Audienţă jubiliară

Milostivire și includere
sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În această ultimă audiență jubiliară de sâmbătă, aș vrea să prezint un aspect important al milostivirii: includerea. De fapt, Dumnezeu, în planul său de iubire, nu vrea să excludă pe nimeni, ci vrea să includă pe toți. De exemplu, prin Botez ne face fii ai săi în Cristos, mădulare ale trupului său care este Biserica. Și noi creștinii suntem invitați să folosim același criteriu: milostivirea este acel mod de a acționa, acel stil, cu care încercăm să includem în viața noastră pe ceilalți, evitând să ne închidem în noi înșine și în siguranțele noastre egoiste.

În textul din Evanghelia lui Matei pe care tocmai l-am ascultat, Isus adresează o invitație realmente universală: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (11,28). Nimeni nu este exclus de la acest apel, pentru că misiunea lui Isus este aceea de a revela fiecărei persoane iubirea Tatălui. Nouă ne revine să ne deschidem inima, să ne încredem în Isus și să primim acest mesaj de iubire, care ne face să intrăm în misterul mântuirii.

Acest aspect al milostivirii, includerea, se manifestă în deschiderea larg a brațelor pentru a primi fără a exclude; fără a-i clasifica pe alții pe baza condiției sociale, a limbii, a rasei, a culturii, a religiei: în fața noastră este numai o persoană care trebuie iubită așa cum o iubește Dumnezeu. Cel pe care-l găsesc, în munca mea, în cartierul meu, este o persoană care trebuie iubită, așa cum iubește Dumnezeu. „Dar acesta este din țara aceea, dintr-o altă țară, de religia asta, de religia aceea… Este o persoană pe care Dumnezeu o iubește și eu trebuie s-o iubesc”. Asta înseamnă a include și asta este includerea.

Câte persoane ostenite și împovărate întâlnim și astăzi! Pe stradă, în birourile publice, în ambulatoriile medicale… Privirea lui Isus se așază asupra fiecăreia dintre acele fețe, și prin intermediul ochilor noștri. Și inima noastră cum este? Este milostivă? Și modul nostru de a gândi și de a acționa este incluzător? Evanghelia ne cheamă să recunoaștem în istoria omenirii planul unei mari opere de includere, care, respectând pe deplin libertatea fiecărei persoane, a fiecărei comunități, a fiecărui popor, cheamă pe toți să formeze o familie de frați și surori, în dreptate, în solidaritate și în pace, și să facă parte din Biserică, trupul lui Cristos.

Cât de adevărate sunt cuvintele lui Isus care îi invită pe cei care sunt osteniți și împovărați să meargă la El pentru a găsi odihnă! Brațele sale deschise larg pe cruce demonstrează că nimeni nu este exclus de la iubirea sa și de la milostivirea sa. Nimeni nu este exclus de la iubirea sa și de la milostivirea sa, nici cel mai mare păcătos: nimeni! Toți suntem incluși în iubirea sa și în milostivirea sa. Exprimarea cea mai imediată cu care ne simțim primiți și inserați în El este aceea a iertării sale. Toți avem nevoie să fim iertați de Dumnezeu. Și toți avem nevoie să întâlnim frați și surori care să ne ajute să mergem la Isus, să ne deschidem la darul pe care ni l-a oferit pe cruce. Să nu ne împiedicăm reciproc! Să nu excludem pe nimeni! Dimpotrivă, cu umilință și simplitate să ne facem instrument al milostivirii inclusive a Tatălui. Milostivirea inclusivă a Tatălui: așa este. Sfânta Maică Biserică prelungește în lume marea îmbrățișare a lui Cristos mort și înviat. Și această Piață, cu coloanele sale, exprimă această îmbrățișare. Să ne lăsăm implicați în această mișcare de includere a celorlalți, pentru a fi martori ai milostivirii cu care Dumnezeu a primit și primește pe fiecare dintre noi.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 12.11.2016
Publicarea pe acest sit: 12.11.2016
Etichete: , ,

Comments are closed