Audienţă jubiliară

Milostivire și misiune
sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Iubiți frați și surori,

Intrăm zi după zi în miezul Anului Sfânt al Milostivirii. Cu harul său, Domnul conduce pașii noștri în timp ce trecem prin Poarta Sfântă și ne vine în întâmpinare pentru a rămâne mereu cu noi, în pofida lipsurilor noastre și a contradicțiilor noastre. Să nu încetăm niciodată să simțim nevoia de iertarea sa, pentru că atunci când suntem slabi apropierea sa ne face puternici și ne permite să trăim credința noastră cu bucurie mai mare.

Aș vrea să vă indic astăzi legătura strânsă care există între milostivire și misiune. Așa cum amintea sfântul Ioan Paul al II-lea: „Biserica trăiește o viață autentică atunci când mărturisește și proclamă milostivirea și când îi apropie pe oameni de izvoarele milostivirii” (Enc. Dives in misericordia, 13). Creștini fiind, avem responsabilitatea de a fi misionari ai Evangheliei. Când primim o veste bună, sau când trăim o experiență frumoasă, este natural ca să simțim exigența de a-i face părtași și pe alții. Simțim înlăuntrul nostru că nu putem reține bucuria care ne-a fost dăruită: vrem s-o extindem. Bucuria trezită este de așa natură încât ne determină s-o comunicăm.

Și ar trebui să fie același lucru atunci când îl întâlnim pe Domnul: bucuria acestei întâlniri, a milostivirii sale, a comunica milostivirea Domnului. Mai mult, semnul concret că l-am întâlnit cu adevărat pe Isus este bucuria pe care o simțim atunci când îl comunicăm și altora. Și asta nu înseamnă „a face prozelitism”, asta înseamnă a oferi un dar: eu îți dau ceea ce îmi dă bucurie. Citind Evanghelia vedem că aceasta a fost experiența primilor discipoli: după prima întâlnire cu Isus, Andrei a mers imediat să-i spună asta fratelui său Petru (cf. In 1,40-42), și același lucru l-a făcut Filip cu Natanael (cf. In 1,45-46). A-l întâlni pe Isus echivalează cu a ne întâlni cu iubirea sa. Această iubire ne transformă și ne face capabili să transmitem altora forța pe care ne-o dăruiește. Într-un fel am putea spune că din ziua Botezului îi este dat fiecăruia dintre noi un nume nou adăugat la cel pe care deja îl dau mama și tata, și acest nume este „Cristofor”: toți suntem „Cristofori”. Ce înseamnă? „Purtători ai lui Cristos”. Este numele atitudinii noastre, o atitudine de purtători ai bucuriei lui Cristos, ai milostivirii lui Cristos. Fiecare creștin este un „Cristofor”, adică un purtător al lui Cristos!

Milostivirea pe care o primim de la Tatăl nu ne este dată ca o consolare privată, ci ne face instrumente pentru ca și alții să poată primi același dar. Există o circularitate minunată între milostivire și misiune. A trăi din milostivire ne face misionari ai milostivirii și a fi misionari ne permite să creștem tot mai mult în milostivirea lui Dumnezeu. Așadar, să luăm în serios faptul că suntem creștini și să ne angajăm să trăim ca oameni care cred, pentru că numai așa Evanghelia poate să atingă inima persoanelor și s-o deschidă ca să primească harul iubirii, să primească această mare milostivire a lui Dumnezeu care îi primește pe toți.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.01.2016
Publicarea pe acest sit: 30.01.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns