Audienţa generală de miercuri

Despre Duhul Sfânt
miercuri, 8 mai 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Timpul pascal pe care îl trăim cu bucurie, conduși de liturgia Bisericii, este prin excelență timpul Duhului Sfânt dăruit „fără măsură” (cf. In 3,34) de Isus răstignit și înviat. Acest timp de har se încheie cu sărbătoarea Rusaliilor, în care Biserica retrăiește revărsarea Duhului asupra Mariei și a Apostolilor adunați în rugăciune în cenacol.

Dar cine este Duhul Sfânt? În Crez noi mărturisim cu credință: „Cred în Duhul Sfânt Domnul și de viață dătătorul”. Primul adevăr la care aderăm în Crez este că Duhul Sfânt este Kyrios, Domn. Aceasta înseamnă că El este cu adevărat Dumnezeu așa cum sunt Tatăl și Fiul, subiect al aceluiași act de adorație și de glorificare din partea noastră pe care îl îndreptăm către Tatăl și către Fiul. De fapt, Duhul Sfânt este a treia Persoană a Preasfintei Treimi; este marele dar al lui Cristos Înviat care deschide mintea noastră și inima noastră la credința în Isus ca Fiul trimis de Tatăl și care ne conduce la prietenia, la comuniunea cu Dumnezeu.

Dar aș vrea să mă opresc mai ales asupra faptului că Duhul Sfânt este izvorul inepuizabil al vieții lui Dumnezeu în noi. Omul din toate timpurile și din toate locurile dorește o viață deplină și frumoasă, dreaptă și bună, o viață care să nu fie amenințată de moarte, dar care să se poată maturiza și crește până la plinătatea ei. Omul este ca un călător căruia, străbătând deșerturile vieții, îi este sete de o apă vie, țâșnitoare și proaspătă, capabilă să adape în profunzime dorința lui profundă de lumină, de iubire, de frumusețe și de pace. Cu toții simțim această dorință! Și Isus ne dăruiește această apă vie: ea este Duhul Sfânt, care purcede de la Tatăl și pe care Isus îl revarsă în inimile noastre. „Eu am venit pentru ca să aibă viață și să o aibă din belșug” (In 10,10).

Isus îi promite femeii samaritene că dăruiește o „apă vie”, din belșug și pentru totdeauna tuturor celor care îl recunosc ca Fiul trimis de Tatăl pentru a ne mântui (cf. In 4,5-26; 3,17). Isus a venit să ne dăruiască această „apă vie” care este Duhul Sfânt, pentru ca viața noastră să fie condusă de Dumnezeu, să fie însuflețită de Dumnezeu, să fie hrănită de Dumnezeu. Atunci când noi spunem că un creștin este un om spiritual înțelegem tocmai aceasta: creștinul este o persoană care gândește și acționează conform lui Dumnezeu, conform Duhului Sfânt. Dar îmi pun o întrebare: noi, gândim conform lui Dumnezeu? Acționăm conform lui Dumnezeu? Sau ne lăsăm conduși de atâtea alte lucruri care nu sunt propriu-zis Dumnezeu? Fiecare dintre noi trebuie să răspundă la aceasta în adâncul inimii lui.

În acest moment putem să ne întrebăm: pentru ce această apă ne poate adăpa până la capăt? Noi știm că apa este esențială pentru viață; fără apă se moare; ea adapă, spală, face rodnic pământul. În Scrisoarea către Romani găsim această expresie: „Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (5,5). „Apa vie”, Duhul Sfânt, Darul Celui Înviat care își stabilește locuința în noi, ne purifică, ne luminează, ne reînnoiește, ne transformă pentru că ne face părtași de însăși viața lui Dumnezeu care este Iubire. Pentru aceasta, Apostolul Paul afirmă că viața creștinului este însuflețită de Duh și de roadele sale, care sunt „iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Gal 5,22-23). Duhul Sfânt ne introduce în viața divină ca „fii în Fiul Unicul Născut”.

Într-un alt text din Scrisoarea către Romani, pe care am amintit-o de mai multe ori, Sfântul Paul sintetizează cu aceste cuvinte: „Căci toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că […] ați primit Duhul înfierii prin care strigăm: Abba, Tată! Însuși Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Cristos, dacă suferim cu El, ca împreună cu El să fim și preamăriți” (8,14-17). Acesta este darul prețios pe care Duhul Sfânt îl aduce în inimile noastre: însăși viața lui Dumnezeu, viață de adevărați fii, un raport de încredere, de libertate și de încredere în iubirea și în milostivirea lui Dumnezeu, care are ca efect și o privire nouă spre ceilalți, de aproape și de departe, văzuți mereu ca frați și surori în Isus care trebuie respectați și iubiți. Duhul Sfânt ne învață să privim cu ochii lui Cristos, să trăim viața așa cum a trăit-o Cristos, să înțelegem viața așa cum a înțeles-o Cristos.

Iată pentru ce apa vie care este Duhul Sfânt adapă viața noastră, pentru că ne spune că suntem iubiți de Dumnezeu ca fii, că putem să îl iubim pe Dumnezeu ca fii ai Săi și că putem, cu harul Său, să trăim ca fii ai lui Dumnezeu, ca Isus. Dar noi, îl ascultăm pe Duhul Sfânt? Ce anume ne spune Duhul Sfânt? Spune: Dumnezeu te iubește. Ne spune aceasta. Dumnezeu te iubește, Dumnezeu îți vrea binele. Îl iubim noi cu adevărat pe Dumnezeu și pe ceilalți, asemenea lui Isus? Să ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt, să lăsăm ca El să ne vorbească inimii și să ne spună aceasta: Dumnezeu este iubire, Dumnezeu ne așteaptă, Dumnezeu este Tatăl, ne iubește ca adevărat Tătic, ne iubește cu adevărat și aceasta o spune inimii numai Duhul Sfânt. Să îl simțim pe Duhul Sfânt, să îl ascultăm pe Duhul Sfânt și să mergem înainte pe acest drum al iubirii, al milostivirii și al iertării. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.05.2013
Publicarea pe acest sit: 08.05.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns