Ca o mamă iubitoare

Scrisoare apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc
în formă de „motu proprio”
4 iunie 2016

Ca o mamă iubitoare, Biserica îi iubește pe toți fiii săi, dar se îngrijește și îi ocrotește cu un afect foarte special pe cei mai mici și lipsiți de apărare: este vorba despre o misiune pe care însuși Cristos o încredințează întregii comunități creștine în ansamblul său. Conștientă de asta, Biserica dedică o îngrijire vigilentă ocrotirii copiilor și adulților vulnerabili.

Această misiune de ocrotire și de îngrijire revine întregii Biserici, dar ea trebuie să fie exercitată în special prin păstorii săi. De aceea, episcopii diecezani, eparhii și cei care au responsabilitatea unei Biserici particulare, trebuie să angajeze o grijă deosebită în ocrotirea celor care sunt mai slabi între persoanele încredințate lor.

Dreptul canonic prevede deja posibilitatea înlăturării din oficiul ecleziastic „din motive grave”: asta îi privește și pe episcopii diecezani, pe eparhi și pe cei care sunt echivalați lor de către drept (cf. can. 193 § 1 CIC; can. 974 § 1 CCEO). Cu această scrisoare vreau să precizez că printre aceste „motive grave” este cuprinsă neglijența episcopilor în exercitarea funcției lor, îndeosebi referitor la cazurile de abuzuri sexuale săvârșite asupra minorilor și adulților vulnerabili, prevăzute de motu proprio Sacramentorum sanctitatis tutela promulgată de sfântul Ioan Paul al II-lea și îmbunătățită de iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea. În aceste cazuri se va respecta următoarea procedură.

Art. 1

§ 1. Episcopul diecezan sau eparhul, sau cel care, deși cu titlu temporar, are responsabilitatea unei Biserici particulare, sau a unei alte comunități de credincioși echivalate ei conform can. 368 CIC și can. 313 CCEO, poate să fie înlăturat legitim din funcția sa, dacă, din neglijență, a dat sau a omis acte care au provocat o daună gravă altora, fie că este vorba despre persoane fizice, fie că este vorba despre o comunitate în ansamblul ei. Dauna poate să fie fizică, morală, spirituală sau patrimonială.

§ 2. Episcopul diecezan sau eparhul poate să fie înlăturat numai dacă el a greșit obiectiv în manieră foarte gravă în grija care îi este cerută de funcția sa pastorală, chiar fără vină morală gravă din partea sa.

§ 3. În cazul în care este vorba despre abuzuri asupra minorilor sau asupra adulților vulnerabili, este suficient ca lipsa de atenție să fie gravă.

§ 4. Sunt echivalați episcopului diecezan și eparhului superiorii majori ai institutelor călugărești și ai societăților de viață apostolică de drept pontifical.

Art. 2

§ 1. În toate cazurile în care apar indicii serioase pentru ceea ce este prevăzut de articolul precedent, Congregația competentă din Curia Romană poate începe o investigație în acest sens, informându-l pe cel interesat și dându-i posibilitatea să prezinte documente și mărturii.

§ 2. Episcopului îi va fi dată posibilitatea de a se apăra, lucru pe care el îl va putea face cu mijloacele prevăzute de către drept. Toate etapele investigației îi vor fi comunicate și îi va fi dată mereu posibilitatea de a-i întâlni pe superiorii congregației. Această întâlnire, dacă episcopul nu ia inițiativa, va fi propusă chiar de dicaster.

§ 3. După argumentele prezentate de episcop, congregația poate decide o investigație suplimentară.

Art. 3

§ 1. Înainte de a lua propria decizie, congregația va putea întâlni, în funcție de oportunități, alți episcopi sau eparhi care aparțin Conferinței Episcopale, sau Sinodului Episcopilor Bisericii sui iuris, din care face parte episcopul sau eparhul interesat, cu scopul de a discuta despre caz.

§ 2. Congregația asumă determinările sale reunită în sesiune ordinară.

Articolul 4

Când se consideră oportună înlăturarea episcopului, congregația va stabili, pe baza circumstanțelor cazului, dacă:

1°. să dea, în cel mai scurt timp posibil, decretul de înlăturare;

2°. să-l îndemne frățește pe episcop să-și prezinte renunțarea într-un termen de 15 zile. Dacă episcopul nu dă răspunsul său în termenul prevăzut, congregația va putea da decretul de înlăturare.

Art. 5

Decizia congregației despre care vorbesc art. 3-4 trebuie să fie supusă aprobării specifice a pontifului roman, care, înainte de a lua o decizie definitivă, va fi asistat de un corespunzător colegiu de juriști, desemnați pentru acel caz.

Tot ceea ce am deliberat cu această scrisoare apostolică dată motu proprio poruncesc să fie respectat în toate părțile sale, în pofida oricărui lucru contrar, chiar dacă este vrednic de menționare deosebită, și stabilesc să fie publicat în comentariul oficial Acta Apostolicae Sedis și promulgat în cotidianul L’Osservatore Romano, intrând în vigoare în ziua de 5 septembrie 2016.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 04.06.2016
Publicarea pe acest sit: 06.06.2016
Etichete:

Comments are closed