Audienţa generală de miercuri

22. Primul semn al milostivirii: Cana (cf. In 2,1-11)
miercuri, 8 iunie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Înainte de a începe cateheza, aș vrea să salut un grup de cupluri, care celebrează cincizeci de ani de căsătorie. Acela este într-adevăr „vinul bun” al familiei! Mărturia voastră este una pe care cei proaspăt căsătoriți – pe care-i voi saluta după aceea – și tinerii trebuie s-o învețe. Este o mărturie frumoasă. Mulțumesc pentru mărturia voastră. După ce am comentat câteva parabole ale milostivirii, astăzi ne oprim asupra primei dintre minunile lui Isus, pe care evanghelistul Ioan le numește „semne”, pentru că Isus nu le-a făcut pentru a provoca uimire, ci pentru a revela iubirea Tatălui. Primul dintre aceste semne minunate este relatat chiar de Ioan (2,1-11) și se săvârșește la Cana Galileei. Este vorba despre un fel de „poartă de intrare”, în care sunt sculptate cuvinte și expresii care luminează întregul mister al lui Cristos și deschid inima discipolilor la credință. Să vedem câteva.

În introducere găsim expresia „Isus cu discipolii săi” (v. 2). Cei pe care Isus i-a chemat ca să-l urmeze i-a legat cu sine într-o comunitate și acum, ca o unică familie, sunt invitați toți la nuntă. Începând activitatea sa publică la nunta din Cana, Isus se manifestă ca mirele poporului lui Dumnezeu, vestit de profeți, și ne revelează profunzimea relației care ne unește cu El: este o nouă alianță de iubire. Ce este la temelia credinței noastre? Un act de milostivire cu care Isus ne-a legat cu Sine. Și viața creștină este răspunsul dat la această iubire, este ca istoria a doi îndrăgostiți. Dumnezeu și omul se întâlnesc, se caută, se găsesc, se celebrează și se iubesc: exact ca iubitul și iubita din Cântarea cântărilor. Tot restul vine ca o consecință a acestei relații. Biserica este familia lui Isus în care se revarsă iubirea sa; această iubire Biserica o păstrează și vrea s-o dăruiască tuturor.

În contextul Alianței se înțelege și observația Sfintei Fecioare Maria: „Nu mai au vin” (v. 3). Cum este posibil să se celebreze nunta și să se facă sărbătoare dacă lipsește ceea ce profeții indicau ca un element tipic al ospățului mesianic (cf. Am 9,13-14; Il 2,24; Is 25,6)? Apa este necesară pentru a trăi, însă vinul exprimă belșugul ospățului și bucuria sărbătorii. Este o sărbătoare de nuntă în care lipsește vinul; noii căsătoriți simt rușine pentru asta. Dar imaginați-vă voi să se termine o sărbătoare de nuntă bând ceai; ar fi o rușine. Vinul este necesar pentru sărbătoare. Transformând în vin din vasele folosite „pentru purificarea iudeilor” (v. 6), Isus săvârșește un semn elocvent: transformă Legea lui Moise în Evanghelie, aducătoare de bucurie. Așa cum spune în altă parte același Ioan: „Legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul au venit prin Isus Cristos” (1,17).

Cuvintele pe care Maria le adresează servitorilor vin ca să încoroneze tabloul de nuntă de la Cana: „Faceți tot ce vă va spune!” (v. 5). Este curios: sunt ultimele sale cuvinte prezentate de Evanghelii: sunt moștenirea sa pe care ne-o încredințează tuturor. Și astăzi Sfânta Fecioară Maria ne spune tuturor: „Faceți tot ce vă va spune – ce vă va spune Isus – faceți”. Este moștenirea pe care ne-a lăsat-o: este frumos! Este vorba despre o expresie care amintește de formula de credință folosită de poporul lui Israel la Sinai ca răspuns la promisiunile alianței: „Ceea ce Domnul a spus, noi vom face!” (Ex 19,8). Și de fapt, la Cana servitorii ascultă. „Isus le-a zis: «Umpleți vasele cu apă!». Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: «Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!». Ei i-au dus” (v. 7-8). La această nuntă, într-adevăr este stipulată o Nouă Alianță și servitorilor Domnului, adică întregii Biserici, este încredințată noua misiune: „Faceți tot ceea ce vă va spune!”. A-l sluji pe Domnul înseamnă a asculta și a pune în practică Cuvântul său. Este recomandarea simplă dar esențială a Mamei lui Isus și este programul de viață al creștinului. Pentru fiecare dintre noi, a lua din amforă echivalează cu încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a experimenta eficacitatea sa în viață. așadar, împreună cu stolnicul care a gustat apa devenită vin, și noi putem exclama: „Tu ai ținut vinul bun până acum” (v. 10). Da, Domnul continuă să rezerve acel vin bun pentru mântuirea noastră, așa cum continuă să curgă din coasta străpunsă a Domnului.

Concluzia relatării sună ca o sentință: „Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileei. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el” (v. 11). Nunta din Cana este mult mai mult decât simpla relatare a primei minuni a lui Isus. Ca un sertar, El păstrează secretul persoanei sale și scopul venirii sale: Mirele așteptat începe nunta care se împlinește în misterul pascal. La această nuntă Isus îi leagă cu Sine pe discipolii săi cu o Alianță nouă și definitivă. La Cana, discipolii lui Isus devin familia sa și la Cana se naște credința Bisericii. La acea nuntă noi toți suntem invitați, pentru că vinul nou nu mai lipsește!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.06.2016
Publicarea pe acest sit: 08.06.2016
Etichete: , ,

Comments are closed