Audienţa generală de miercuri

Despre Postul Mare
miercuri, 9 martie 2011

Iubiți frați și surori,

Astăzi, însemnați cu simbolul auster al cenușii, intrăm în Timpul Postului Mare, începând un itinerar spiritual care ne pregătește să celebrăm cu vrednicie misterele pascale. Cenușa binecuvântată impusă pe capul nostru este un semn care ne amintește de condiția noastră de creaturi pentru a-l urma tot mai mult pe Domnul.

Postul Mare este un drum, este însoțirea lui Isus care urcă la Ierusalim, loc al împlinirii misterului său de pătimire, moarte și înviere; ne amintește că viața creștină este o „cale” de parcurs, care consistă nu atât într-o lege de respectat, ci în însăși persoana lui Cristos, de întâlnit, de primit, de urmat. De fapt Isus ne spune: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23). Adică ne spune că pentru a ajunge cu El la lumina și la bucuria învierii, la victoria vieții, a iubirii, a binelui, și noi trebuie să luăm crucea în fiecare zi, așa cum ne îndeamnă o frumoasă pagină din Imitațiunea lui Cristos: „Ia, așadar, crucea ta și urmează-l pe Isus; astfel vei intra în viața veșnică. Te-a precedat el însuși, purtându-și crucea (In 19,17) și a murit pentru tine, pentru ca și tu să-ți porți crucea și să dorești să fii și tu răstignit. De fapt, dacă vei muri împreună cu el, cu el și ca el vei trăi. Dacă îi vei fi fost tovarăș în suferință, îi vei fi tovarăș și în glorie” (L. 2, c. 12, n. 2). La Sfânta Liturghie din prima duminică din Postul Mare ne vom ruga: „Dumnezeule Tatăl nostru, prin celebrarea acestui Post, semn sacramental al convertirii noastre, dăruiește credincioșilor tăi să crească în cunoașterea misterului lui Cristos și să-l mărturisească printr-o demnă conduită de viață” (Colecta). Este o invocație pe care o adresăm lui Dumnezeu pentru că știm că numai El poate converti inima noastră. Și mai ales în Liturgie, în participarea la sfintele taine, noi suntem conduși să parcurgem acest drum împreună cu Domnul; înseamnă a merge la școala lui Isus, a reparcurge evenimentele care ne-au adus mântuirea, dar nu ca o simplă comemorare, o amintire a unor fapte trecute. În acțiunile liturgice, Cristos devine prezent prin lucrarea Duhului Sfânt, acele evenimente mântuitoare devin actuale. Există un cuvânt cheie care apare des în Liturgie pentru a indica asta: cuvântul „astăzi”; și el trebuie înțeles în sens originar și concret, nu metaforic. Astăzi Dumnezeu revelează legea sa și nouă ne este dat să alegem astăzi între bine și rău, între viață și moarte (cf. Dt 30,19); astăzi „Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15); astăzi Cristos a murit pe Calvar și a înviat din morți; s-a suit la cer și șade la dreapta Tatălui; astăzi ne este dat Duhul Sfânt; astăzi este timp potrivit. A participa la Liturgie înseamnă deci a scufunda propria viață în misterul lui Cristos, în prezența sa permanentă, a parcurge un drum în care intrăm în moartea și învierea sa pentru a avea viața.

În duminicile din Postul Mare, în mod cu totul deosebit în acest an liturgic al ciclului A, suntem introduși să trăim un itinerar baptismal, aproape să reparcurgem drumul catecumenilor, al celor care se pregătesc să primească Botezul, pentru a reînsufleți în noi acest dar și pentru a face în așa fel încât viața noastră să recupereze exigențele și angajamentele acestui Sacrament, care este la baza vieții noastre creștine. În Mesajul pe care l-am trimis pentru acest Post Mare am voit să amintesc de legătura deosebită care leagă Timpul Postului Mare de Botez. Din totdeauna Biserica asociază Veghea pascală la celebrarea Botezului, pas cu pas: în el se realizează acel mare mister prin care omul, mort pentru păcat, este făcut părtaș de viața cea nouă în Cristos Înviat și îl primește pe Duhul lui Dumnezeu care l-a înviat pe Isus din morți (cf. Rom 8,11). Lecturile pe care le vom asculta în duminicile următoare și la care vă invit să acordați atenție specială, sunt preluate tocmai din tradiția veche, care îl însoțea pe catecumen în descoperirea Botezului: sunt marea veste a ceea ce Dumnezeu realizează în acest Sacrament, o minunată cateheză botezială adresată fiecăruia dintre noi. Prima duminică, numită duminica ispitirii, pentru că prezintă ispitirile lui Isus în deșert, ne invită să reînnoim decizia noastră definitivă pentru Dumnezeu și să înfruntăm cu curaj lupta care ne așteaptă pentru a-i rămâne fideli. Mereu există din nou această necesitate de decizie, de a rezista răului, de a-l urma pe Isus. În această duminică Biserica, după ce a auzit mărturia nașilor și a cateheților, celebrează alegerea celor care sunt admiși la Sacramentele pascale. Duminica a doua este numită a lui Abraham și a Schimbării la Față. Botezul este sacramentul credinței și al filiației divine; asemenea lui Abraham, părintele celor care cred, și noi suntem invitați să plecăm, să ieșim din țara noastră, să părăsim siguranțele pe care ni le-am construit, pentru a ne pune din nou încrederea noastră în Dumnezeu; ținta se întrevede în schimbarea la față a lui Cristos, Fiul iubit, în care și noi devenim „fii ai lui Dumnezeu”. În duminicile următoare este prezentat Botezul în imaginile apei, luminii și vieții. Duminica a treia ne face să o întâlnim pe samariteană (cf. In 4,5-42). Asemenea lui Israel în Exod, și noi la Botez am primit apa care mântuiește; Isus, așa cum îi spune samaritenei, are apa vieții, care stinge orice sete; și această apă este însuși Duhul său. Biserica în această duminică celebrează primul scrutin al catecumenilor și în timpul săptămânii le încredințează Simbolul: Mărturisirea credinței, Crezul. Duminica a patra ne face să reflectăm asupra experienței „orbului din naștere” (cf. In 9,1-41). La Botez suntem eliberați de întunericul răului și primim lumina lui Cristos pentru a trăi ca fii ai luminii. Și noi trebuie să învățăm să vedem prezența lui Dumnezeu în chipul lui Cristos și astfel lumina. În drumul catecumenilor se celebrează al doilea scrutin. În sfârșit, duminica a cincea ne prezintă învierea lui Lazăr (cf. In 11,1-45). La Botez noi am trecut de la moarte la viață și suntem făcuți capabili să-i plăcem lui Dumnezeu, să ucidem omul vechi pentru a trăi din Duhul Celui Înviat. Pentru catecumeni se celebrează al treilea scrutin și în timpul săptămânii le este încredințată rugăciunea Domnului: Tatăl nostru.

Acest itinerar Postului Mare pe care suntem invitați să-l parcurgem este caracterizat, în tradiția Bisericii, de câteva practici: postul, pomana și rugăciunea. Postul înseamnă abținerea de la mâncare, dar cuprinde și alte forme de privare pentru o viață mai sobră. Însă toate acestea nu sunt încă realitatea deplină a postului: este semnul extern al unei realități interioare, a angajării noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu, de a ne abține de la rău și de a trăi din Evanghelie. Nu postește cu adevărat cel care nu știe să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu.

Postul, în tradiția creștină, este legat după aceea strâns de pomană. Sfântul Leon cel Mare învăța într-un din discursurile sale despre Postul Mare: „Ceea ce fiecare creștin este ținut să facă în orice timp, trebuie acum să practice cu mai mare grijă și evlavie, pentru ca să se împlinească norma apostolică a postului care constă în abținerea nu numai de la mâncăruri, ci și mai ales de la păcate. Apoi, la aceste posturi necesare și sfinte nici o lucrare nu se poate asocia mai folositor decât pomana, care sub numele unic de «milostenie» cuprinde multe fapte bune. Este imens domeniul faptelor de milostenie. Nu numai bogații și avuții pot să facă bine altora cu pomana, ci și cei de condiție modestă și săracă. Astfel, inegali în bunurile materiale, toți pot să fie egali în sentimentele de milă ale sufletului” (Discursul 6 despre Postul Mare, 2: PL 54, 286). Sfântul Grigore cel Mare amintea în Regula pastorală că postul este făcut sfânt de virtuțile care îl însoțesc, mai ales de caritate, de orice gest de generozitate, care dăruiește săracilor și celor nevoiași rodul unei privări a noastre (cf. 19,10-11).

În afară de asta, Postul Mare este un timp privilegiat pentru rugăciune. Sfântul Augustin spune că postul și pomana sunt „cele două aripi ale rugăciunii”, care îi permit să-și ia mai ușor elanul său și să ajungă până la Dumnezeu. El afirmă: „În felul acesta rugăciunea noastră, făcută în umilință și caritate, în post și în pomană, în temperanță și în iertarea ofenselor, dând lucruri bune și nerestituind cele rele, îndepărtându-se de rău și făcând binele, caută pacea și o obține. Cu aripile acestor virtuți rugăciunea noastră zboară sigură și mai ușor este dusă până la cer, unde Cristos pacea noastră ne-a precedat” (Predica 206, 3 despre Postul Mare: PL 38, 1042). Biserica știe că, pentru slăbiciunea noastră, este obositor a face tăcere ca să stăm în fața lui Dumnezeu și să ne dăm seama de condiția noastră de creaturi care depind de El și de păcătoși care au nevoie de iubirea lui; pentru aceasta, în Postul Mare invită la o rugăciune mai fidelă și intensă și la o meditație prelungită asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Înfrumusețează casa ta cu modestie și umilință prin practicarea rugăciunii. Fă strălucitoare locuința ta cu lumina dreptății; ornează pereții ei cu faptele bune precum cu o spoire cu aur curat și în locul zidurilor și al pietrelor prețioase pune credința și mărinimia supranaturală, punând mai presus de orice lucru, în înălțime, rugăciunea ca podoabă a întregului complex. Astfel pregătești pentru Domnul o locuință vrednică, așa îl primești în camera splendidă. El îți va da să transformi sufletul tău în templu al prezenței sale” (Omilia 6 despre rugăciune: PG 64, 466).

Dragi prieteni, în acest drum al Postului Mare să fim atenți să percepem invitația lui Cristos de a-l urma în mod mai hotărât și coerent, reînnoind harul și angajamentele Botezului nostru, pentru a abandona omul vechi care este în noi și a ne îmbrăca în Cristos, pentru a ajunge reînnoiți la Paște și a putea spune cu sfântul Paul: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Drum bun de Postul Mare vouă tuturor! Mulțumesc!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.03.2011
Publicarea pe acest sit: 09.03.2011
Etichete: ,

Lasă un răspuns