Audienţa generală de miercuri

Vizita în Croația
miercuri, 8 iunie 2011

Iubiți frați și surori,

Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre Vizita pastorală în Croația, pe care am făcut-o sâmbătă și duminică. O călătorie apostolică scurtă, desfășurată în întregime în capitala Zagreb, și totuși bogată în întâlniri și mai ales în spirit intens de credință, din moment ce croații sunt un popor profund catolic. Reînnoiesc mulțumirea mea cea mai vie cardinalului Bozanic, Arhiepiscop de Zagreb, și Monseniorului Srakic, președinte al Conferinței Episcopilor, și celorlalți episcopi din Croația, precum și Președintelui Republicii, pentru primirea călduroasă pe care mi-au rezervat-o. Recunoștința mea se îndreaptă spre toate autoritățile civile și spre cei care au colaborat în diferite moduri la acest eveniment, în mod special persoanelor care au oferit pentru această intenție rugăciuni și sacrificii.

Împreună în Cristos„, acesta a fost motoul vizitei mele. El exprimă înainte de toate experiența de a fi cu toții uniți în numele lui Cristos, experiența de a fi Biserică, manifestată de adunarea Poporului lui Dumnezeu în jurul Succesorului lui Petru. Dar „Împreună în Cristos” avea, în acest caz, o referință deosebită la familie: de fapt, ocazia principală a vizitei mele era prima Zi Națională a Familiilor Catolice Croate, care a culminat în concelebrarea euharistică de duminică dimineață, la care a participat, în zona Hipodromului din Zagreb, o mulțime de credincioși. Pentru mine a fost foarte important să întăresc în credință mai ales familiile, pe care Conciliul al II-lea din Vatican le-a numit „biserici domestice” (cf. Lumen gentium, 11). Fericitul Ioan Paul al II-lea, care a vizitat de trei ori Croația, a dat mare importanță rolului familiei în Biserică; astfel, cu această călătorie, am voit să dau continuitate acestui aspect al Magisteriului său. În Europa de astăzi, națiunile cu tradiție creștină solidă au o responsabilitate specială în apărarea și promovarea valorii familiei întemeiate pe căsătorie, care rămâne oricum decisivă fie în domeniul educativ fie în cel social. Așadar, acest mesaj avea o relevanță deosebită pentru Croația care, bogată cu patrimoniul său spiritual, etic și cultural, urmează să intre în Uniunea Europeană.

Sfânta Liturghie a fost celebrată în climatul spiritual special al novenei de Rusalii. Ca într-un mare „cenacol” sub cerul liber, familiile croate s-au adunat în rugăciune, invocând împreună darul Duhului Sfânt. Acest lucru mi-a dat ocazia de a sublinia darul și angajarea comuniunii în Biserică, precum și să-i încurajez pe soți în misiunea lor. În zilele noastre, în timp ce din păcate se constantă înmulțirea despărțirilor și a divorțurilor, fidelitatea soților a devenit în ea însăși o mărturie semnificativă a iubirii lui Cristos, care permite să se trăiască sacramentul Căsătoriei prin ceea ce este, adică unirea unui bărbat și a unei femei care, cu harul lui Cristos, se iubesc și se ajută pentru toată viața, în bucurie și în durere, în caz de sănătate și în caz de boală. Prima educație la credință constă tocmai în mărturia acestei fidelități față de legământul conjugal: din ea copiii învață fără cuvinte că Dumnezeu este iubire fidelă, răbdătoare, respectuoasă și generoasă. Credința în Dumnezeul care este iubire se transmite înainte de toate cu mărturia unei fidelități față de iubirea conjugală, care se traduce desigur în iubire față de copii, rod al acestei uniri. Însă această fidelitate nu este posibilă fără harul lui Dumnezeu, fără sprijinul credinței și al Duhului Sfânt. Iată pentru ce Fecioara Maria nu încetează să mijlocească la Fiul său pentru ca să se reînnoiască încontinuu pentru soți – ca la nunta din Cana – darul „vinului bun”, adică al harului său, care permite să se trăiască „într-un singur trup” în diferitele vârste și situații ale vieții.

În acest context de mare atenție acordată familiei s-a situat foarte bine veghea cu tinerii, care a avut loc, sâmbătă seara, în Piața Jelacic, inima orașului Zagreb. Acolo am putut să întâlnesc noua generație croată și am perceput toată forța credinței sale tinere, animată de un mare elan spre viață și spre semnificația ei, spre bine, spre libertate, adică spre Dumnezeu. A fost frumos și emoționant să-i aud pe acești tineri cântând cu bucurie și entuziasm și apoi, în momentul de ascultare și de rugăciune, să se reculeagă în tăcere profundă! Lor le-am repetat întrebarea pe care Isus a pus-o primilor săi discipoli: „Ce căutați?” (In 1,38), însă le-am spus că Dumnezeu îi caută mai întâi și mai mult decât ei înșiși îl caută pe El. Aceasta este bucuria credinței: a descoperi că Dumnezeu ne iubește cel dintâi! Este o descoperire care ne menține mereu discipoli, deci mereu tineri în spirit! Acesta mister, în timpul veghii, a fost trăit în rugăciunea de adorație euharistică: în tăcere, acel „împreună în Cristos” a nostru și-a găsit plinătatea. Astfel invitația mea de a-l urma pe Isus a fost un ecou al cuvântului pe care el însuși îl adresa inimii tinerilor.

Un alt moment pe care îl putem numi de „cenacol” a fost celebrarea Vesperelor în catedrală, cu episcopii, preoții, călugării și tinerii în formare din seminarii și din noviciate. Și aici, în mod deosebit, am experimentat acel a fi „familie” drept comunitate eclezială. În catedrala din Zagreb se află mormântul monumental al fericitului cardinal Alojzije Stepinac, episcop și martir. El, în numele lui Cristos, s-a opus curajos mai întâi samavolniciilor nazismului și fascismului și, după aceea, samavolniciilor regimului comunist. A fost închis și a avut domiciliu forțat în satul natal. Creat cardinal de papa Pius al XII-lea, a murit în anul 1960 datorită unei boli contractate în închisoare. În lumina mărturiei sale, i-am încurajat pe episcopi și pe preoți în slujirea lor, îndemnându-i la comuniunea și la elanul apostolic; am repropus celor consacrați frumusețea și radicalitatea formei lor de viață; i-am invitat pe seminariști, pe novici și pe novice să-l urmeze cu bucurie pe Cristos care i-a chemat pe nume. Acest moment de rugăciune, îmbogățit de prezența atâtor frați și surori care și-au dedicat Domnului viața, a fost pentru mine o mare mângâiere și mă rog pentru ca familiile croate să fie mereu teren fertil pentru nașterea de numeroase și sfinte vocații în slujba împărăției lui Dumnezeu.

Foarte semnificativă a fost și întâlnirea cu exponenții societății civile, ai lumii politice, academice, culturale și de afaceri, cu corpul diplomatic și cu liderii religioși, adunați în Teatrul Național din Zagreb. În acel context, am avut bucuria de a aduce omagiu marii tradiții culturale croate, inseparabilă de istoria sa de credință și de prezența vie a Bisericii, promotoare de-a lungul secolelor a numeroase instituții și mai ales formatoare de iluștri căutători ai adevărului și ai binelui comun. Între aceștia am amintit îndeosebi pe părintele iezuit Ruder Boskovic, mare om de știință, de la nașterea căruia se împlinesc anul acesta trei sute de ani. Încă o dată a apărut clar pentru noi toți vocația cea mai profundă a Europei, care este aceea de a păstra și a reînnoi un umanism care are rădăcini creștine și care se poate defini „catolic”, adică universal și integral. Un umanism care pune în centru conștiința omului, deschiderea sa transcendentă și în același timp realitatea sa istorică, capabilă să inspire proiecte politice diversificate dar convergente pentru construirea unei democrații substanțiale, întemeiată pe valorile etice înrădăcinate în însăși natura umană. A privi la Europa din punctul de vedere al unei națiuni cu tradiție creștină antică și solidă, care este parte integrantă din civilizația europeană, în timp ce urmează să intre în uniunea politică, a făcut să se simtă din nou urgența provocării care interpelează astăzi popoarele din acest continent: adică aceea de a nu avea teamă de Dumnezeu, de Isus Cristos, care este iubire și adevăr, și nu ia nimic libertății ci o restituie ei înseși și îi dăruiește orizontul unei speranțe vrednice de crezare.

Dragi prieteni, de fiecare dată când succesorul lui Petru face o călătorie apostolică, întregul trup eclezial este părtaș într-un fel de dinamismul de comuniune și de misiune propriu slujirii sale. Le mulțumesc tuturor celor care m-au însoțit și susținut cu rugăciunea, dobândind ca vizita mea pastorală să se desfășoare foarte bine. Acum, în timp ce îi mulțumim Domnului pentru acest mare dar, să-i cerem lui, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Regina Croaților, ca tot ce am putut să semăn să aducă roade îmbelșugate, pentru familiile croate, pentru întreaga națiune și pentru toată Europa.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.06.2011
Publicarea pe acest sit: 08.06.2011
Etichete: ,

Lasă un răspuns