Declaraţia comună a Papei Benedict al XVI-lea şi a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I

Declarația comună a Papei Benedict al XVI-lea
și a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
joi, 30 noiembrie 2006

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!” (Psalmul 117,24)

Această întâlnire fraternă care ne aduce împreună, Papa Benedict al XVI-lea al Romei și Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, este lucrarea lui Dumnezeu și, într-un anume sens, darul Său. Îi mulțumim Autorului a tot ceea ce este bun, care ne permite încă o dată, în rugăciune și în dialog, să ne exprimăm bucuria pe care o simțim ca frați și să ne reînnoim angajamentul pe drumul spre deplina comuniune. Acest angajament vine din voia Domnului și din responsabilitatea noastră de Păstori în Biserica lui Cristos. Fie ca întâlnirea noastră să fie un semn și o încurajare pentru noi pentru a împărtăși aceleași sentimente și aceeași atitudine de fraternitate, cooperare și comuniune în iubire și adevăr. Duhul Sfânt ne va ajuta să pregătim marea zi a refacerii unității depline, când și cum o va dori Dumnezeu. Atunci vom putea cu adevărat să ne bucurăm și să exultăm.

1. Am evocat cu recunoștință întâlnirile venerabililor noștri predecesori, binecuvântați de Domnul, care au arătat lumii nevoia urgentă de unitate și care au trasat căi sigure pentru a ajunge la ea, prin dialog, rugăciune și viața eclezială cotidiană. Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I au mers ca pelerini la Ierusalim, la chiar locul unde Isus Cristos a murit și a înviat pentru mântuirea lumii, și s-au întâlnit din nou, aici în Fanar și la Roma. Ne-au lăsat o declarație comună care își păstrează și astăzi întreaga valoare; ea subliniază faptul că adevăratul dialog în iubire trebuie să susțină și să inspire toate relațiile dintre persoane și dintre Biserici, că acesta „trebuie să își aibă rădăcina într-o fidelitate totală față de unicul Domn Isus Cristos și în respectul reciproc pentru propriile lor tradiții” (Tomos Agapis, 195). Nu am uitat nici de vizitele reciproce ale Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea și ale Sanctității Sale Dimitrios I. În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, prima sa vizită ecumenică, a fost anunțată crearea Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe. Aceasta a adus împreună Bisericile noastre în scopul declarat al restabilirii comuniunii depline.

În ceea ce privește relațiile dintre Biserica Romei și Biserica Constantinopolului, nu putem să nu amintim de solemnul act eclezial al ștergerii memoriei vechilor anateme care timp de secole au avut un efect negativ asupra Bisericilor noastre. Nu am extras încă din acest act toate consecințele pozitive care pot să decurgă din el în progresul nostru spre unitatea deplină, la care Comisia Mixtă este chemată să își aducă o contribuție importantă. Ne îndemnăm credincioșii să ia parte activă la acest proces, prin rugăciune și prin gesturi semnificative.

2. Cu ocazia sesiunii plenare a Comisiei Mixte de Dialog Teologic, desfășurată recent la Belgrad datorită ospitalității generoase a Bisericii Ortodoxe Sârbe, ne-am exprimat profunda bucurie pentru reluarea dialogului teologic. Acesta a fost întrerupt pentru câțiva ani din cauza unor dificultăți, dar acum Comisia a putut să lucreze din nou într-un spirit de prietenie și cooperare. Tratând tema „Sinodalității și autorității în Biserică”, la nivel local, regional și universal, Comisia a intrat într-o etapă de studiu asupra consecințelor ecleziologice și canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Aceasta ne va permite să dezbatem unele dintre principalele probleme rămase încă nerezolvate. Suntem hotărâți să oferim sprijin permanent, ca și în trecut, lucrării încredințate acestei Comisii și îi însoțim pe membrii ei cu rugăciunile noastre.

3. Ca Păstori, am reflectat înainte de toate asupra misiunii de proclamare a Evangheliei în lumea de astăzi. Această misiune, „Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile” (Matei 28,19), este astăzi mai actuală și mai necesară ca niciodată, chiar și în țările în mod tradițional creștine. Mai mult, nu putem să ignorăm creșterea secularizării, a relativismului, chiar și a nihilismului, în special în lumea occidentală. Toate acestea solicită o înnoită și puternică proclamare a Evangheliei, adaptată la culturile timpului nostru. Tradițiile noastre reprezintă pentru noi un patrimoniu care trebuie în mod continuu împărtășit, propus și reinterpretat. De aceea trebuie să întărim cooperarea dintre noi și mărturia noastră comună în fața lumii.

4. Am evaluat ca pozitiv procesul care a condus la formarea Uniunii Europene. Cei angajați în acest mare proiect trebuie să ia în considerare toate aspectele care afectează drepturile inalienabile ale persoanei umane, în special libertatea religioasă, martor și garant al respectului pentru toate celelalte libertăți. În fiecare pas făcut spre unificare, minoritățile trebuie protejate, cu tradițiile lor culturale și cu trăsăturile distinctive ale religiilor lor. În Europa, rămânând deschiși față de alte religii și față de contribuțiilor lor culturale, trebuie să ne unim eforturile pentru a conserva rădăcinile, tradițiile și valorile creștine, pentru a asigura respectul pentru istorie și pentru a contribui astfel la cultura europeană a viitorului și la calitatea relațiilor umane la fiecare nivel. În acest context, cum am putea să nu evocăm străvechile mărturii și moștenirea creștină ilustră a pământului pe care are loc întâlnirea noastră, începând cu ceea ce Faptele Apostolilor ne spun despre figura Sfântului Paul, Apostolul Neamurilor? Pe acest pământ s-au întâlnit mesajul Evangheliei cu tradiția culturală străveche. Această legătură, care a contribuit atât de mult la moștenirea creștină pe care o avem în comun, rămâne actuală și va aduce mai multe roade în viitor pentru evanghelizare și pentru unitatea noastră.

5. Preocuparea noastră se extinde la acele părți ale lumii de astăzi unde trăiesc creștini și la dificultățile cu care se confruntă ei, în special sărăcia, războiul și terorismul, dar în aceeași măsură la diferitele forme de exploatare a săracilor, migranților, femeilor și copiilor. Suntem chemați să lucrăm împreună la promovarea respectului pentru drepturile fiecărei ființe umane, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și la încurajarea dezvoltării economice, sociale și culturale. Tradițiile noastre teologice și etice pot să ofere o temelie solidă pentru o abordare unitară în predicare și în acțiune. Mai presus de toate, dorim să afirmăm că uciderea de oameni nevinovați în numele lui Dumnezeu reprezintă o ofensă la adresa Lui și la adresa demnității umane. Trebuie cu toții să ne angajăm în slujirea înnoită a omenirii și în apărarea vieții umane, a fiecărei vieți umane.

Avem profund în inimă cauza păcii din Orientul Mijlociu, unde Domnul nostru a trăit, a suferit, a murit și a înviat, și unde trăiesc de secole numeroși frați ai noștri creștini. Sperăm cu ardoare că va fi restabilită pacea în acea regiune, că va fi întărită conviețuirea respectuoasă între diferitele popoare care locuiesc acolo, între Biserici și între diferitele religii care se găsesc acolo. În acest scop, încurajăm stabilirea unor relații mai strânse între creștini, și a unui autentic și onest dialog interreligios, în vederea combaterii oricărei forme de violență și discriminare.

6. În prezent, în fața marilor amenințări asupra mediului înconjurător, dorim să ne exprimăm îngrijorarea vizavi de consecințele negative pentru omenire și pentru întreaga creație care pot rezulta din progresul economic și tehnologic care nu își cunoaște limitele. Ca lideri religioși, considerăm că este una dintre datoriile noastre să încurajăm și să sprijinim toate eforturile făcute pentru a proteja creația lui Dumnezeu și pentru a lăsa moștenire generațiilor viitoare o lume în care să poată să trăiască.

7. În final, gândurile noastre se îndreaptă către voi toți, credincioșii din lumea întreagă ai celor două Biserici ale noastre, Episcopi, preoți, diaconi, persoane consacrate, laici angajați în slujirea eclezială și toți cei botezați. În Cristos îi salutăm pe ceilalți creștini, asigurându-i de rugăciunile noastre și de deschiderea noastră pentru dialog și cooperare. Vă salutăm pe toți cu cuvintele Apostolului Neamurilor: „Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos” (2Corinteni 1,2).

Fanar, 30 noiembrie 2006

Papa Benedict al XVI-lea
Patriarhul ecumenic Bartolomeu I

Autor: Papa Benedict al XVI-lea; Patriarhul ecumenic Bartolomeu I
Traducător: Radu și Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 30.11.2006
Publicarea pe acest sit: 30.11.2006
Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns