Discurs la conferinţa „Bisericile şi valorile euro-atlantice”

Discursul PS Virgil Bercea,
Episcop greco-catolic de Oradea,
la Conferința Internațională din 3 iunie 2002
cu tema „Bisericile și valorile euro-atlantice”

Deschise la 1754 de vrednicul vlădică Petru Pavel Aron, Școlile din Blaj au atras o mulțime de elevi din toate părțile locuite de români: din Banat, de pe țara Oltului, din Sălaj, Chioar și din Maramurășul lui Bogdan Vodă (cfr. Zenovie Pâclișanu, în „Blajul”. Spune Mircea Eliade: „făclia aprinsă la Blaj,…, n-a mai putut fi stinsă,…, și nici nu se va mai putea stringe vreodată, pentru că Școlile au fost dătătoare de lumină și cultură”, au fost deschizătoare de drumuri, de drumuri către capitalele europene. Să ne gândim un moment la Petru Maior, la Gheorghe Șincai, la Samuil Micu, Aron Pumnu și întreaga pleiadă de tineri școliți la Blaj, care prin Viena imperială sau Roma papală, prin Parisul lui Voltaire sau prin alte centre culturale europene, unde s-a zămislit idei și valori care au trasat pricipiile unei Europe moderne, au reușit să poarte valorile autentice către țara noastră și în același timp dispre țară către Europa. Spune criticul literar Adrian Marino: „noi am devenit europeni și occidentali prin Biserica Unită. Fără Școala Ardeleană noi nu am fi putu lua elemente de cultură occidentală”.

Privind în trecut, vom înțelege, deci, cum Biserica Greco-Catolică din România a reușit prin această legătură culturală să creeze la noi o ambivalență între universal și național prin acea loialitate față de stat, de bună cuvință față de curia roamnă, de solidarieteta față de frații ortodocși și de filatropism față de problemele sociale economice și culturale ale poporului în general (cfr. I. Horga).

Făcând un pas înainte ne vom afla în prezent, un prezent pe care Biserica Unită îl trăiește într-o suferință perpetuată de sechelele anilor de brută teroare comunistă. Poporul ales, după ieșirea din robia babilonică, este condus către pământul făgăduinței de către Moise. În pământul promis însă nu vor ajunge decât cei care nu au trăit niciodată în sclavie, deoarece ei peregrinează prin deșert 40 de ani. Extrapolând, la ora actuală Biserica noastră parcurge acest drum al deșertului, convinsă fiind de valorile euro-atlantice ca democrația, drepturile omului și respectarea legilor, vin din timp și rămân peste timp ca răspuns la exigențele Vechiul Testament, și că bunul Dumnezeu nu va uita niciodată sângele martiric vărsat de credincioșii ei tocmai pentu aceste valori.

Biserica Unită a cultivat, cultivă și va cultiva prin fiii ei acest valori și principii euro-atlantice în favoarea României, dar crede că și statul român are obligația de a se comporta în raport cu ea tot în spiritul acestor valori. De aceea nu trebuie să uităm că, după 12 ani de la căderea regimului am reușit să redobândim din cele 2588 de bieserici pe care le aveam în 1948 doar aproximativ 100 și că din acestea doar 6 au fost retrocedate în urma dialogului comisiei mixte a ierarhilor. Eu, ca episcop de Oradea, nu pot spune că elementarele drepturi ale omului sunt respectate în totalitate în Romînia, când trebuie să celebrez Sfânta Liturghie într-o sală de spectacole a Liceului și nu în catedrala zidită de Iganție Darabant și Samuil Vulcan. Știind bine ce a afirmat Nicolae Iorga: „curtea episcopală a lui Vulcan și a lui Darabant, a îndeplinit misiunea de Academie științifică românească, patronând întreaga operă culturală româneascăm, fără deosebire de confesiune”.

Suntem convinși că România are un drum de făcut iar Bisericile trebuie să o ajute tocmai prin promovarea valorilor Evangheliei în care se regăsesc și valorile euro-atlantice. Biserica Unită, în acest sens, după redobândirea libertății a promovat această pasiune pentru adevăr, dreptate și libertate.

„Dacă vrem să evităm renașterea particularismelor și naționalismelor exasperate, trebuie să înțelegem că propovăduirea Evangheliei trebuie să fie profund înrădăcinată în specificarea culturilor și, în același timp, deschisă la comunicări într-o universalitate care înseamnă schimb spre îmbogățirea reciprocă. … Trebuie să le arătăm oamenilor adevărata frumusețe a memoriei, puterea care ne vine de la Spiritul Sfânt și care ne face mărturisitori pentru că suntem fii de mărturisitori”. (Papa Ioan Paul al II-lea în Orientale Lumen).

Prin Bisericile ei, prin cultură și spiritualitate, prin geografie, România face parte din Europa, este deschisă spre universalitate, a cultuivat valori și principii și are posibilitatea de a primi și a dărui spre o „îmbogățire reciprocă”. Nu putem să negăm trecutul, să citim martirajul secolului XX în spiritul Părinților Bisericii cu responsabilitate și probitate, dar în același timp să ne purificăm memoria cu seninătatea celui care își recunoaște greșala în fața Părintelui Ceresc și să promovăm porunca cea nouă a Domnului: „Să vă iubiți unii pe alții” pentru a putea dobândi Împărăția și Viața.

Din partea Bisericii noastre există toată disponibilitatea de a cultiva împreună cu toate Bisericile din România valorile democrației, ale drepturilor omului și respectarea legilor, de a cultiva dialogul ecumenic în spiritul adevărului, al dreptății și al iubirii.

+ Virgil BERCEA

Autor: PS Virgil Bercea
Copyright: EGCO.ro
Publicarea în original: 03.06.2002
Publicarea pe acest sit: 03.07.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns