Audiența generală de miercuri

13. Evanghelia Milostivirii
miercuri, 6 aprilie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

După ce am reflectat asupra milostivirii lui Dumnezeu în Vechiul Testament, astăzi începem să medităm despre modul în care Isus însuși a dus-o la împlinirea sa deplină. O milostivire pe care El a exprimat-o, a realizat-o și a comunicat-o mereu, în fiecare moment al vieții sale pământești. Întâlnind mulțimile, vestind Evanghelia, vindecând bolnavii, apropiindu-se de cei din urmă, iertând păcătoșii, Isus face vizibilă o iubire deschisă tuturor: nimeni nu este exclus! Deschisă tuturor fără granițe. O iubire curată, gratuită, absolută. O iubire care ajunge la apogeul său în Jertfa crucii. Da, Evanghelia este cu adevărat „Evanghelia Milostivirii”, pentru că Isus este Milostivirea!

Toate cele patru Evanghelii atestă că Isus, înainte de a întreprinde activitatea sa, a voit să primească botezul de la Ioan Botezătorul (Mt 3,13-17; Mc 1,9-11; Lc 3,21-22; In 1,29-34). Acest eveniment imprimă o orientare decisivă întregii misiuni a lui Cristos. De fapt, El nu s-a prezentat lumii în strălucirea templului: putea face asta. Nu a fost anunțat de sunete de trâmbițe: putea face asta. Și nici n-a venit în rolul unui judecător: putea face asta. În schimb, după treizeci de ani de viață ascunsă la Nazaret, Isus a mers la râul Iordan, împreună cu atâția oameni din poporul său, și s-a pus în rând cu păcătoșii. Nu i-a fost rușine: era acolo cu toți, cu păcătoșii, pentru a fi botezat. Așadar, încă de la începutul activității sale, El s-a manifestat ca Mesia care ia asupra sa condiția umană, mișcat de solidaritate și de compasiune. Așa cum afirmă El însuși în sinagoga din Nazaret identificându-se cu profeția lui Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, dă redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19). Tot ceea ce Isus a săvârșit după botez a fost realizarea programului inițial: să ducă tuturor iubirea lui Dumnezeu care mântuiește. Isus n-a adus ura, n-a adus dușmănia: ne-a adus iubirea! O iubire mare, o inimă deschisă pentru toți, pentru noi toți! O iubire care mântuiește!

El s-a făcut aproape celor din urmă, comunicându-le milostivirea lui Dumnezeu care este iertare, bucurie și viață nouă. Isus, Fiul trimis de Tatăl, este realmente începutul timpului milostivirii pentru toată omenirea! Cei care erau prezenți pe malul Iordanului n-au înțeles imediat însemnătatea gestului lui Isus. Însuși Ioan Botezătorul s-a uimit de decizia sa (cf. Mt 3,14). Însă Tatăl ceresc nu! El și-a făcut auzit glasul din înălțime: „Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria” (Mc 1,11). În acest mod Tatăl confirmă calea pe care Fiul a întreprins-o ca Mesia, în timp ce Duhul Sfânt coboară asupra Lui ca un porumbel. Astfel inima lui Isus bate, ca să spunem așa, la unison cu inima Tatălui și a Duhului, arătând tuturor oamenilor că mântuirea este rod al milostivirii lui Dumnezeu.

Putem contempla și mai clar marele mister al acestei iubiri îndreptând privirea spre Isus răstignit. În timp ce urmează să moară nevinovat pentru noi păcătoșii, El îl imploră pe Tatăl: „Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac” (Lc 23,34). Pe cruce Isus îi prezintă milostivirii Tatălui păcatul lumii: păcatul tuturor, păcatele mele, păcatele tale, păcatele voastre. Acolo, pe cruce, El le prezintă Tatălui. Și cu păcatul lumii toate păcatele noastre sunt șterse. Nimic și nimeni nu rămâne exclus din această rugăciune jertfelnică a lui Isus. Asta înseamnă că nu trebuie să ne temem să ne recunoaștem și să ne mărturisim păcătoși. De câte ori noi spunem: „Dar, acesta este un păcătos, a făcut asta și aia…”, și îi judecăm pe ceilalți. Și tu? Fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: „Da, acela este un păcătos. Și eu?”. Toți suntem păcătoși, dar toți suntem iertați: toți avem posibilitatea de a primi această iertare care este milostivirea lui Dumnezeu. Așadar nu trebuie să ne temem să ne recunoaștem păcătoși, să ne mărturisim păcătoși, pentru că fiecare păcat a fost purtat de Fiul pe cruce. Și când noi îl mărturisim căiți încredințându-ne Lui, suntem singur că suntem iertați. Sacramentul Reconcilierii face actual pentru fiecare forța iertării care provine din Cruce și reînnoiește în viața noastră harul milostivirii pe care Isus ni l-a dobândit! Nu trebuie să ne temem de mizeriile noastre: fiecare dintre le are pe ale sale. Puterea de iubire a Răstignitului nu cunoaște obstacole și nu se epuizează niciodată. Și această milostivire șterge mizeriile noastre.

Preaiubiților, în acest An Jubiliar să-i cerem lui Dumnezeu harul de a trăi experiența puterii Evangheliei: Evanghelia milostivirii care transformă, care ne face să intrăm în inima lui Dumnezeu, care ne face capabili să iertăm și să privim lumea cu mai multă bunătate. Dacă primim Evanghelia Răstignitului Înviat, toată viața noastră este plăsmuită de forța iubirii sale care reînnoiește.

________________________

APEL

Astăzi este a Treia Zi Mondială a Sportului pentru Pace și Dezvoltare, stabilită de Națiunile Unite. Sportul este limbajul universal, care apropie popoarele și poate contribui la întâlnirea persoanelor și la depășirea conflictelor. De aceea încurajez să se trăiască dimensiunea sportivă ca sală de virtute în creșterea integrală a indivizilor și a comunităților.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 06.04.2016
Publicarea pe acest sit: 06.04.2016
Etichete: , ,

Comments are closed