Cuvântul PS Petru la deschiderea anului universitar 2009-2010

Cuvântul PS Petru Gherghel, Episcop de Iași
către preoții profesori și seminariști
la deschiderea anului universitar 2009-2010
Iași, 1 octombrie 2009

Sfințiile Voastre Părinți Profesori, dragi seminariști,
Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini (Mt 9,37)

Anul Sfintei Preoții, pe care l-am început încă din luna iunie din voința și cu binecuvântarea Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea, reprezintă un moment de har și o fericită ocazie menită să contribuie la promovarea angajării de reînnoire interioară a tuturor preoților pentru o mărturie evanghelică mai puternică și incisivă a lor în ziua de azi.

Este o adevărată binecuvântare pentru toți.

Este vorba de o redescoperire a darului imens pe care preoții îl constituie nu numai pentru Biserică, ci și pentru omenirea însăși, ne asigură papa Benedict al XVI-lea, și o slujire care îl face pe Cristos , Marele Preot, să fie prezent în viața omenirii prin oferta și sacrificiul slujitorilor săi, cărora le-a încredințat această misiune sfântă.

Cristos lucrează astăzi prin preoții săi, iar ei își împlinesc mandatul in persona Christi, făcând astfel ca harul mântuirii să ajungă la toate popoarele și în toate timpurile.

Pentru a ajunge la o astfel de împlinire și pentru a prinde mai mult curaj în marea operă de sfințire a lumii, Sfântul Părinte propune tuturor preoților un model în persoana umilului paroh de Ars, Ioan Maria Vianney, care deși a trăit cu 150 de ani în urmă, rămâne actual și astăzi și este o adevărată și fericită provocare pentru toți.

Exemplul său, curajul și dăruirea sa, rugăciunile și simplitatea de care dădea dovadă, toate acestea prin care a cucerit inimile credincioșilor săi pe care i-a păstorit, rămân, fără îndoială, mijloacele cele mai sigure și pentru oamenii timpului nostru, care simt setea și foamea după adevărurile pe care sufletul le caută.

Nu e ușor să fii apostol în zilele noastre, într-o lume secularizată și chiar păgânizată, nu e ușor să-l faci prezent pe Cristos, Păstorul cel bun, celor care s-au îndepărtat de sensul profund al iubirii divine și al prezenței sale printre oamenii rătăciți ai timpurilor noi.

Intervenția Sfântului patron al păstorilor sufletești va fi în stare să reaprindă în cei care întâmpină astăzi noi greutăți – greutățile epocii postmoderne, și el îi va însoți pe toți cu exemplul său la reînnoirea zelului și a dăruirii sacerdotale și va ajuta ca lumea să-și redescopere cu adevărat valențele spirituale și echilibrul moral, de care are atâta nevoie. Iubirea lui față de Cristos, prezent în Euharistie, atașamentul său față de Maria, pe care Dumnezeu ne-a oferit-o în dar, dragostea lui față de oameni și simplitatea vieții lui sunt mijloace de mare importanță pentru a însufleți zelul preoților și curajul lor pe drumul jertfei și al iubirii adevărate.

Cu o profundă convingere, Sfântul Părinte papa Benedict le spune preoților zilelor noastre:

În pofida răului care există în lume răsună și azi cuvântul lui Cristos adresat apostolilor în Cenacol: „ În lume veți avea suferințe, dar aveți curaj, eu am învins lumea” (In 16,33). Credința în Învățătorul divin ne dă puterea pentru a privi cu încredere în viitor.

Sfințiile Voastre, cucernici părinți profesori,

Vouă vă revine nobila misiune de a întreține în candidații la preoție flacăra dăruirii aprinsă de Cristos și reaprinsă de marele apostol al Sfintei Preoții Ioan Maria Vianney.

Vouă vă revine datoria de a-i încuraja și înflăcăra pe viitorii apostoli, pe cei ce se află în seminar, pentru a deveni preoții noului mileniu.

Către voi vreau să îndrept apelul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea și să vă spun din inimă:

Iubiți Părinți Profesori,
Dragi confrați întru preoție, Cristos se bazează pe voi!

După exemplul sfântului Paroh de Ars, lăsați-vă cuceriți de el și veți fi și voi, în lumea de azi, mesageri ai speranței, ai reconcilierii și ai păcii (Benedict al XVI-lea, 16 iunie 2009).

Nu uitați Cristos a spus: Iată, eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor (Mt 28,20). Încredeți-vă, eu am biruit lumea (In 16,33).

Dragi seminariști,

Celebrând anul Sfintei Preoții, gândul nostru se îndreaptă și spre voi, care sunteți speranța noastră și a Bisericii.

Înscriindu-vă alături de toate celelalte persoane din Biserică la susținerea prin rugăciune a preoților, în redescoperirea și aprofundarea darului de care s-au învrednicit prin consacrarea sfântă, și admirând opera dumnezeiască prin care oamenii zilelor noastre, așa cum a fost în toată istoria de la începuturi și până astăzi, sunt aleși și învredniciți prin ungerea sfântă drept preoți ai Noului Legământ, voi sunteți cei care aveți acum ocazia să priviți cu curaj și entuziasm la pregătirea voastră pentru o asemenea misiunea sfântă și privilegiată.

Este bine cunoscut că Biserica a avut mereu grijă de cei care și-au manifestat dorința de a sluji poporul lui Dumnezeu ca miniștri sacri, i-a încurajat și i-a susținut în această alegere nobilă, stând mereu alături de ei pe drumul pregătirii lor atât in diferite școli cât mai ales în acel pepinierii care sunt seminariile .

Când papa cel bun, Fericitul Ioan al XXIII-lea oferea și adresa lumii prima sa enciclică:Sacerdotii nostri primordia în anul 1959, la împlinirea celor 100 de ani de la nașterea pentru cer a Sf. Ioan Maria Vianney, după ce a prezentat figura măreață a Sfântului Patron al tuturor păstorilor de suflete, cu farmecul său și mesajul său mereu actual, adaugă în concluzie câteva apeluri în favoarea preoților și, desigur, și a candidaților la preoție. Reproduc acest apel:

În sfârșit spre tineretul creștin îndreptăm o privire plină de afecțiune și plină de speranță:

Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini.(Mt.9,37) În multe regiuni, apostolii, epuizați de trude, așteaptă cu dorință foarte vie pe cei care îi vor înlocui. Popoare întregi suferă de o foame spirituală, mai gravă decât cea materială: Cine le va aduce hrana cerească a adevărului și a vieții?

Avem încredere fermă că tineretul secolului nostru nu va fi mai puțin generos în a răspunde la apelul învățătorului decât cel din timpurile trecute.

Familiile creștine să evalueze bine responsabilitățile lor și să-i dea pe copiii lor cu bucurie și recunoștință pentru slujirea Bisericii ( Nr.109-111)

Aceleași gânduri și îndemnuri vor fi reluate de Conciliul Vatican al II-lea și vor fi concretizate în documentele de mare importanță pentru viața Bisericii, cum sunt: Optatam totius (28 octombrie 1965) și Presbyterorum ordinis (7 decembrie 1965), sub semnătura Sfântului Părinte Paul al VI-lea, care a lăsat Bisericii și lumii un adevărat tezaur de învățătură referitor la preoți și la vocațiile la Sfânta Preoție.

Cu aceeași grijă și sfântă preocupare papa Ioan Paul al II-lea a convocat un Sinod în anul 1990, care să se intereseze de viața preoților și de asigurarea viitorului Bisericii prin cultivarea vocațiilor și prin pregătirea viitorilor apostoli.

În Exortația Apostolica: Pastores dabo vobis din 25 martie 1992, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, în conformitate cu voința exprimată de episcopii prezenți la Sinod, insistă asupra necesității promovării pastorației vocaționale și a pregătirii viitorilor preoți, iar în finalul documentului postsinodal, îndreaptă rând pe rând apelul său părintesc spre familii, spre tineri și, desigur, spre preoți, pentru a se deschide spre marea obligație de a găsi vocații, de a le susține și pregăti pentru ca Biserica să nu ducă lipsă de păstori după inima sa.

Adresez un apel special familiilor: părinții și, mai ales mamele, să fie generoși în a-i dărui Domnului pe fiii lor, pe care-i cheamă la preoție și să colaboreze cu bucurie la itinerariul lor vocațional.

Iară tinerilor de azi le spun: fiți mai docili la glasul Duhului, lăsați să răsune în adâncul inimii marile așteptări ale Bisericii și ale omenirii. Nu vă temeți să deschideți spiritul vostru la chemarea lui Cristos Domnul, descoperiți privirea iubirii lui Isus fixată asupra voastră și răspundeți cu entuziasm la propunerea unei urmări radicale.

Iar acum, la sfârșitul acestei exortații, îmi îndrept privirea spre mulțimea aspiranților la preoție, spre seminariștii și preoții care în toate parohiile lumii își oferă zilnic viața proprie pentru creșterea credinței, speranței și iubirii în inimile și istoria bărbaților și femeilor din timpul nostru(Pastores dabo vobis, 82).

Dragi seminariști,

Mă bucur să vă repet că voi sunteți o generație fericită, chemată să reflecteze împreună cu preoții zilelor noastre la marea demnitate spre care ați pornit, spre idealul preoțesc.

Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, care a voit acest an preoțesc, îi invită pe preoți, și nu numai, să-și cunoască demnitatea și să-și verifice fidelitatea lor în fidelitatea lui Cristos, Marele Preot. El îi invită și pe toți credincioșii să întâlnească și să aprofundeze marea vocație a preoților și să-i susțină pe toți apostolii zilelor noastre în efortul și dăruirea lor pentru binele omenirii.

În acest sens, gândul Sfântului Părinte se îndreaptă într-un chip deosebit spre voi cei care ați găsit și găsiți curaj să vă veniți cât mai aproape de Cristos, să intrați în seminarii și case de formare pentru a fi cu el și a vă pregăti pentru a rămâne cu el la dispoziția oamenilor.

Idealul preoției este un dar dumnezeiesc și pentru el trebuie să vă deschideți fără încetare. Drumul spre care ați pornit, ca să cuceriți vârful formării voastre de viitor, este frumos, atrăgător, așa cum e un munte spre care pornești ca să-l escaladezi, dar pentru a ajunge sus se cere efort, dăruire, hrană, rugăciune, meditație și multă renunțare.

Suntem fericiți cu toții că voi v-ți luat asupra voastră curajul de a-l asculta pe Cristos, prietenul și idealul vostru și v-ați decis de a-i fi spus da.

La începutul noului an academic vă îndemnăm cu multă stăruință să descoperiți tot mai mult acest mare ideal, să o simțiți alături pe Sfânta Fecioară Maria ca pe o mamă ce vă ocrotește cu aripa ei iubitoare, ce vă face să-l întâlniți pe Fiul său, să o simțiți alături pe patroana secundară a Seminarului nostru, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana misionarilor, și pe Sfântul Iosif, purtătorul de grijă al celor ce fac parte din Biserică și să ne găsiți lângă voi pe noi Păstorii voștri, episcopi, preoți, profesori și prieteni devotați în nobila voastră pregătire și slujire de viitor.

Înaintați cu curaj în larg! Viitorul Bisericii sunteți voi!

Al vostru, + Petru Gherghel
Episcop de Iași

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: ARCB.ro
Publicarea în original: 01.10.2009
Publicarea pe acest sit: 05.10.2009
Etichete:

Lasă un răspuns