Audienţa generală de miercuri

Cuvinte și gesturi coerente cu Evanghelia
miercuri, 7 aprilie 2010

Iubiți frați și surori!

Obișnuita audiență generală de miercuri este inundată astăzi de bucuria luminoasă a Paștelui. Într-adevăr, în aceste zile Biserica celebrează misterul învierii și experimentează marea bucurie care îi vine din vestea cea bună a triumfului lui Cristos asupra răului și asupra morții. O bucurie care se prelungește nu numai în Octava Paștelui, ci se extinde timp de cincizeci de zile până la Rusalii. După plânsul și tristețea din Vinerea Sfântă și după tăcerea încărcată de așteptare din Sâmbăta Sfântă, iată vestea minunată: „Cu adevărat Domnul a înviat și i s-a arătat lui Simon!” (Lc 24,34). În toată istoria lumii, aceasta este „vestea cea bună” prin excelență, este „Evanghelia” vestită și transmisă peste veacuri, din generație în generație.

Paștele lui Cristos este actul suprem și de nedepășit al puterii lui Dumnezeu. Este un eveniment absolut extraordinar, rodul cel mai frumos și copt al „misterului lui Dumnezeu”. Este așa de extraordinar, încât este indescriptibil în acele dimensiuni ale sale care scapă capacității noastre umane de cunoaștere și de cercetare. Și, totuși, el este și un fapt „istoric”, real, mărturisit și documentat. Este evenimentul care stă la baza întregii noastre credințe. Este conținutul central în care credem și motivul principal pentru care credem.

Noul Testament nu descrie învierea lui Isus în realizarea ei. Prezintă numai mărturiile celor pe care Isus i-a întâlnit personal după ce a înviat. Cele trei Evanghelii sinoptice ne relatează că acea veste – „A înviat!” – este proclamată inițial de câțiva îngeri. De aceea, este o veste care își are originea în Dumnezeu; însă Dumnezeu o încredințează imediat „mesagerilor” săi, ca să o transmită tuturor. Și astfel, înșiși îngerii le invită pe femei, care au mers dis-de-dimineață la mormânt, să meargă imediat să le spună discipolilor: „A înviat din morți și, iată, va merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veți vedea” (Mt 28,7). În felul acesta, prin intermediul femeilor din Evanghelie, acel mandat divin ajunge la toți și la fiecare pentru ca, la rândul lor, să transmită altora, cu fidelitate și curaj, tot această veste: o veste bună, fericită și aducătoare de bucurie.

Da, iubiți prieteni, toată credința noastră se întemeiază pe transmiterea constantă și fidelă a acestei „vești bune”. Și noi, astăzi, vrem să-i exprimăm lui Dumnezeu recunoștința noastră profundă pentru nenumăratele cete de credincioși în Cristos care ne-au precedat de-a lungul secolelor, pentru că nu au renunțat niciodată la mandatul lor fundamental de a vesti evanghelia pe care au primit-o. Așadar, vestea cea bună a Paștelui cere lucrarea martorilor entuziaști și curajoși. Fiecare discipol al lui Cristos, chiar și fiecare dintre noi, este chemat să fie martor. Acesta este mandatul precis, angajant și exaltant al Domnului înviat. „Vestea” vieții noi în Cristos trebuie să strălucească în viața creștinului, trebuie să fie vie și activă – în cel care o duce, realmente capabilă să schimbe inima, întreaga existență. Înainte de toate, ea este vie deoarece Cristos însuși este sufletul ei viu și dătător de viață. Ne amintește asta sfântul Marcu la sfârșitul Evangheliei sale, unde scrie că apostolii „au plecat și au predicat pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul prin semnele care-i însoțeau” (Mc 16,20).

Trăirea apostolilor este și trăirea noastră și a oricărui credincios, a oricărui discipol care devine „vestitor”. De fapt, și noi suntem siguri că Domnul, astăzi ca și ieri, lucrează împreună cu martorii săi. Acesta este un fapt pe care-l putem recunoaște ori de câte ori vedem răsărind germenii unei păci adevărate și durabile, acolo unde angajarea și exemplul creștinilor și al oamenilor de bunăvoință este animat de respectul față de dreptate, de dialog răbdător, de stimă convinsă față de alții, de dezinteres, de sacrificiu personal și comunitar. Din păcate vedem în lume și atâta suferință, atâta violență, atâtea neînțelegeri. Celebrarea misterului pascal, contemplarea glorioasă a învierii lui Cristos, care învinge păcatul și moartea cu forța iubirii lui Dumnezeu este ocazie propice pentru a redescoperi și a mărturisi cu mai mare convingere încrederea noastră în Domnul înviat, care îi însoțește pe martorii cuvântului său săvârșind minuni împreună cu ei. Vom fi cu adevărat și până la capăt martiri ai lui Isus înviat atunci când vom lăsa să transpară în noi minunea iubirii sale; atunci când în cuvintele noastre și, mai mult, în gesturile noastre, în coerență deplină cu evanghelia, se va putea recunoaște glasul și mâna lui Isus însuși.

Așadar, Domnul ne trimite pretutindeni ca martori ai lui. Dar putem fi martori numai pornind de la experiența pascală și cu referință continuă la ea, aceea pe care Maria Magdalena o exprimă vestind celorlalți discipoli: „L-am văzut pe Domnul” (In 20,18). În această întâlnire personală cu Cel Înviat se află fundamentul de neclintit și conținutul central al credinței noastre, izvorul proaspăt și inepuizabil al speranței noastre, dinamismul arzător al carității noastre. În felul acesta însăși viața noastră creștină va coincide pe deplin cu vestea: „Cristos Domnul a înviat cu adevărat”. De aceea, să ne lăsăm cuceriți de fascinația învierii lui Cristos. Fecioara Maria să ne susțină cu ocrotirea ei și să ne ajute să gustăm pe deplin bucuria pascală, pentru ca să știm s-o ducem la rândul nostru tuturor fraților noștri.

Încă o dată, Paște fericit tuturor!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 07.04.2010
Publicarea pe acest sit: 08.04.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns