Discurs la Seminarul Internaţional „Originea, limba şi cultura ceangăilor”

Cuvântul PS Petru Gherghel, Episcop de Iași,
la Seminarul internațional
„Originea, limba și cultura ceangăilor”

Stimați parlamentari,
Onorată asistență,

Ca episcop al Diecezei de Iași și păstor al populației catolice din această eparhie, mă bucur să vă prezint salutul meu, al colaboratorilor și al tuturor credincioșilor noștri.

Simpozionul internațional organizat la Iași are ca temă analiza unui segment din comunitatea noastră, adică grupul credincioșilor care sunt numiți ceangăi, cu privire la originea, limba și cultura lor.

La simpozionul care a avut loc la București în luna aprilie, organizat sub egida Academiei Române, diferiți specialiști în diverse domenii au binevoit să se îndrepte spre aceeași problematică, iar noi am felicitat acest demers, considerându-l un pas important în cunoașterea și urmarea adevărului, care o dată cunoscut va avea marele merit sau rezultat de a ne face liberi, după cuvântul Scripturii.

Mă bucur să salut și această inițiativă a Parlamentului României, care la recomandarea Parlamentului European, revine și se îndreaptă cu oameni experți și interesați spre mult discutata problematică a credincioșilor catolici ceangăi din Moldova și să exprim bucuria și satisfacția mea pentru atenția acordată celor de care altădată nimeni nu era dispus să se ocupe, iar glasul lor nu era luat în seamă.

Mă consider obligat să vă precizez că toți înaintașii mei pe scaunul episcopal al Iașiului s-au îndreptat cu un interes deosebit spre toți credincioșii noștri încercând din răsputeri să le stea alături, să le apere drepturile și să le prezinte la orice nivel interesele. În numele lor și în fidelitate față de poziția lor mă aflu aici pentru a felicita pe cei care cu adevărat interes s-au îndreptat și se îndreaptă spre istoria lor, spre viața și ființa lor și mai ales spre viitorul lor.

Și dacă am vorbit de înaintașii mei, vă rog să-mi permiteți să-i amintesc aici cu respect și aleasă considerație pe cei care deși erau străini ca neam, mai ales italienii, au ținut să se identifice cu ei și să le transmită pe înțelesul lor învățătura creștină, adică în limba românească sau valahă, cum obișnuiau să spună, adevăr despre care vă vor vorbi în cadrul acestui simpozion istoricii și cercetătorii noștri. Cei mai hotărâți și conștienți de acest adevăr au fost: Vito Piluzio (1677), Felix Zauli (1716), Silvestro d’Amelio (1799), Antonio di Stefano (1848 – cu mai multe publicații), Iosif Malinovski (1885), și, desigur, episcopul întemeietor al Episcopiei de Iași, Nicolae Iosif Camilli (1902).

Mă bucur să adaug la aceste nume și pe păstorii localnici – Mihai Robu, Anton Durcovici (naturalizat român), Petru Pleșca și pe toți părinții franciscani în frunte cu părintele Iosif Petru Maria Pal.

Având o astfel de moștenire este firesc ca noi să nu o neglijăm, să nu o disprețuim, ci, analizând-o, să o înțelegem și să o cultivăm.

Exprimându-ne mulțumirea și recunoștința pentru cei ce ne-au stat și ne stau alături doresc să exprim în numele tuturor preoților, păstori ai acestor credincioși catolici și în numele oamenilor simpli și de bunăvoință următoarele:

1. Nu cred că este corect să se facă aprecieri despre originea, limba și cultura acestei populații, studiind fenomenul de la distanță, din cancelarii mai apropiate sau mai îndepărtate, sau recurgând doar la un singur izvor de inspirație sau consultând numai afirmațiile cercetătorilor și istoricilor străini.

2. Este absolut nefiresc să se vorbească despre catolicii (ceangăi) fără să fie ascultați ei sau cei care îi reprezintă. În această ordine de idei, cred că a nu asculta și a nu urma glasul inimii, al conștiinței acestor credincioși, a nu lua în seamă părerea lor despre ce simt și cum vor să se manifeste și să se exprime, ar fi un mare păcat și o mare nedreptate.

Sunt bucuros că iată ați binevoit să coborâți alături de ei și am înțeles că veți vizita câteva comune – două sate cu răsunet în zona noastră – Butea (locul de naștere al prof. Dumitru Mărtinaș) și Săbăoani, cea mai mare comunitate din ținutul Romanului (locul de unde s-a ridicat vrednicul deputat în divanul „ad hoc”, Ianoș Robu). Ne pare rău că nu este timp suficient să vedeți și satul meu natal și altele din ținutul Romanului sau al Bacăului. Ar fi fost cu adevărat un lucru minunat și fundamental în înțelegerea fenomenului catolicilor moldoveni și, desigur, și al celor pe care alții îi numesc ceangăi, și ei nu vor și nu iubesc așa ceva.

3. Cât privește trecutul este foarte bine că se întreprind studii serioase. Noi înșine am dispus instituirea unui Departament de Cercetare Științifică cu privire la comunitatea catolică din Moldova, considerând acest lucru foarte important și fundamental pentru o reală cunoaștere a trecutului și a valorilor spirituale și culturale moștenite de la înaintași.

Ceea ce însă ne preocupă și ne interesează cel mai mult este starea de spirit a acestor credincioși, sentimentele și convingerile lor. În acest sens respingem și considerăm neavenite toate analizele și soluțiile care nu țin cont de convingerea catolicilor din Moldova, a tuturor celor care vorbesc o limbă sau alta și cum este și firesc a celor care sunt definiți sau mai bine zis porecliți, ceangăi. Termenul de ceangău nu reprezintă un etnonim, nu desemnează o etnie deosebită și nu este însușit de majoritatea celor cărora le este atribuit. Așa ne-au spus și așa ne spun istoricii și toți cei care alcătuiesc sau se ridică din acest grup al catolicilor moldoveni.

4. Subliniem aici că am considerat și considerăm injurioase toate acele intervenții ce vin mai ales din afară, care lovesc în păstorii acestor credincioși fie din trecut, fie din prezent și vrem să mai precizăm încă o dată, în acest for internațional, că ei nu au fost și nu sunt mercenari, nu au fost vânduți, nu sunt trădători, ci toți au fost și au rămas legați de acești credincioși, s-au identificat cu ei, au simțit și simt cu ei, și chiar și-au dat viața pentru binele spiritual al supușilor lor. Acest lucru l-am făcut și-l facem și noi. Toți episcopii, preoții, intelectualii și credincioșii care au stat ani de zile în închisori, au suferit și au suportat aspre pedepse sau, și mai mult, au murit, au făcut-o pentru că au iubit sufletul acestor credincioși, limba, cultura și credința lor.

Ne plecăm cu respect în fața celor care au dat această mărturie de sânge pentru ei și îi considerăm eroii credinței și comunităților noastre: părinții franciscani – Petru M. Iosif Pal, Mihai Rotaru, A. Bișoc, Iosif Tălmăcel, Dămoc A. și M. etc.; părinții diecezani – Carol Susan, Andrei Gherguț, Ioan Mărtinaș etc., dar mai ales episcopii noștri Mihai Robu, Anton Durcovici și Petru Pleșca.

5. Cerem celor ce fac studiu despre catolicii din Moldova, despre grupul ceangăilor din această comunitate, să excludă orice fel de interes politic sau de altă nuanță șovină, să fie animați de interes sfânt și să nu impieteze cu nimic memoria și gândirea acestor credincioși, ajutându-i să-și cunoască și istoria, dar făcându-i să fie cu adevărat așa cum i-a definit marele nostru Episcop Mihai Robu „un popor pașnic și liniștit de credincioși, care se simt aici în Moldova localnici, vor să fie respectați în credința lor, în limba lor și în sentimentele lor” (Scrisoare către Mareșalul Ion Antonescu).

Concluzie

Urez tuturor celor prezenți, tuturor parlamentarilor, oamenilor de știință, cercetătorilor, organizatorilor și tuturor participanților la acest simpozion, un adevărat spirit deschis, obiectiv și pașnic în demersul lor și implor de la Dumnezeu binecuvântare peste toți cei prezenți, peste domniile voastre și peste credincioșii noștri catolici din Moldova, dornici să se cunoască cine sunt și să trăiască cum simt ca și fii ai acestei dieceze, ai acestei țări și ai Europei din care fac parte și ei alături de ceilalți frați ai lor ortodocși sau de altă confesiune.

Vă mulțumesc!

Iași, 5 iulie 2002

+ Petru GHERGHEL
Episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 05.07.2002
Publicarea pe acest sit: 06.07.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns