Declaraţia comună a Papei Francisc şi a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I

Declarația comună
a Papei Francisc și
a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
Ierusalim, 25 mai 2014

1. La fel ca predecesorii noștri venerabili, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul ecumenic Athenagoras, care s-au întâlnit aici, în Ierusalim, acum 50 de ani, și noi, Papa Francisc și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, am fost hotărâți să ne întâlnim în Țara Sfântă, acolo „unde Răscumpărătorul nostru comun, Cristos, Domnul nostru, a trăit, a învățat, a murit, a înviat și s-a înălțat la Ceruri, de unde l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra Bisericii care se năștea” (comunicatul comun al Papei Paul al VI-lea și al Patriarhului Athenagoras, publicat după întâlnirea lor din 6 ianuarie 1964). Întâlnirea noastră, o altă întâlnire între Episcopii Bisericilor Romei și a Constantinopolului, fondate de cei doi frați, Apostolii Petru și Andrei, este pentru noi sursa unei bucurii spirituale profunde. Reprezintă o ocazie providențială de a reflecta asupra profunzimii și a autenticității legăturilor noastre actuale, ele însele rodul unei călătorii pline de har, de-a lungul căreia Domnul ne-a călăuzit încă din ziua binecuvântată de acum 50 de ani.

2. Întâlnirea noastră fraternă de astăzi este un pas nou și necesar în călătoria către unitatea spre care numai Duhul Sfânt ne poate călăuzi, aceea a comuniunii în diversitate legitimă. Dorim să amintim cu profundă recunoștință pașii pe care Domnul ne-a învrednicit deja să îi parcurgem. Îmbrățișarea dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras, aici în Ierusalim, după multe secole de tăcere, a pavat drumul către un gest important: ridicarea din memoria și din mijlocul Bisericii a actelor de excomunicare reciprocă din 1054. Acesta a fost urmat de un schimb de vizite între cele două Scaune, de la Roma și de la Constantinopol, de corespondență regulară și, mai târziu, de decizia anunțată de Papa Ioan Paul al II-lea și de Patriarhul Dimitrios, ambii de fericită amintire, de a iniția un dialog teologic al adevărului între catolici și ortodocși. În acești ani, Dumnezeu, izvorul a toată pacea și a toată iubirea, ne-a învățat să privim unul la celălalt ca membri ai aceleiași familii creștine, sub un singur Domn și Mântuitor, Isus Cristos, și să ne iubim unul pe celălalt, astfel încât să putem mărturisi credința noastră în aceeași Evanghelie a lui Cristos, așa cum a fost primită ea de la Apostoli și exprimată și transmisă nouă de Conciliile Ecumenice și de Părinții Bisericii. În timp ce suntem pe deplin conștienți că nu a fost atins țelul comuniunii depline, confirmăm astăzi angajamentul nostru de a păși împreună către unitatea pentru care Cristos, Domnul nostru, s-a rugat Tatălui, „ca toți să fie una” (In 17,21).

3. Conștienți pe deplin că unitatea se manifestă în iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, așteptăm – cu nerăbdare și cu înflăcărată anticipare – ziua în care, în sfârșit, vom lua parte împreună la ospățul Euharistic. În calitate de creștini, suntem chemați să ne pregătim pentru a primi darul comuniunii Euharistice, conform învățăturii Sfântului Irineu din Lyon (Adversus Haereses, IV,18,5, PG 7,1028), prin intermediul mărturisirii unei singure credințe, prin intermediul rugăciunii perseverente, al convertirii interioare, al reînnoirii vieții și al dialogului fratern. Prin realizarea acestui țel sperat, vom arăta lumii întregi iubirea lui Dumnezeu, prin care suntem recunoscuți ca adevărați discipoli ai lui Isus Cristos (cf. In 13,35).

4. În vederea acestui scop, dialogul teologic purtat de Comisia Mixtă Internațională oferă o contribuție fundamentală la căutarea comuniunii depline dintre catolici și ortodocși. De-a lungul perioadelor recente, a Papei Ioan Paul al II-lea și a Papei Benedict al XVI-lea, și a Patriarhului Dimitrios, progresul întâlnirilor noastre teologice a fost substanțial. Astăzi ne exprimăm aprecierea cordială pentru realizările de până acum, precum și pentru eforturile curente. Acesta nu este un simplu exercițiu teoretic, ci un exercițiu în adevăr și iubire, care cere o cunoaștere și mai adâncă a tradiției fiecăruia, pentru a-l înțelege și pentru a învăța de la celălalt. Astfel, noi afirmăm încă o dată că dialogul teologic nu caută un minim numitor comun, în baza căruia să se ajungă la un compromis, ci, mai degrabă, înseamnă adâncirea înțelegerii cu privire la adevărul pe care Cristos l-a oferit Bisericii Sale, un adevăr pe care nu vom înceta niciodată să îl înțelegem mai bine, în măsura în care urmăm inspirațiile Duhului Sfânt. De aceea, împreună afirmăm că credința noastră în Domnul necesită întâlnire fraternă și dialog adevărat. O asemenea cale comună nu ne îndepărtează de adevăr; mai degrabă, prin schimbul de daruri, sub călăuzirea Duhului Sfânt, ne conduce la întregul adevăr (cf. In 16,13).

5. Și mai mult, în timp ce parcurgem acest drum către comuniunea deplină, avem deja datoria de a oferi o mărturie comună despre iubirea lui Dumnezeu, lucrând împreună în slujba umanității, mai ales pentru apărarea demnității persoanei umane în fiecare etapă a vieții, și pentru sfințirea familiei bazată pe căsătorie, pentru promovarea păcii și a binelui comun, și pentru a răspunde suferințelor care continuă să afecteze lumea noastră. Suntem conștienți că foamea, sărăcia, analfabetismul, distribuirea inegală a resurselor trebuie abordate în mod constant. Este de datoria noastră să căutăm să construim împreună o societate dreaptă și umană, în care nimeni nu se simte exclus sau marginalizat.

6. Este convingerea noastră profundă că viitorul familiei umane depinde și de modul în care noi protejăm – atât cu prudență cât și cu compasiune și dreptate – darul creației, pe care Creatorul ni l-a încredințat nouă. De aceea, recunoaștem cu părere de rău tratamentul eronat aplicat planetei noastre, care este echivalent cu păcatul în fața ochilor lui Dumnezeu. Reafirmăm responsabilitatea și obligația noastră de a încuraja un simț al umilinței și al moderației, astfel încât toți oamenii să simtă nevoia de a respecta creația și de a o îngriji cum se cuvine. Împreună, făgăduim că ne vom angaja în dezvoltarea conștiinței cu privire la folosirea creației; facem apel la toți oamenii de bunăvoință să ia în calcul stiluri de viață care presupun mai puțină risipă și mai multă cumpătare, manifestând mai puțină lăcomie și mai multă generozitate pentru protejarea lumii lui Dumnezeu și spre binele poporului Său.

7. De asemenea există o nevoie urgentă de cooperare efectivă și responsabilă între creștini pentru a apăra pretutindeni dreptul la exprimarea publică a credinței și de tratare justă atunci când se promovează ceea ce creștinismul continuă să ofere societății și culturii contemporane. În acest sens, îi invităm pe toți creștinii să promoveze un dialog autentic cu iudaismul, islamul și cu alte tradiții religioase. Indiferența și ignoranța reciprocă nu pot conduce decât la neîncredere și chiar conflicte.

8. Din orașul sfânt al Ierusalimului ne exprimăm profunda preocupare pentru de situația creștinilor din Orientul Mijlociu și pentru dreptul lor de a rămâne cetățeni deplini ai pământurilor lor natale. Ne îndreptăm către atotputernicul și milostivul Dumnezeu într-o rugăciune pentru pace în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu în general. În mod deosebit ne rugăm pentru Bisericile din Egipt, Siria, Irak, care au suferit mai mult datorită evenimentelor recente. Încurajăm toate părțile, indiferent de convingerile religioase, să continue să lucreze pentru împăcare și pentru recunoașterea justă a drepturilor omului. Suntem convinși că nu armele, ci dialogul, iertarea și împăcarea sunt unicele mijloace posibile pentru dobândirea păcii.

9. Într-un context istoric marcat de violență, indiferență și egoism, mulți bărbați și multe femei de azi simt că au pierdut calea. Tocmai prin mărturia noastră comună cu privire la vestea cea bună a Evangheliei putem fi capabili să îi ajutăm pe oamenii din zilele noastre să redescopere calea care conduce la adevăr, dreptate și pace. Uniți în intențiile noastre și amintind exemplul de acum 50 de ani de aici, din Ierusalim, al Papei Paul al VI-lea și al Patriarhului Athenagoras, le cerem tuturor creștinilor, precum și tuturor credincioșilor fiecărei tradiții religioase, și tuturor oamenilor de bunăvoință, să recunoască urgența momentului care ne impune să căutăm împăcarea și unitatea familiei umane, în respectarea deplină a diferențelor legitime, pentru binele întregii omeniri și al generațiilor viitoare.

10. Prin acest pelerinaj la locurile unde unul și același Domn al nostru, Isus Cristos, a fost răstignit, îngropat și a înviat, cu umilință încredințăm mijlocirii celei Pururea Fecioară Preasfânta Maria pașii noștri viitori pe calea unității depline, încrezători în iubirea infinită a lui Dumnezeu față de întreaga familie umană. „Domnul să facă să strălucească fața lui spre tine și să se îndure de tine! Domnul să își înalțe fața spre tine și să îți dăruiască pacea!” (Num 6,25-26).

Autor: Papa Francisc și Patriarhul ecumenic Bartolomeu I
Traducător: fr. Daniel Cosmin Constantin OFMCap
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; OFMCapucini.ro
Publicarea în original: 25.05.2014
Publicarea pe acest sit: 26.05.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns