Audienţa generală de miercuri

Sfântul Tarciziu și ministranții
miercuri, 4 august 2010

Iubiți frați și surori,

Doresc să manifest bucuria mea că sunt aici astăzi în mijlocul vostru, în această piață, unde v-ați adunat bucuroși pentru această audiență generală, care are prezența așa de semnificativă a marelui Pelerinaj european al Ministranților! Dragi băieți, fete și tineri, fiți bineveniți! Deoarece marea majoritate a ministranților prezenți în piață sunt de limbă germană, mă voi adresa înainte de toate lor în limba mea maternă.

Dragi și drage ministranți și prieteni, dragi pelerini de limbă germană, bine ați venit aici la Roma! Vă salut pe toți din inimă. Cu voi îl salut pe cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone; se numește Tarciziu ca și patronul vostru. Ați avut amabilitatea de a-l invita și el, care poartă numele sfântului Tarciziu, este mulțumit să poată fi aici printre ministranții din lume și printre ministranții germani. Îi salut pe iubiții frați întru episcopat și întru preoție, și pe diaconi, care au voit să ia parte la această audiență. Mulțumesc din inimă episcopului auxiliar de Basilea, Mons. Martin Gächter, președinte al „Coetus Internationalis Ministrantium”, pentru cuvintele de salut pe care mi le-a adresat, pentru marele dar al statuii sfântului Tarciziu și pentru fularul pe care mi l-a încredințat. Toate acestea îmi amintesc de timpul în care și eu eram un ministrant. Îi mulțumesc, în numele vostru, și pentru marea muncă pe care o îndeplinește în mijlocul vostru, împreună cu colaboratorii și cu cei care au făcut posibilă această întâlnire fericită. Mulțumirea mea se îndreaptă și spre promotorii elvețieni și spre cei care au lucrat în diferite moduri pentru realizarea statuii sfântului Tarciziu.

Sunteți numeroși! Deja am survolat Piața „Sfântul Petru” cu elicopterul și am văzut toate culorile și bucuria, care este prezentă în această piață! Astfel voi nu numai că creați un ambient de sărbătoare în piață, ci faceți și mai fericită inima mea! Mulțumesc! Statuia sfântului Tarciziu a ajuns până la noi după un lung pelerinaj. În septembrie 2008 a fost prezentată în Elveția, în prezența a 8.000 de ministranți: desigur unii dintre voi erau prezenți. Din Elveția a trecut prin Luxemburg până în Ungaria. Noi astăzi o primim bucuroși, fericiți că putem cunoaște mai bine această figură din primele secole ale Bisericii. Apoi statuia – așa cum a spus deja Mons. Gächter – va fi plasată la catacombele sfântului Calixt, unde sfântul Tarciziu a fost înmormântat. Urarea pe care o adresez tuturor este ca acel loc, adică acele catacombe ale sfântului Calixt și această statuie, să poată deveni un punct de referință pentru ministranți și pentru cei care doresc să-l urmeze pe Isus mai îndeaproape prin viața preoțească, călugărească și misionară. Toți să poată privi la acest tânăr curajos și puternic și să reînnoiască angajarea de prietenie cu Domnul însuși pentru a învăța să trăiască mereu cu el, urmând drumul pe care ni-l indică prin cuvântul său și mărturia atâtor sfinți și martiri, pentru care, prin intermediul Botezului, am devenit frați și surori.

Cine era sfântul Tarciziu? Nu avem multe informații. Suntem în primele secole din istoria Bisericii, mai precis în secolul al treilea; se relatează că era un tânăr care frecventa catacombele sfântului Calixt aici la Roma și era foarte fidel față de angajamentele sale creștine. Iubea mult Euharistia și, din diferite elemente, concludem că, în mod ipotetic, era un acolit, adică un ministrant. Erau ani în care împăratul Valerian îi persecuta dur pe creștini, care erau constrânși să se adune în ascuns în casele private sau, uneori, și în catacombe, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, a se ruga și a celebra sfânta Liturghie. Și obiceiul de a duce Euharistia celor închiși și celor bolnavi devenea tot mai periculoasă. Într-o zi, când preotul a întrebat, așa cum făcea de obicei, cine era dispus să ducă Euharistia celorlalți frați și surori care o așteptau, s-a ridicat tânărul Tarciziu și a zis: „Trimite-mă pe mine”. Acel băiat părea prea tânăr pentru o slujire așa de angajantă! „Tinerețea mea – a spus Tarciziu – va fi cel mai bun adăpost pentru Euharistie”. Preotul, convins, i-a încredințat acea pâine prețioasă spunându-i: „Tarciziu, amintește-ți că o comoară cerească este încredințată grijilor tale slabe. Evită căile frecventate și nu uita că lucrurile sfinte nu trebuie să fie aruncate la câini și nici mărgăritarele la porci. Vei păzi cu fidelitate și siguranță sfintele taine?”. „Voi muri – a răspuns hotărât Tarciziu – decât să le cedez”. De-a lungul drumului a întâlnit pe stradă câțiva prieteni, care apropiindu-se de el i-au cerut să meargă cu ei. La răspunsul său negativ ei – care erau păgâni – au devenit suspicioși și insistenți și și-au dat seama că strângea ceva la piept și pe care părea să-l apere. Au încercat să-l smulgă, dar în zadar; lupta a devenit tot mai furioasă, mai ales când au aflat că Tarciziu era creștin; l-au luat la șuturi, au aruncat cu pietre în el, dar el nu a cedat. Muribund, a fost dus la preot de către un oficial pretorian pe nume Quadratus, devenit și el, în ascuns, creștin. A ajuns acolo lipsit de viață, dar strâns la piept ținea încă o mică pânză de lână cu Euharistia. A fost înmormântat imediat în catacombele sfântului Calixt. Papa Damas a făcut o inscripție pentru mormântul sfântului Tarciziu, conform căreia tânărul a murit în anul 257. Martirologiul Roman fixează data la 15 august și în același Martirologiu se prezintă și o frumoasă tradiție orală, conform cărei pe trupul sfântului Tarciziu n-a fost găsit preasfântul sacramente, nici în mâini, nici în haine. S-a explicat că particula consacrată, apărată cu viața de micul martir, devenise carne din carnea sa, formând astfel cu însuși trupul său, o unică ostie nepătată oferită lui Dumnezeu.

Drage și dragi ministranți, mărturia sfântului Tarciziu și această frumoasă tradiție ne învață iubirea profundă și marea venerație pe care trebuie să le avem față de Euharistie: este un bun prețios, o comoară a cărei valoare nu se poate măsura, este pâinea vieții, este însuși Isus care se face hrană, sprijin și forță pentru drumul nostru de fiecare zi și cale deschisă spre viața veșnică; este darul cel mai mare pe care ni l-a lăsat Isus.

Mă adreseze vouă celor prezenți aici și, prin intermediul vostru, tuturor ministranților din lume! Slujiți-l cu generozitate pe Isus prezent în Euharistie. Este o misiune importantă, care vă permite să fiți deosebit de aproape de Dumnezeu și să creșteți într-o prietenie adevărată și profundă cu el. Păziți cu gelozie această prietenie în inima voastră asemenea sfântului Tarciziu, gata să vă angajați, să luptați și să vă dați viața pentru ca Isus să ajungă la toți oamenii. Comunicați și voi celor de vârsta voastră darul acestei prietenii, cu bucurie, cu entuziasm, fără frică, pentru ca să poată simți că voi cunoașteți acest mister, că este adevărat și că voi îl iubiți! De fiecare dată când vă apropiați de altar, aveți norocul să asistați la marele gest de iubire al lui Dumnezeu, care continuă să vrea să se dăruiască fiecăruia dintre noi, să ne fie aproape, să ne ajute, să dea forță pentru a trăi bine. Prin consacrare – voi știți asta – acea mică bucată de pâine devine trupul lui Cristos, acel vin devine sângele lui Cristos. Sunteți norocoși că puteți trăi de aproape acest mister inefabil! Desfășurați cu iubire, cu evlavie și cu fidelitatea misiunea voastră de ministranți; nu intrați în biserică pentru Celebrare cu superficialitate, ci pregătiți-vă interior pentru sfânta Liturghie! Ajutându-i pe preoții voștri în slujirea la altar contribuiți ca să-l faceți pe Isus mai apropiat, în așa fel încât persoanele să poată auzi și să-și dea seama cont mai mult: el este aici; voi colaborați pentru ca el să poată fi mai prezent în lume, în viața de fiecare zi, în Biserică și în orice loc. Dragi prieteni! Voi îi dați lui Isus mâinile voastre, gândurile voastre, timpul vostru. El nu va întârzia ca să vă recompenseze, dăruindu-vă bucuria adevărată și făcându-vă să simțiți unde este fericirea cea mai deplină. Sfântul Tarciziu ne-a arătat că iubirea ne poate duce chiar și la dăruirea vieții pentru bine autentic, pentru binele adevărat, pentru Domnul.

Nouă probabil nu ne este cerut martiriul, însă Isus ne cere fidelitatea în lucrurile mici, reculegerea interioară, participarea interioară, credința noastră și efortul de a menține prezentă acea comoară în viața de fiecare zi. Ne cere fidelitatea în îndeplinirea îndatoririlor zilnice, mărturia iubirii sale, frecventând Biserica prin convingere interioară și prin bucuria prezenței sale. Astfel putem face cunoscut și prietenilor noștri că Isus trăiește. În această angajare, să ne ajute mijlocirea sfinților Tarciziu și Ioan Maria Vianney, a cărui comemorare liturgică este astăzi, a acestui umil paroh din Franța, care a schimbat o comunitate mică și astfel a dăruit lumii o lumină nouă. Exemplul sfinților Tarciziu și Ioan Maria Vianney ne stimulează în fiecare zi să-l iubim pe Isus și să împlinim voința sa, așa cum a făcut Fecioara Maria, fidelă față de Fiul său până la sfârșit. Mulțumesc iarăși tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze în aceste zile și bună întoarcere în țările voastre!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 04.08.2010
Publicarea pe acest sit: 05.08.2010
Etichete: ,

Lasă un răspuns