Discurs IPS Jean-Claude Perisset la sfinţirea bisericii din Deva

Discursul IPS Jean-Claude Perisset,
Nunțiu Apostolic în România,
la sfințirea bisericii
cu hramul „Immaculata” din Deva
duminică, 28 septembrie 2002

Preafericite,
Excelența Voastră Monsenior Mitropolit,
Excelență și Cucernice Părinte Paroh,
Dragi Preoți, Călugări și Călugărițe,
Iubiți Frați și Surori,

Dedicarea unei noi biserici de piatră pentru Cultul liturgic ne arată „locuința Domnului”, în care Dumnezeu își imprimă numele său pentru totdeauna (cfr. 1 R, 9,3). Printre riturile de consacrare se folosește și uleiul, care are rolul de a alina, de a îngriji, de a da gust, de a lumina.

Acum, ne amintim că, prin botez, fiecare dintre noi am devenit „locuința Domnului”, după cum ne spune Sfântul Paul în Scrisoarea către Corinteni: „Nu știți voi, oare că sunteți templu al lui Dumnezeu și că Spiritul Sfânt locuiește în voi?” (cfr. 1 Cor 3, 13). Totuși, urmărind ritul dedicat consacrării acestei noi biserici din Deva, este bine să medităm asupra propriei noastre condiții de „templu al lui Dumnezeu”.

Aceasta s-a întâmplat în ziua botezului nostru, prin credința pe care ne-a dat-o însuși Dumnezeu. Însuși Isus ne spune: „dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi, și la el vom veni la el și lăcaș la el ne vom face” (In 14, 23). După botez, și noi am fost unși cu uleiul sfânt, pentru a fi consacrați, după cum a fost consacrată astăzi această biserică, deoarece suntem „temple vii ale lui Dumnezeu cel viu”. De aceea, uleiul mai este folosit și în administrarea altor Sacramente, pentru a arăta această nouă condiție a noastră de „temple vii”: în Sacramentul Mirului, pentru a întări misiunea noastră de mărturisitori ai lui Dumnezeu cel viu; în Sacramentul Ungerii Bolnavilor pentru a ne întări în lupta atacurilor celui Rău și a alina suferințele noastre; iar pentru cel care este hirotonit Preot sau Episcop, uleiul sacru înseamnă că toată viața sa devine un cult adus lui Dumnezeu prin ministerul său pastoral.

Deci, să îi cerem lui Dumnezeu, în această zi de consacrare a acestei noi biserici de piatră să reînnoiască în noi … – templele vii în care El locuiește – … să reînnoiască în noi harul său. Astfel, vom reuși și noi – asemenea uleiului cu care sunt unse altarul și pereții acestei bisericii – să fim capabili să reînviorăm misiunea Bisericii prin fidelitatea noastră zilnică; să alinăm suferințele din lume prin angajamentul nostru de caritate; să îngrijim rănile altora cu o iubire frățească; să dăm gust vieții cotidiene având la bază speranța noastră; să luminăm societatea prin mărturisirea credinței noastre.

Condiția noastră de „temple vii” ne invită să acordăm timp pentru întâlnirea personală cu Dumnezeu în rugăciune, în reculegerea cu noi înșine, după cum o facem și o vom face în această nouă biserică de piatră. Aceasta ne este amintită de Sfântul Părinte Ioan Paul II în Scrisoarea Sa Apostolică „Novo Millennio ineunte”: „Este totuși important ca atât cât ne vom propune, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fie înrădăcinat în contemplație și în rugăciune. Timpul în care trăim este unul de mișcare continuă, care merge adesea până la agitație, cu riscul de ‘a face pentru a face’. Trebuie să rezistăm acestei tentații, căutându-l pe ‘a fi’ înainte de ‘a face'” (NMI, n. 15). Desigur, suntem temple vii ale lui Dumnezeu cel viu”; și de aceea, în contemplație și în rugăciunea zilnică, găsim forța necesară de a radia în jurul nostru prezența Tatălui Milostiv, a lui Isus Răscumpărătorul, a Spiritului Sfânt Sfințitorul.

Așa, să ne ajute Preacurata Fecioară Maria, Neprihănit Zămislită, sub a cărei Protecție este dedicată această biserică din Deva.

Amin!

Autor: IPS Jean-Claude Perisset
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 28.09.2002
Publicarea pe acest sit: 28.09.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns