statele Unite puterea de a-și construi răspunsul lor la criza prezentă pe fundamente solide de credință și pe o autentică iubire pastorală pentru victime, ca și pentru preoți și pentru întreaga comunitate catolică din țara voastră. Și le cer catolicilor să fie aproape de preoții și de Episcopii lor, și să îi sprijine cu rugăciunile lor în această perioadă dificilă.

Pacea lui Cristos cel Înviat să fie cu voi!

Sala Bologna din Palatul Apostolic,
23 aprilie 2002

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 23.04.2002
Publicarea pe acest sit: 25.04.2002
Etichete: , ,

Lasă un răspuns