Audienţa generală de miercuri

Familia – 2. Mama
miercuri, 7 ianuarie 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua! Astăzi continuăm cu catehezele despre Biserică și vom face o reflecție despre Biserica mamă. Biserica este Mamă. Sfânta noastră maică Biserica.

În aceste zile liturgia Bisericii a pus în fața ochilor noștri icoana Fecioarei Maria Născătoare de Dumnezeu. În prima zi a anului este sărbătoarea Născătoarei de Dumnezeu, după care urmează Epifania, cu amintirea vizitei magilor. Scrie evanghelistul Matei: „Intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat” (Mt 2,11). Mama e cea care, după ce l-a născut, îl prezintă lumii pe Fiul. Ea ni-l dă pe Isus, ea ni-l arată pe Isus, ea ne face să îl vedem pe Isus.

Continuăm cu catehezele despre familie și în familie este mama. Fiecare persoană umană își datorează viața unei mamă și aproape întotdeauna îi datorează ei multă din propria existență succesivă, din formarea umană și spirituală. Mama, însă, deși este foarte preamărită din punct de vedere simbolic – atâtea poezii, atâtea lucruri frumoase care se spun poetic despre mama – este puțin ascultată și puțin ajutată în viața zilnică, puțin luată în considerare în rolul său central în societate. Dimpotrivă, adesea se profită de disponibilitatea mamelor de a se jertfi pentru copiii pentru „a economisi” din cheltuielile sociale.

Se întâmplă ca și în comunitatea creștină mama să nu fie luată mereu în considerarea justă, să fie puțin ascultată. Și totuși în centrul vieții Bisericii este Mama lui Isus. Probabil că mamele, gata pentru atâtea jertfe pentru copiii lor, și adesea și pentru copiii altuia, ar trebui să aibă parte de mai multă ascultare. Ar trebui să se înțeleagă mai mult lupta lor zilnică pentru a fi eficiente la locul de muncă și atente și afectuoase în familie; ar trebui să se înțeleagă mai bine la ce anume aspiră ele pentru a exprima roadele cele mai bune și autentice ale emancipării lor. O mamă cu copii are mereu probleme, are mereu de muncă. Eu îmi amintesc acasă, eram cinci copiii și în timp ce unul făcea una, celălalt se gândea să facă alta, iar mama sărmana mergea dintr-o parte în alta, dar era fericită. Ne-a dat atât de mult.

Mamele sunt antidotul cel mai puternic împotriva răspândirii individualismului egoist. „Individ” înseamnă „care nu se poate divide”. În schimb mamele se „divid”, începând din momentul în care găzduiesc un copil pentru a-l aduce pe lume și a-l crește. Ele, mamele, sunt cele care urăsc mai mult războiul, care îi ucide pe copiii lor. De atâtea ori m-am gândit la acele mame când au primit scrisoarea: „Vă informez că fiul dumneavoastră a căzut în apărarea patriei…”. Sărmane femei! Cum suferă o mamă! Ele sunt cele care mărturisesc frumusețea vieții. Arhiepiscopul Oscar Arnulfo Romero spunea că mamele trăiesc un „martiriu matern”. În omilia pentru înmormântarea unui preot asasinat de escadrilele morții, el a spus, făcându-se ecou Conciliului Vatican II: „Toți trebuie să fim dispuși să murim pentru credința noastră, chiar dacă Domnul nu ne acordă această onoare… A da viața nu înseamnă numai a fi uciși; a da viața, a avea spirit de martiriu, înseamnă a da în îndatorire, în tăcere, în rugăciune, în împlinirea onestă a datoriei; în acea tăcere a vieții zilnice; a da viața puțin câte puțin? Da, așa cum o dă o mamă, care fără teamă, cu simplitatea martiriului matern, zămislește în sânul ei un copil, în aduce pe lume, îl alăptează, îl crește și îl îngrijește cu afect. Înseamnă a da viața. Este martiriu.” Până aici citatul. Da, a fi mamă nu înseamnă numai a aduce pe lume un copil, ci este și o alegere de viață. Ce alege o mamă, care este alegerea de viață a unei mame? Alegerea de viață a unei mame este alegerea de a da viața. Și acest lucru este mare, acest lucru este frumos.

O societate fără mame ar fi o societate inumană, pentru că mamele știu să mărturisească mereu, chiar și în momentele cele mai rele, duioșia, dedicarea, forța morală. Mamele transmit adesea și simțul cel mai profund al practicii religioase: în primele rugăciuni, în primele gesturi de devoțiune pe care un copil le învață, este înscrisă valoarea credinței în viața unei ființe umane. Este un mesaj pe care mamele credincioase știu să îl transmită fără multe explicații: acestea vor veni după aceea, însă germenul credinței se află în acele prime momente, foarte prețioase. Fără mame, nu numai că nu ar exista noi credincioși, dar credința ar pierde bună parte din căldura ei simplă și profundă. Și Biserica este mamă, cu toate acestea, este mama noastră! Noi nu suntem orfani, avem o mamă! Sfânta Fecioară Maria, mama Biserica și mama noastră. Nu suntem orfani, suntem fii ai Bisericii, suntem fii ai Sfintei Fecioare Maria și suntem fii ai mamelor noastre.

Preaiubite mame, mulțumim, mulțumim pentru ceea ce sunteți în familie și pentru ceea ce dați Bisericii și lumii. Și ție, Biserică iubită, îți mulțumim, îți mulțumim pentru că ești mamă. Și ție, Marie, Mamă a lui Dumnezeu, îți mulțumim pentru că ni-l arăți pe Isus. Și mulțumim tuturor mamelor prezente aici: să le salutăm cu aplauze!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 07.01.2014
Publicarea pe acest sit: 08.01.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns