Conferința de presă a Papei la întoarcerea din Suedia

Conferința de presă a Sfântului Părinte Papa Francisc
la întoarcerea din călătoria în Suedia
1 noiembrie 2016

Greg Burke:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Bine ați venit. Dumneavoastră vorbiți mult despre „a merge împreună”, cu referință la diferitele religii. Și noi am parcurs un drum împreună, unii pentru prima dată: avem un jurnalist suedez – cred că a trecut un pic de timp de la ultima dată când a fost un jurnalist suedez la bord. Să începem de la ei. Elin Swedenmark, de la agenția suedeză „TT”.

Papa Francisc:

Înainte de toate aș vrea să vă salut și să vă mulțumesc pentru munca pe care ați făcut-o, pentru frigul pe care l-ați îndurat… Dar am plecat la timp, deoarece spun că în această seară [temperatura] va coborî cu alte 5 grade. Am plecat la timp! Multe mulțumiri. Mulțimiri pentru compania și pentru munca voastră.

Elen Swedenmark:

Mulțumesc. Vă salut. Ieri, Sfinte Părinte, ați vorbit despre revoluția duioșiei. În același timp, vedem că tot mai multe persoane care provin din țări precum Siria sau Irak caută refugiu în țări europene. Însă unii reacționează cu frică și chiar există persoane care cred că venirea acestor refugiați poate să amenințe cultura creștinismului din Europa. Care este mesajul dumneavoastră pentru oamenii care se tem de această dezvoltare a situației și care este mesajul dumneavoastră pentru Suedia care după o lungă tradiție de primire a refugiaților acum începe să închidă propriile granițe?

Papa Francisc:

Înainte de toate, eu ca argentinian și sudamerican mulțumesc mult Suediei pentru această primire, pentru că mulți argentinieni, chilieni, uruguayeni în timpul dictaturilor militare au fost primiți în Suedia. Suedia are o lungă tradiție de primire. Și nu numai să primească, ci să integreze, să caute imediat casă, școală, loc de muncă… să integreze un popor. Mi-au spus statistica – poate că greșesc, nu sunt sigur – dar ceea ce-mi amintesc – pot să greșesc – câți locuitori are Suedia? Nouă milioane? Din aceste 9 milioane – mi-au spus – 850 de mii ar fi „noi suedezi”, adică migranți sau refugiați sau copiii lor. Acesta este primul lucru. Al doilea: trebuie să se distingă între migrant și refugiat, nu-i așa? Migrantul trebuie să fie tratat cu anumite reguli pentru că a migra este un drept dar este un drept foarte reglementat. În schimb, a fi refugiat vine dintr-o situație de război, de angoasă, de foamete, dintr-o situație teribilă și starea de refugiat are nevoie de mai multă grijă, de mai multă muncă. Și în asta, Suedia a dat mereu un exemplu în a aranja, în a face să se învețe limba, cultura și chiar în a integra în cultură. Cu privire la acest aspect al integrării culturilor, nu trebuie să ne înspăimântăm, pentru că Europa s-a format cu o continuă integrare de culturi, atâtea culturii… Cred că – asta n-o spun în mod ofensator, nu, nu, ci ca o curiozitate – faptul că astăzi în Islanda practic un islandez, cu limba islandeză de astăzi, poate să citească lucrările sale clasice de mii de ani fără dificultate, înseamnă că este o țară cu puține imigrații, puține „valuri” așa cum a avut Europa. Europa s-a format cu migrațiile…

Apoi, ce părere aveți despre țările care închid granițele: cred că în teorie nu se poate închide inima în fața unui refugiat, dar e nevoie și de prudența guvernanților: trebuie să fie foarte deschiși ca să-i primească, dar și să calculeze cum să-i pună în ordine, pentru că un refugiat nu trebuie numai primit, el trebuie integrat. Și dacă o țară are o capacitate de douăzeci de integrări, să spunem așa, să facă până la douăzeci. Alta mai mult, să facă mai mult. Dar întotdeauna inima deschisă: nu este uman a închide ușile, nu este uman a închide inima și pe parcurs asta se plătește. Aici, se plătește politic; așa cum se poate plăti politic și o imprudență în calcule, în a-i primi mai mult pe cei care se pot integra. Deoarece, care este pericolul atunci când un refugiat sau un migrant – asta e valabil pentru amândoi – nu este integrat? Îmi permit un cuvânt – poate că este un neologism – se ghetozează, adică intră într-un ghetou. Și o cultură care nu se dezvoltă în raport cu cealaltă cultură, acest lucru este periculos. Eu cred că cel mai rău sfătuitor pentru țările care tind să închidă granițele este frica, iar cel mai bun sfătuitor este prudența.

Am vorbit cu un funcționar din guvernul suedez, în aceste zile, și îmi spunea despre unele dificultăți în acest moment – acest lucru este valabil pentru ultima ta întrebare –, unele dificultăți pentru că vin atâția încât nu se face la timp pentru a-i așeza, pentru a găsi școală, casă, loc de muncă, pentru a învăța limba. Prudența trebuie să facă acest calcul. Însă Suedia… eu nu cred că dacă Suedia diminuează capacitatea sa de primire face asta din egoism sau pentru că a pierdut capacitatea aceea; dacă există ceva de acest gen este datorită acestui ultim lucru pe care l-am spus: astăzi atâția privesc la Suedia deoarece îi cunosc primirea, însă pentru a-i așeza nu există timpul necesar pentru toți. Nu știu dacă am răspuns. Mulțumesc.

Greg Burke:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Acum o întrebare de la televiziunea suedeză: Anna Cristina Kappelin, de la Sveriges TV.

Anna Cristina Kappelin:

Bună ziua. Suedia, care a găzduit această importantă întâlnire ecumenică, are o femeie în fruntea propriei Biserici. Ce părere aveți despre asta? Este realist să ne gândim la femei-preoți și în Biserica catolică, în următoarele decenii? Și dacă nu, de ce? Preoților catolici le este frică de competiție?

Papa Francisc:

Citind un pic istoria acestei zone, unde am fost, am văzut că a existat o regină care a rămas văduvă de trei ori; și am spus: „Această femeie este puternică!”. Și mi-au spus: „Femeile suedeze sunt foarte puternice, foarte harnice și pentru aceasta unii bărbați suedezi caută o femeie de o altă naționalitate”. Nu știu dacă este adevărat!… Cu privire la hirotonirea de femei în Biserica catolică, ultimul cuvânt clar a fost dat de sfântul Ioan Paul al II-lea și acesta rămâne. Asta rămâne. Cu privire la competiție, nu știu…

[întrebare a aceleiași jurnaliste, în afara încadrării]

Papa Francisc:

Dacă citim bine declarația făcută de sfântul Ioan Paul al II-lea, merge în linia aceea. Da. Dar femeile pot face atâtea lucruri, mai bine decât bărbații. Și în domeniul dogmatic – pentru a clarifica, probabil pentru a da o claritate, nu numai a face referință la un document –, în ecleziologia catolică există două dimensiuni: dimensiunea petrină, care este aceea a apostolilor – Petru și colegiul apostolic, care este pastorația episcopilor – și dimensiunea mariană, care este dimensiunea feminină a Bisericii. Și acest lucru l-am spus de mai multe ori. Eu mă întreb, cine este mai important în teologia și în mistica Bisericii: apostolii sau Maria, în ziua de Rusalii? Este Maria! Mai mult: Biserica este femeie. Este Biserica (substantiv feminin nu masculin). Și Biserica se căsătorește cu Isus Cristos. Este un mister nupțial. Și în lumina acestui mister se înțelege motivul acestor două dimensiuni: dimensiunea petrină, adică episcopală, și dimensiunea mariană, cu tot ceea ce este maternitatea Bisericii, dar în sens mai profund. Nu există Biserica fără această dimensiune feminină, pentru ea însăși este feminină.

Greg Burke:

Mulțumim. Acum este o întrebare a lui Austen Ivereigh, nu știu dacă vorbește în spaniolă sau în porteño…; și dacă Eva Fernandez poate să vină mai aproape…

Austin Ivereigh (în spaniolă):

Multe mulțumiri, Sfinte Părinte. Această toamnă a fost foarte bogată în întâlniri ecumenice cu Bisericile tradiționale: cea ortodoxă, cea anglicană și acum cea luterană. Dar cea mai mare parte a protestanților de astăzi din lume este de tradiție evanghelică, penticostală… Am auzit că în ajunul Rusaliilor de anul viitor se va ține un eveniment la Circo Massimo pentru a celebra a 50-a aniversare a Reînnoirii Carismatice. Dumneavoastră ați făcut multe inițiative – probabil prima dată pentru un Papă – în 2014 cu liderii evanghelici. Ce s-a întâmplat cu aceste inițiative și ce vă așteptați să obțineți de la reuniunea, de la întâlnirea din anul viitor? Multe mulțumiri.

Papa Francisc (în spaniolă):

Cu aceste inițiative… Eu aș spune că am făcut două tipuri de inițiative. Una când am mers la Caserta la Biserica carismatică, și în aceeași linie când la Torino am mers la Biserica valdeză. O inițiativă de reparație și de cerere de iertare, deoarece catolicii… parte, parte din Biserica catolică nu s-a comportat creștinește, bine, față de ei. Și acolo trebuie să se ceară iertare și să se vindece o rană.

Cealaltă inițiativă a fost aceea a dialogului, și asta deja pornind de la Buenos Aires. De exemplu, la Buenos Aires am făcut trei întâlni la Luna Park care are o capacitate de 7.000 de persoane. Trei întâlniri ale credincioșilor evanghelici și catolici în linia Reînnoirii Carismatice, dar și deschisă. Și întâlniri care durau toată ziua: predica un pastor, un episcop evanghelic și predica un preot catolic sau un episcop catolic; sau doi și doi, se alternau. În două dintre acele întâlniri, dacă nu în toate trei, dar în două cu siguranță, a predicat părintele Cantalamessa, care este predicatorul Casei Pontificale.

Cred că acest lucru derivă deja de la pontificatele precedente, și de când eu eram la Buenos Aires, și asta ne-a făcut bine. Și a făcut și reculegeri spirituale de trei zile cu pastori și preoți împreună, predicate și ele de pastori și de un preot sau un episcop. Și asta a ajutat mult dialogul, înțelegerea, apropierea, munca… mai ales lucrul cu cei mai nevoiași. Împreună. Și respectul, marele respect. Asta cu referință la inițiative, deja de la Buenos Aires… Aici la Roma am avut diferite reuniuni cu pastori, deja două sau trei. Unii au venit din SUA și de aici, din Europa.

Apoi ceea ce dumneavoastră ați menționat este celebrarea pe care o organizează ICCRS [International Catholic Charismatic Renewal Services], celebrarea pentru cei 50 de ani ai Reînnoirii Carismatice, care s-a născut ecumenică și de aceea va fi o celebrare ecumenică în acest sens și se va ține la Circo Massimo. Eu prevăd – dacă Dumnezeu îmi dă viață – să merg ca să vorbesc acolo. Mi se pare că durează două zile, însă încă nu este organizată. Știu că se va ține în ajunul Rusaliilor și eu voi vorbi într-un moment oarecare. Cu privire la Reînnoirea Carismatică și cu privire la penticostali: cuvântul „penticostal”, denumirea „penticostal” astăzi este ambiguă, pentru că se referă la multe lucruri, multe asociații, multe comunități ecleziale care nu sunt egale, ba chiar sunt opuse. Așadar, trebuie să fim mai preciși. Adică, așa de mult s-a răspândit încât a devenit un termen ambiguu. În Brazilia acest lucru este tipic, unde s-a propagat mult.

Reînnoirea Carismatică se naște… – și unul dintre primii opozanți care a existat în Argentina este cel care vă vorbește – pentru că eu eram provincial al iezuiților în acea perioadă, când a început în Argentina, și eu le-am interzis iezuiților să aibă de-a face cu ei. Și am spus public că atunci când se făcea o celebrare liturgică trebuia să se facă un lucru liturgic și nu o „școală de samba”. Acel lucru l-am spus. Și astăzi gândesc contrariul, când lucrurile sunt bine făcute.

Mai mult, la Buenos Aires, în fiecare an o dată pe an aveam în catedrală Liturghia mișcării Reînnoirea Carismatică, la care veneau toți. Deci, și eu am experimentat un proces de recunoaștere a ceea ce Reînnoirea a dat bun Bisericii. Și nu trebuie uitată marea figură a cardinalului Suenens, care a avut acea viziune profetică și ecumenică.

Greg Burke:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Acum Eva Fernández de la Cadena „Cope”, pentru radioul spaniol.

Eva Fernández (în spaniolă):

Sfinte Părinte, mi-ar plăcea să vă pun această întrebare în italiană, dar încă nu mă simt în stare. În urmă cu puțin timp, dumneavoastră ați fost cu Nicolás Maduro, președintele Venezuelei. Ce senzație v-a dat această întâlnire și care este opinia dumneavoastră cu privire la începerea colocviilor? Multe mulțumiri, Sfinte Părinte.

Papa Francisc:

Da, președintele Venezuelei a cerut o întâlnire pentru că el venea din Orientul Mijlociu, din Qatar, din celelalte Emirate și făcea escală tehnică la Roma. Ceruse o întâlnire înainte. A venit în 2013; apoi ceruse o altă întâlnire, dar s-a îmbolnăvit și n-a putut să vină; și a cerut-o pe asta. Când un președinte cere, este primit, cu atât mai mult cu cât era la Roma, în escală. L-am ascultat, jumătate de oră, la acea întâlnire; l-am ascultat, i-am pus câteva întrebări și am ascultat părerea sa. Este mereu bine a asculta toate părerile. Am ascultat părerea sa. Cu referință la al doilea aspect, dialogul. Este unicul drum pentru toate conflictele! Pentru toate conflictele. Ori se dialoghează ori se strigă, dar nu există alt drum.

Eu cu inima mă străduiesc în întregime în dialog și cred că trebuie să se meargă pe acel drum. Nu știu cum se va termina, nu știu, pentru că este foarte complex, dar oamenii care sunt angajați în dialog sunt oameni de statură politică importantă. Zapatero, care a fost de două ori președinte al guvernului Spaniei, și Restrepo [și toate părțile] au cerut Sfântului Scaun să fie prezent în dialog. Și Sfântul Scaun l-a desemnat pe nunțiul din Argentina, monseniorul Tscherrig, care cred că este acolo, la masa negocierilor. Însă dialogul care favorizează negocierea este unicul drum pentru a ieși din conflicte, nu există alt drum… Dacă Orientul Mijlociu ar fi făcut asta, câte vieți ar fi fost cruțate! [n.r. E.S. Mons. Tscherrig l-a înlocuit în prima reuniune pe E.S. Mons. Claudio Maria Celli, care a fost desemnat ca însoțitor al negocierii].

Greg Burke:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Acum de la „Radio France” o avem pe Mathilde Imberty.

Mathilde Imberty:

Sanctitate, ne întoarcem din Suedia, unde secularizarea este foarte puternică, este un fenomen care atinge Europa în general. Ba chiar într-o țară ca Franța se estimează că în următorii ani o majoritate de cetățeni vor fi fără religie. După părerea dumneavoastră, secularizarea este o fatalitate? Cine sunt responsabilii, guvernele laice sau Biserica fiind prea timidă? Mulțumesc.

Papa Francisc:

Fatalitate, nu. Eu nu cred în fatalități! Cine sunt responsabilii? N-aș ști să spun… Tu [adică fiecare] ești responsabilul. Eu nu știu, e un proces… Dar înainte de asta vreau să spun un mic lucru. Papa Benedict al XVI-lea a vorbit mult despre asta și în mod clar. Atunci când credința devine lâncedă este pentru că, așa cum spuneți dumneavoastră, slăbește Biserica… Timpurile cele mai secularizate… Dar să ne gândim la Franța, de exemplu, timpurile mondenizării Curții: timpurile în care preoții erau abbé al Curții, un funcționalism clerical… Dar lipsea forța evanghelizării, forța Evangheliei. Mereu, când există secularizarea putem spune că există unele slăbiciuni în evanghelizare, asta e adevărat… Dar există și un alt proces, un proces cultural, un proces – cred că odată am vorbit despre asta – al celei de-a doua forme de „incultură”, când omul primește lumea de la Dumnezeu și pentru a o face cultură, pentru a o face să crească, a o domina, la un moment dat omul se simte atât de stăpân al acelei culturi – să ne gândim la mitul Turnului Babel – este atât de stăpân al acelei culturi încât începe să fie el creatorul unei alte culturi, dar proprii, și ocupă locul lui Dumnezeu Creatorul. Și în secularizare eu cred că mai devreme sau mai târziu se ajunge la păcatului împotriva lui Dumnezeu Creatorul. Omul autosuficient. Nu este o problemă de laicitate, pentru că e nevoie de o laicitate sănătoasă, care este autonomia lucrurilor, autonomia sănătoasă a lucrurilor, autonomia sănătoasă a științelor, a gândirii, a politicii, este nevoie de o laicitate sănătoasă. Nu, un alt lucru, este mai degrabă un laicism ca acela pe care ni l-a lăsat ca moștenire iluminismul.

Cred că sunt aceste două lucruri: un pic autosuficiența omului creator de cultură dar care merge dincolo de limite și se simte Dumnezeu și un pic și o slăbiciune în evanghelizare, care devine lâncedă și creștinii sunt lâncezi. Acolo ne salvează un pic să reluăm autonomia sănătoasă în dezvoltarea culturii și a științelor, și cu sentimentul dependenței, al faptului de a fi creatură și nu Dumnezeu; și în afară de asta să reluăm forța evanghelizării. Astăzi eu cred că această secularizare este foarte puternică în cultură și în anumite culturi. Este și foarte puternică în diferite forme de mondenitate, mondenitatea spirituală. Când intră în Biserică mondenitatea spirituală este cel mai rău. Nu sunt cuvintele mele acestea pe care le voi spune acum, sunt cuvintele cardinalului De Lubac, unul dintre marii teologi de la Conciliul [al II-lea din Vatican]. Spune că atunci când în Biserică intră mondenitatea spirituală, acesta este un mod…, este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla, chiar mai rău decât ceea ce s-a întâmplat în epoca Papilor corupți. Și menționează câteva forme de corupție a Papilor, nu-mi amintesc bine, dar multe. Mondenitatea. Asta pentru mine este periculos. Și cu riscul ca asta să pară o predică, o omilie, eu voi spune asta: Isus când se roagă pentru noi toți la Ultima Cină, cere un lucru pentru noi toți Tatălui: să nu ne ia din lume ci să ne apere de lume, de mondenitate. Este foarte periculoasă, este o secularizare un pic machiată, un pic travestită, un pic prêt-à-porter, în viața Bisericii. Nu știu dacă am răspuns ceva…

Greg Burke:

Mulțumim, Sanctitate. Acum de la televiziunea germană „ZDF” Jürgen Erbacher.

Jürgen Erbacher:

Sanctitate, în urmă cu câteva zile ați întâlnit Santa Marta Group care se ocupă de lupta împotriva sclaviei moderne și a traficului uman, teme care după părerea mea le îndrăgiți mult, nu numai ca Papă, ci deja la Buenos Aires v-ați ocupat de aceste teme. De ce? A fost o experiență specială sau probabil și personală? Și apoi ca german, la începutul anului comemorării Reformei, trebuie să întreb dacă dumneavoastră veți veni în acea țară unde a început această Reformă în urmă cu 500 de ani, în timpul acestui an?

Papa Francisc:

Încep cu a doua. Programul călătoriilor din anul viitor nu este făcut. Da, numai se știe, este aproape sigur că eu voi merge în India și Bangladesh, dar n-a fost făcut, este o ipoteză.

Cu privire la prima întrebare. Da, eu de mult timp, de la Buenos Aires, ca preot, mereu am avut această neliniște a cărnii lui Cristos. Faptul că Cristos continuă să sufere, Cristos este răstignit încontinuu în frații săi cei mai slabi, m-a înduioșat mereu. Am lucrat ca preot, lucruri mici cu săracii, dar nu exclusiv, lucram și cu universitarii… Apoi, ca episcop, la Buenos Aires am făcut [inițiative], și cu grupuri necatolice și de necredincioși, împotriva muncii sclave, mai ales a migranților latinoamericani care veneau în Argentina, care vin. Le iau pașaportul și îi pun la muncă sclavă în întreprinderi, dar închise înăuntru… Odată a luat foc una și copiii îi aveau la mansardă, morți toți și chiar câțiva care n-au putut să fugă… Cu adevărat sclavi, și asta m-a înduioșat. Traficul de persoane. Și am lucrat și cu două congregații de surori care lucrau cu prostituatele, femeile sclave ale prostituției. Nu-mi place să spun prostituate: sclave ale prostituției. Apoi, o dată pe an, toți acești sclavi ai sistemului făceau o Liturghie la piața Constitución, care este una dintre acelea unde ajung trenurile – ca la Termini, gândiți-vă la Termini –; și acolo se făcea Liturghia cu toți. La această Liturghie veneau toate organizațiile, surorile care lucrau și chiar grupurile de necredincioși, dar cu care lucram împreună.

Și aici se lucrează la fel. Aici în Italia sunt atâtea grupuri de voluntariat care lucrează împotriva oricărei forme de sclavie, fie a muncii fie a femeilor. În urmă cu câteva luni am vizitat una dintre aceste organizații și oamenii… Aici în Italia se lucrează bine în voluntariat. Eu nu m-aș fi gândit vreodată că era așa. Este un lucru frumos pe care-l are Italia, voluntariatul. Și asta se datorează parohilor. Oratoriul și voluntariatul sunt două lucruri care s-au născut din zelul apostolic al parohilor italieni. Dar nu știu dacă am răspuns sau ceva…

Greg Burke:

Mulțumim, Sanctitate, ne spun că, dacă vrem să mâncăm, trebuie să mergem.

Papa Francisc:

Vă mulțumesc din nou pentru întrebări, multe mulțumiri, multe mulțumiri! Și rugați-vă pentru mine. Poftă bună!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 01.11.2016
Publicarea pe acest sit: 02.11.2016
Etichete:

Comments are closed