Audiența generală de miercuri

Familia – 31. Iartă greșelile
miercuri, 4 noiembrie 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Adunarea Sinodului Episcopilor, care s-a încheiat de puțin timp, a reflectat profund asupra vocației și misiunii familiei în viața Bisericii și a societății contemporane. A fost un eveniment de har. La sfârșit, Părinții sinodali mi-au încredințat textul concluziilor lor. Am voit ca acest text să fie publicat, pentru ca toți să fie părtași de munca în care am fost angajați împreună timp de doi ani. Nu este acesta momentul de a examina aceste concluzii, asupra cărora eu însumi trebuie să meditez.

Însă, între timp viața nu se oprește, îndeosebi viața familiilor nu se oprește! Voi, dragi familii, sunteți mereu în mișcare. Și încontinuu scrieți deja în paginile vieții concrete frumusețea Evangheliei familiei. Într-o lume care uneori devine aridă de viață și de iubire, voi în fiecare zi vorbiți despre marele dar care sunt căsătoria și familia.

Astăzi aș vrea să subliniez acest aspect: că familia este o mare sală de antrenament la dăruirea și la iertarea reciprocă fără de care nicio iubire nu poate dura îndelung. Fără dăruire și fără iertare iubirea nu rămâne, nu durează. În rugăciunea pe care El însuși ne-a învățat-o – adică Tatăl nostru – Isus ne face să îi cerem Tatălui: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Și la sfârșit comentează: „Căci dacă voi iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta, însă, dacă nu îi veți ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre” (Mt 6,12.14-15). Nu se poate trăi fără iertare, sau cel puțin nu se poate trăi bine, în special în familie.

În fiecare zi facem greșeli unul împotriva altuia. Trebuie să ținem cont de acesta greșeli, datorate fragilității noastre și egoismului nostru. Însă ceea ce ne este cerut este să vindecăm imediat rănile pe care ni le facem, să înnodăm imediat firele pe care le rupem în familie. Dacă așteptăm prea mult, totul devine mai dificil. Și există un secret simplu pentru a vindeca rănile și pentru a rezolva acuzele. Este acesta: a nu lăsa să se termine ziua fără a cere scuze, fără a face pace între soț și soție, între părinți și copii, între frați și surori… între noră și soacră! Dacă învățăm să ne cerem scuze imediat și să ne dăruim iertarea reciprocă, se vindecă rănile, căsătoria se întărește și familia devine o casă tot mai solidă care rezistă la zdruncinăturile răutăților noastre mici și mari. Și pentru aceasta nu este necesar să se facă un discurs mare, ci este suficientă o mângâiere: o mângâiere și totul se termină și reîncepe. Dar a nu termina ziua în război!

Dacă învățăm să trăim astfel în familie, facem aceasta și în afară, oriunde ne aflăm. Este ușor să fim sceptici în acest sens. Mulți – chiar și printre creștini – cred că este o exagerare. Se spune: da, sunt cuvinte frumoase, dar este imposibil de pus în practică. Dar slavă lui Dumnezeu nu este așa. De fapt, tocmai primind iertarea de la Dumnezeu noi, la rândul nostru, suntem capabili de iertare față de ceilalți. Pentru aceasta Isus ne face să repetăm aceste cuvinte ori de câte ori recităm rugăciunea Tatăl nostru, adică în fiecare zi. Și este indispensabil ca, într-o societate uneori nemiloasă, să existe locuri, precum familia, unde să se învețe iertarea unii altora.

Sinodul a reînviat speranța noastră și cu privire la aceasta: face parte din vocația și din misiunea familiei capacitatea de a ierta și de a se ierta. Practica iertării nu numai că salvează familiile de la dezbinare, ci fiecare gest de iertare repară casa de crăpături și întărește zidurile ei. Biserica, dragi familii, vă stă mereu aproape pentru a vă ajuta să construiți casa voastră pe stânca despre care a vorbit Isus. Și să nu uităm aceste cuvinte care preced imediat parabola casei: „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăția cerurilor, ci acela care împlinește voința Tatălui meu, care este în ceruri”. Și adaugă: „Mulți vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Nu am profețit în numele Tău, nu am alungat diavoli în numele Tău și nu am făcut atâtea minuni în numele Tău?» Atunci le voi declara: Niciodată nu v-am cunoscut” (cf. Mt 7,21-23). Este un cuvânt puternic, fără îndoială, care are scopul să ne zdruncine și să ne cheme la convertire.

Vă asigur, dragi familii, că dacă veți fi capabili să mergeți tot mai hotărât pe calea Fericirilor, învățând voi și învățând pe alții să vă iertați reciproc, în toată marea familie a Bisericii va crește capacitatea de a da mărturie forței renovatoare a iertării lui Dumnezeu. Altminteri vom face predici chiar foarte frumoase, și eventual vom alunga și vreun diavol, dar la sfârșit Domnul nu ne va recunoaște ca discipoli ai Săi, pentru că nu am avut capacitatea de a ierta și de a fi iertați de ceilalți!

Cu adevărat familiile creștine pot face mult pentru societatea de astăzi și chiar pentru Biserică. Pentru aceasta doresc ca în Jubileul Milostivirii familiile redescoperă comoara iertării reciproce. Ne rugăm pentru ca familiile să fie tot mai capabile să trăiască și să construiască drumuri concrete de reconciliere, unde nimeni să nu se simtă abandonat greutății greșelilor sale.Cu această intenție, să spunem împreună: „Tatăl nostru, ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. [Să spunem împreună: „Tatăl nostru, ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”].

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 04.11.2015
Publicarea pe acest sit: 04.11.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns