Audiența generală de miercuri

Sfânta Liturghie – 9.
Liturgia Cuvântului:
II. Evanghelia și omilia
miercuri, 7 februarie 2018

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Continuăm cu catehezele despre Sfânta Liturghie. Ajunsesem la lecturi.

Dialogul dintre Dumnezeu și poporul său, dezvoltat în Liturgia Cuvântului de la Liturghie, ajunge la culme în proclamarea Evangheliei. O precede cântarea Aleluia – sau, în Postul Mare, o altă aclamație – cu care „adunarea credincioșilor îl primește și îl salută pe Domnul care urmează să vorbească în Evanghelie”[1]. După cum misterele lui Cristos luminează întreaga revelație creștină, tot așa, în Liturgia Cuvântului, Evanghelia constituie lumina pentru a înțelege sensul textelor biblice care o preced, atât din Vechiul cât și din Noul Testament. De fapt, „Cristos este centrul și plinătatea întregii Scripturi, ca și a întregii celebrări liturgice”[2]. În centru mereu este Isus Cristos, mereu.

De aceea însăși liturgia distinge Evanghelia de celelalte lecturi și o înconjoară cu deosebită onoare și venerație[3]. De fapt, citirea ei este rezervată slujitorului hirotonit, care termină sărutând cartea; este ascultată în picioare și se trasează un semn al crucii pe frunte, pe gură și pe piept; lumânările și tămâia îl cinstesc pe Cristos care, prin lectura evanghelică, face să răsune cuvântul său eficace. Din aceste semne adunarea recunoaște prezența lui Cristos care îi adresează „vestea bună” care convertește și transformă. Este un discurs direct cel care are loc, așa cum atestă aclamațiile cu care se răspunde la proclamare: „Mărire ție, Doamne” și „Laudă ție, Cristoase”. Noi ne ridicăm în picioare pentru a asculta Evanghelia: Cristos e cel care ne vorbește, acolo. Și pentru aceasta noi suntem atenți, pentru că este un colocviu direct. Domnul e cel care ne vorbește.

Așadar, la Liturghie nu citim Evanghelia pentru a ști cum au mers lucrurile, ci ascultăm Evanghelia pentru a conștientiza ceea ce Isus a făcut și a spus odinioară; și acel Cuvânt este viu, Cuvântul lui Isus care este în Evanghelie este viu și ajunge la inima mea. Pentru aceasta, a asculta Evanghelia este atât de important, cu inimă deschisă, pentru că este Cuvânt viu. Scrie sfântul Augustin că „gura lui Cristos este Evanghelia. El domnește în cer, dar nu încetează să vorbească pe pământ”[4]. Dacă este adevărat că în liturgie „Cristos încă vestește Evanghelia”[5], rezultă că, participând la Liturghie, trebuie să-i dăm un răspuns. Noi ascultăm Evanghelia și trebuie să dăm un răspuns în viața noastră.

Pentru a face să ajungă mesajul său, Cristos se folosește și de cuvântul preotului care, după Evanghelie, ține omilia[6]. Recomandată viu de Conciliul al II-lea din Vatican ca parte a liturgiei însăși[7], omilia nu este un discurs de circumstanță – nici nu este o cateheză ca aceasta pe care o fac acum –, nici nu este o conferință nici o lecție, omilia este altceva. Ce este omilia? Este „o reluare a acelui dialog care deja este deschis între Domnul și poporul său”[8], pentru ca să găsească împlinire în viață. Exegeza autentică a Evangheliei este viața noastră sfântă! Cuvântul Domnului își termină drumul său făcându-se trup în noi, traducându-se în fapte, așa cum s-a întâmplat în Maria și în sfinți. Amintiți-vă ceea ce am spus ultima dată, Cuvântul Domnului intră prin urechi, ajunge la inimă și merge la mâini, la faptele bune. Și omilia urmează Cuvântul Domnului și face și acest parcurs pentru a ne ajuta așa încât Cuvântul Domnului să ajungă la mâini, trecând prin inimă.

Am tratat deja tema omiliei în exortația Evangelii gaudium, unde aminteam că contextul liturgic „cere ca predica să orienteze adunare, și chiar pe predicator, spre o comuniune cu Cristos în Euharistie care să transforme viața”[9].

Cel care ține omilia trebuie să-și împlinească bine slujirea sa – cel care predică, preotul sau diaconul sau episcopul –, oferind o reală slujire tuturor celor care participă la Liturghie, dar și cei care o ascultă trebuie să-și facă partea lor. Înainte de toate prestând atenție cuvenită, adică asumând dispozițiile interioare juste, fără pretenții subiective, știind că fiecare predicator are calități și limite. Dacă uneori există motiv de a ne plictisi datorită omiliei lungi sau necentrate sau incomprehensibile, alteori în schimb prejudecata este o piedică. Și cel care face omilia trebuie să fie conștient că nu face un lucru propriu, predică, dând glas lui Isus, predicând Cuvântul lui Isus. Și omilia trebuie să fie bine pregătită, trebuie să fie scurtă, scurtă! Îmi spunea un preot că odată a mers într-un alt oraș unde locuiau părinții și tatăl i-a spus: „Tu știi, sunt bucuros, deoarece am găsit cu prietenii mei o biserică unde se face Liturghie fără omilie!”. Și de câte ori noi vedem că la omilie unii adorm, alții vorbesc sau ies afară să fumeze o țigară… Pentru aceasta, vă rog, să fie scurtă, omilia, dar să fie bine pregătită. Și cum se pregătește o omilie, dragi preoți, diaconi, episcopi? Cum se pregătește? Cu rugăciunea, cu studiul Cuvântului lui Dumnezeu și făcând o sinteză clară și scurtă, nu trebuie să fie mai mult de 10 minute, vă rog. Concluzând putem spune că în Liturgia Cuvântului, prin Evanghelie și omilie, Dumnezeu dialoghează cu poporul său, care îl ascultă cu atenție și venerație și, în același timp, îl recunoaște prezent și activ. Așadar, dacă stăm în ascultarea „veștii bune”, de ea vom fi convertiți și transformați, prin urmare capabili să ne schimbăm pe noi înșine și lumea. De ce? Pentru că Vestea Bună, Cuvântul lui Dumnezeu intră prin urechi, merge la inimă și ajunge la mâini pentru a face fapte bune.

APELURI

Apel pentru Ziua Mondială de Rugăciune și Reflecție împotriva Traficului de Persoane

Mâine, 8 februarie, comemorarea liturgică a sfintei Iosefina Bakhita, este Ziua Mondială de Rugăciune și Reflecție împotriva Traficului de Persoane. Tema de anul acesta este „Migrație fără trafic de persoane. Da libertății! Nu traficului de persoane!”. Având puține posibilități de canale regulamentare, mulți migranți decid să se aventureze pe alte căi, unde adesea îi așteaptă abuzuri de tot soiul, exploatare și reducere la sclavie. Organizațiile criminale, dedicate traficului de persoane, folosesc aceste rute migratoare pentru a ascunde propriile victime printre migranți și refugiați. De aceea îi invit pe toți, cetățeni și instituții, să-și unească forțele pentru a preveni traficul de persoane și a garanta protecție și asistență victimelor. Să ne rugăm, toți, pentru ca Domnul să convertească inima traficanților – este urât cuvântul acesta, traficanți de persoane – și să dea celor care suferă datorită acestei plăgi rușinoase speranța de a redobândi libertatea.

Apel pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la PyeongChang

Poimâine, vineri, 9 februarie, se vor deschide Ale XIII-lea Jocuri Olimpice de Iarnă în orașul PyeongChang, în Coreea de Sud, cu participarea a 92 de țări.

Tradiționalul armistițiu olimpic capătă anul acesta importanță specială: delegații din cele două Corei vor defila împreună sub un unic drapel și vor concura ca o unică echipă. Acest fapt ne face să sperăm într-o lume în care conflictele se rezolvă pașnic cu dialogul și în respect reciproc, cum ne învață și sportul să facem.

Adresez salutul meu Comitetului Olimpic Internațional, atleților și atletelor care participă la Jocurile Olimpice de la PyeongChang, autorităților și poporului din Peninsula Coreea. Pe toți îi însoțesc cu rugăciunea, în timp ce reînnoiesc angajarea Sfântului Scaun de a susține orice inițiativă utilă în favoarea păcii și a întâlnirii dintre popoare. Fie ca aceste Jocuri Olimpice să fie o mare sărbătoare a prieteniei și a sportului! Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă păzească!

Note:
[1] Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 62
[2] Introducere la Lecționar, 5.
[3] Cf. Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 60 și 134.
[4] Sermo 85, 1: PL 38, 520; cf. și Tratat despre Evanghelia lui Ioan, XXX, I: PL 35, 1632; CCL 36, 289.
[5] Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția Sacrosanctum Concilium, 33.
[6] Cf. Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, 65-66; Introducere la Lecționar, 24-27.
[7] Cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția Sacrosanctum Concilium, 52.
[8] Exortația apostolică Evangelii gaudium, 137.
[9] Ibid., 138.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 07.02.2018
Publicarea pe acest sit: 07.02.2018
Etichete: , ,

Comments are closed