Audiența generală de miercuri

Sfânta Liturghie – 1.
Introducere

miercuri, 8 noiembrie 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Începem astăzi o nouă serie de cateheze, care își va îndrepta privirea asupra „inimii” Bisericii, adică Euharistia. Este fundamental pentru noi creștinii să înțelegem bine valoarea și semnificația Sfintei Liturghii, pentru a trăi tot mai deplin raportul nostru cu Dumnezeu.

Nu putem uita marele număr de creștini care, în lumea întreagă, în două mii de ani de istorie, au rezistat până la moarte pentru a apăra Euharistia; și câți, și astăzi, își riscă viața pentru a participa la Liturghia duminicală. În anul 304, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, un grup de creștini, din Africa de Nord, au fost surprinși în timp ce celebrau Liturghia într-o casă și au fost arestați. Proconsulul roman, în interogatoriu, i-a întrebat de ce au făcut asta, știind că era absolut interzis. Și ei au răspuns: „Fără duminică nu putem trăi”, care însemna: dacă nu putem celebra Euharistia, nu putem trăi, viața noastră creștină ar muri.

De fapt, Isus a spus discipolilor săi: „Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In 6,53-54).

Acei creștini din Africa de Nord au fost uciși pentru că ei celebrau Euharistia. Au lăsat mărturia că se poate renunța la viața pământească pentru Euharistie, pentru că ea ne dă viața veșnică, făcându-ne părtași de victoria lui Cristos asupra morții. O mărturie care ne interpelează pe toți și cere un răspuns despre ce anume înseamnă pentru fiecare dintre noi participarea la Jertfa Liturghiei și apropierea de Masa Domnului. Căutăm acel izvor din care „țâșnește apă vie” pentru viața veșnică, ce face din viața noastră o jertfă spirituală de laudă și de mulțumire și face din noi un singur trup cu Cristos? Acesta este sensul cel mai profund al sfintei Euharistii, care înseamnă „mulțumire”: mulțumire adusă lui Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt, care ne implică și ne transformă în comuniunea sa de iubire.

În următoarele cateheze aș vrea să dau răspuns la câteva întrebări importante despre Euharistie și Liturghie, pentru a redescoperi, sau a descoperi, cum prin acest mister al credinței strălucește iubirea lui Dumnezeu.

Conciliul al II-lea din Vatican a fost puternic însuflețit de dorința de a-i conduce pe creștini să înțeleagă măreția credinței și frumusețea întâlnirii cu Cristos. Pentru acest motiv era necesar înainte de toate să se realizeze, sub călăuzirea Duhului Sfânt, o adecvată reînnoire a liturgiei, pentru că Biserica încontinuu trăiește din ea și se reînnoiește grație ei.

O temă centrală pe care au subliniat-o părinții conciliari este formarea liturgică a credincioșilor, indispensabilă pentru o adevărată reînnoire. Și tocmai acesta este și scopul acestui ciclu de cateheze pe care îl începem astăzi: a crește în cunoașterea marelui dar pe care Dumnezeu ni l-a dăruit în Euharistie.

Euharistia este un eveniment minunat în care Isus Cristos, viața noastră, se face prezent. A participa la Liturghie „înseamnă a trăi încă o dată pătimirea și moartea răscumpărătoare a Domnului. Este o teofanie: Domnul se face prezent pe altar pentru a fi oferit Tatălui pentru mântuirea lumii” (Omilia la Sfânta Liturghie, Casa „Sfânta Marta”, 10 februarie 2014). Domnul este acolo cu noi, prezent. De atâtea ori mergem acolo, privim lucrurile, discutăm între noi în timp ce preotul celebrează Euharistia… și nu celebrăm aproape de El. Dar este Domnul! Dacă astăzi ar veni aici președintele Republicii sau vreo persoană foarte importantă din lume, cu siguranță că toți am fi aproape de el, am vrea să-l salutăm. Dar gândește-te: când tu mergi la Liturghie, acolo este Domnul! Și tu ești distras. Este Domnul! Trebuie să ne gândim la asta. „Părinte, liturghiile sunt plictisitoare” – „Dar ce spui, Domnul este plictisitor?” – „Nu, nu, Liturghia nu, preoții” – „Ah, să se convertească preoții, dar Domnul e cel care se află acolo!”. Ați înțeles? Nu uitați asta. „A participa la Liturghie înseamnă a trăi încă o dată pătimirea și moartea răscumpărătoare a Domnului”.

Să încercăm acum să ne punem câteva întrebări simple. De exemplu, de ce se face semnul crucii și actul penitențial la începutul Liturghiei? Și aici aș vrea să fac o altă paranteză. Voi ați văzut cum își fac copiii semnul crucii? Tu nu știi ce fac, dacă este semnul crucii sau un desen. Fac așa [face un gest confuz]. Trebuie învățați copiii să facă bine semnul crucii. Așa începe Liturghia, așa începe viața, așa începe ziua. Asta înseamnă că noi suntem răscumpărați cu crucea Domnului. Priviți copiii și învățați-i să facă bine semnul crucii. Și acele lecturi, la Liturghie, de ce sunt acolo? De ce se citesc duminica trei lecturi și în celelalte zile două? De ce sunt acolo, ce înseamnă lectura de la Liturghie? De ce se citesc și cer rost au? Sau, de ce la un moment dat preotul care prezidează celebrarea spune: „Sus inimile”? Nu spune: „Sus telefoanele noastre pentru a face fotografia”! Nu, este un lucru urât! Și vă spun că mie îmi provoacă atâta tristețe când celebrez aici în piață sau în bazilică și văd atâtea telefoane ridicate, nu numai ale credincioșilor, ci și ale unor preoți și chiar episcopi. Dar vă rog! Liturghia nu este un spectacol: înseamnă a merge la întâlnirea pătimirii și învierii Domnului. Pentru aceasta preotul spune: „Sus inimile”. Ce înseamnă asta? Amintiți-vă: fără telefoane.

Este foarte important să ne întoarcem la fundamente, să redescoperim ceea ce este esențialul, prin ceea ce se atinge și se vede în celebrarea sacramentelor. Cererea sfântului apostolul Toma (cf. In 20,25) de a putea vedea și atinge rănile cuielor în trupul lui Isus este dorința de a putea într-un fel „să-l atingă” pe Dumnezeu pentru a crede. Ceea ce sfântul Toma îi cere Domnului este ceea ce avem nevoie noi toți: să-l vedem, să-l atingem pentru a-l putea recunoaște. Sacramentele vin în întâmpinarea acestei exigențe umane. Sacramentele, și îndeosebi celebrarea euharistică, sunt semnele iubirii lui Dumnezeu, căile privilegiate pentru a ne întâlni cu El.

Astfel, prin aceste cateheze pe care le începem astăzi aș vrea să redescopăr împreună cu voi frumusețea care se ascunde în celebrarea euharistică și care, odată dezvăluită, dă sens deplin vieții fiecăruia. Sfânta Fecioară Maria să ne însoțească în această nouă bucată de drum. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 08.11.2017
Publicarea pe acest sit: 08.11.2017
Etichete: , ,

Comments are closed