Audienţă jubiliară

Milostivire și convertire
sâmbătă, 18 iunie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

După învierea sa, Isus a apărut de mai multe ori discipolilor, înainte de a se înălța la gloria Tatălui. Textul din Evanghelie pe care tocmai l-am ascultat (Lc 24,45-48) relatează una dintre aceste apariții, în care Domnul arată conținutul fundamental al predicii pe care apostolii vor trebui să o ofere lumii. Putem s-o sintetizăm cu două cuvinte: „convertire” și „iertarea păcatelor”. Sunt două aspecte calificatoare ale milostivirii lui Dumnezeu care, cu iubire, are grijă de noi. Astăzi luăm în considerare convertirea.

Ce este convertirea? Ea este prezentă în toată Biblia și în mod deosebit în predica profeților, care invită încontinuu poporul „să se întoarcă la Domnul” cerându-i iertare și schimbându-și stilul de viață. A se converti, conform profeților, înseamnă a schimba direcția și a se îndrepta din nou către Domnul, bazându-se pe certitudinea că El ne iubește și iubirea sa este mereu fidelă. A se întoarce la Domnul.

Isus a făcut din convertire primul cuvânt al predicii sale: „Convertiți-vă și credeți în evanghelie” (Mc 1,15). Cu această veste El se prezintă poporului, cerând să primească cuvântul său ca ultimul și definitivul cuvânt pe care Tatăl îl adresează omenirii (cf. Mc 12,1-11). Cu privire la predica profeților, Isus insistă și mai mult asupra dimensiunii interioare a convertirii. De fapt, în ea toată persoana este implicată, inimă și minte, pentru a deveni o creatură nouă, o persoană nouă. Își schimbă inima și unul se reînnoiește.

Când Isus cheamă la convertire nu se prezintă ca judecător al persoanelor, ci face asta pornind de la apropiere, de la împărtășirea condiției umane, deci a străzii, a casei, a mesei… Milostivirea față de cei care aveau nevoie de a-și schimba viața avea loc cu prezența sa amabilă, pentru a implica pe fiecare în istoria sa de mântuire. Isus îi convingea pe oameni cu amabilitatea, cu iubirea și cu acest comportament al său Isus atingea în profunzime inima persoanelor și ele se simțeau atrase de iubirea lui Dumnezeu și determinate să-și schimbe viața. De exemplu, convertirile lui Matei (cf. Mt 9,9-13) și a lui Zaheu (cf. Lc 19,1-10) au avut loc chiar în acest mod, pentru că au simțit că sunt iubiți de Isus și, prin intermediul lui, de Tatăl. Adevărata convertire are loc atunci când primim darul harului; și un semn clar al autenticității sale este că ne dăm seama de necesitățile fraților și suntem gata să le venim în întâmpinare.

Iubiți frați și surori, de câte ori simțim și noi exigența unei schimbări care să implice toată persoana noastră! De câte ori ne spunem: „Trebuie să mă schimb, nu pot continua așa… Viața mea, pe acest drum, nu va da rod, va fi o viață inutilă și eu nu voi fi fericit”. De câte ori vin aceste gânduri, de câte ori!… Și Isus, alături de noi, cu mâna întinsă ne spune: „Vino, vino la mine. Munca o fac eu: eu îți voi schimba inima, eu îți voi schimba viața, eu te voi face fericit”. Dar noi, credem sau nu în asta? Credem sau nu? Ce gândiți voi: credeți sau nu în asta? Mai puține aplauze și mai mult glas: credeți sau nu credeți? [mulțimea: „Da!”]. Este așa. Isus care este cu noi ne invită să ne schimbăm viața. El, cu Duhul Sfânt, e cel care seamănă în noi această neliniște pentru a ne schimba viața și a fi un pic mai buni. Așadar să urmăm această invitație a Domnului și să nu opunem rezistență, pentru că numai dacă ne deschidem la milostivirea sa, noi găsim adevărata viață și adevărata bucurie. Trebuie doar să deschidem larg poarta, iar El face restul. El face totul, dar nouă ne revine să deschidem larg inima pentru ca El să ne poată vindeca și să ne facă să mergem înainte. Vă asigur că vom fi mai fericiți. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 18.06.2016
Publicarea pe acest sit: 19.06.2016
Etichete: , ,

Comments are closed