Discursul Papei adresat autorităților peruane

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat autorităților peruane
Curtea de Onoare din Palatul Guvernului, Lima, Peru
vineri, 19 ianuarie 2018

Domnule președinte,
Membri ai guvernului și ai corpului diplomatic,
Stimate autorități,
Reprezentanți ai societății civile,
Domnilor și doamnelor toți!

Ajungând în această casă istorică îi aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-a acordat-o să calc, încă o dată, pe solul peruan. Aș vrea ca vorbele mele să fie de salut și recunoștință pentru fiecare dintre fiii și fiicele acestui popor care a știut să păstreze și să îmbogățească în decursul timpului înțelepciunea sa ancestrală care este, fără îndoială, unul dintre principalele sale patrimonii.

Mulțumesc, domnule Pedro Paolo Kuczynsky, președinte al națiunii, pentru invitația de a vizita țara și pentru cuvintele de bun-venit pe care mi le-ați adresat în numele întregului dumneavoastră popor.

Vin în Peru cu motoul „Uniți prin speranță”. Permiteți-mi să vă spun că a privi la acest ținut este în sine un motiv de speranță.

O parte din teritoriul vostru este format din Amazonia, pe care l-am vizitat în această dimineață constituie în ansamblul său cea mai mare pădure tropicală și sistemul fluvial cel mai extins de pe planetă. Acest „plămân”, așa cum s-a voit să fie numit, este una dintre zonele de mare biodiversitate ale lumii, dat fiind că găzduiește speciile cele mai diferite.

Voi aveți o pluralitate culturală foarte bogată, tot mai interactivă, care constituie sufletul acestui popor. Suflet marcat de valori ancestrale precum ospitalitatea, stima față de celălalt, respectul și recunoștința față de mama pământ și creativitatea pentru noi proiecte, precum și responsabilitatea comunitară pentru dezvoltarea tuturor celor care se conjugă în solidaritate, demonstrată de atâtea ori în fața diferitelor catastrofe trăite.

În acest context, aș vrea să-i semnalez pe tineri, care sunt prezentul cel mai vital pe care îl posedă această societate. Cu dinamismul lor și entuziasmul lor promit și invită să visăm un viitor de speranță care se naște din întâlnirea dintre culmea înțelepciunii ancestrale și ochii noi pe care-i oferă tineretul.

Și mă bucur și de un fapt istoric: să știu că speranța în acest ținut are o față de sfințenie. Peru a generat sfinți care au deschis străzi de credință pentru tot continentul american; ca să numesc numai unul, Martin de Porres, care, fiu din două culturi, a arătat forța și bogăția care se nasc în persoane când pun iubirea în centrul vieții lor. Și aș putea continua de-a lungul acestei liste materiale și ideale de motivații de speranță. Peru este ținut de speranță care invită și provoacă la unitatea întregului său popor. Acest popor are responsabilitatea de se menține unit, printre alte lucruri, exact pentru a apăra toate aceste motive de speranță.

Pe această speranță se profilează o umbră, se ridică o amenințare. „Omenirea nu a avut niciodată atâta putere asupra ei însăși și nimic nu garantează că o va folosi bine, mai ales dacă se ia în considerare modul în care se folosește de ea” – spuneam în scrisoarea enciclică Laudato si’[1]. Asta se manifestă cu claritate în modul în care despuiem pământul de resursele naturale, fără de care nu este posibilă nicio formă de viață. Pierderea pădurilor implică nu numai pierderea de specii vii, care ar putea să însemne în viitor și resurse extrem de importante, ci și pierderea de relații vitale care ajung să altereze întregul ecosistem[2].

În acest context, „uniți pentru a apăra speranța” înseamnă a promova și a dezvolta o ecologie integrală ca alternativă la „un model de dezvoltare de acum depășit dar care continuă să producă degradare umană, socială și ambientală”[3]. Și asta cere să se asculte, să se recunoască și să se respecte persoanele și popoarele locale ca interlocutori valabili. Ei mențin o legătură directă cu teritoriul, cunosc timpurile sale și procesele sale și știu, de aceea, efectele catastrofale pe care, în numele dezvoltării, le provoacă multe inițiative, alterând toată țesătura vitală care constituie națiunea. Degradarea mediului, din păcate, este strâns legată de degradarea morală a comunităților noastre. Nu putem să le gândim ca două probleme separate.

Numai ca exemplu, extragerile miniere neregulamentare au devenit un pericol care distruge viața persoanelor; pădurile și fluviile sunt devastate cu toată bogăția lor. Acest proces de degradare implică și alimentează organizații din afara structurilor legale care degradează atâția frați ai noștri supunându-i traficului de persoane – nouă formă de sclavie –, la munca la negru, la delincvență… și la alte rele care lovesc grav demnitatea lor și, în același timp, demnitatea acestei națiuni.

A munci uniți pentru a apăra speranța cere să fim foarte atenți la o altă formă – adesea subtilă – de degradare ambientală care poluează progresiv întregul țesut vital: corupția. Acest rău provoacă popoarelor noastre latinoamericane și democrațiilor din acest binecuvântat continent acest „virus” social, un fenomen care infectează totul, iar săracii și mama pământ sunt cei mai dăunați. Ceea ce se poate face pentru a lupta împotriva acestui flagel social merită maximul considerației și al sprijinului; și această luptă ne angajează pe toți. „Uniți pentru a apăra speranța”, implică cea mai mare cultură a transparenței printre realitățile publice, sectorul privat și societatea civilă, și nu exclud organizațiile ecleziastice. Nimeni nu se poate considera străin de acest proces; corupția este evitabilă și cere angajarea tuturor.

Pe cei care ocupă funcții de responsabilitate, în orice sector, îi încurajez și îi îndemn să se angajeze în acest sens pentru a oferi, poporului vostru și țării voastre, siguranța care se naște din convingerea că Peru este un spațiu de speranță și de oportunitate… dar pentru toți, nu pentru puțini! Pentru ca fiecare peruan, fiecare peruană să poată simți că această țară este a sa, nu a altuia, și că poate stabili în ea relații de fraternitate și de egalitate cu aproapele și să-l ajute pe celălalt când este în nevoie; o țară în care să-și poată realiza propriul viitor. Și astfel să construiască un Peru care să aibă spațiu pentru „toate neamurile”[4], în care să se poată realiza „promisiunea vieții peruane”[5].

Doresc să vă asigur din nou vouă angajarea Bisericii catolice, care a însoțit viața acestei națiuni, în acest efort care ne unește să ducem înainte munca pentru ca Peru să continue să fie o țară de speranță.

Sfânta Roza din Lima să mijlocească pentru fiecare dintre voi și pentru această binecuvântată națiune.

Din nou mulțumesc.
[1] Scrisoarea enciclică Laudato si’, 104.
[2] Cf. ibid., 32.
[3] Mesaj Urbi et Orbi 25 decembrie 2017.
[4] José María Arguedas, Todas las sangres, Buenos Aires, 1964: trad. it. Tutte le stirpi, Torino 1974.
[5] Jorge Basadre, La promesa de la vida peruana, Lima, 1958.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.01.2018
Publicarea pe acest sit: 19.01.2018
Etichete: , ,

Lasă un răspuns