Audienţa generală de miercuri

Despre Triduumul pascal
miercuri, 31 martie 2010

Iubiți frați și surori,

Trăim zilele sfinte care ne invită să medităm evenimentele centrale ale Răscumpărării noastre, nucleul esențial al credinței noastre. Mâine începe Triduum-ul pascal, culmea întregului an liturgic, în care suntem chemați la tăcere și la rugăciune pentru a contempla misterul Pătimirii, Morții și Învierii Domnului.

În omilii, Sfinții Părinți au făcut adesea referință la aceste zile care, așa cum afirmă sfântul Atanasiu într-una din Scrisorile Pascale, ne introduc „în acel timp care ne face cunoscut un nou început, ziua sfântului Paște, în care Domnul s-a jertfit” (Scrisoare 5,1-2: PG 26, 1379).

Vă îndemn de aceea să trăiți intens aceste zile pentru ca să orienteze cu hotărâre viața fiecăruia spre adeziunea generoasă și convinsă la Cristos, mort și înviat pentru noi.

Sfânta Liturghie a Crismei, preludiu matutin al Joii Sfinte, îi va avea adunați mâine dimineață pe preoți împreună cu episcopul propriu. În cursul unei celebrări euharistice semnificative, care are loc de obicei în catedralele diecezane, vor fi binecuvântate uleiul bolnavilor, al catecumenilor și crisma. În afară de asta, episcopul și preoții vor reînnoi promisiunile sacerdotale rostite în ziua Hirotonirii. Acest gest asumă anul acesta o importanță cu totul special, deoarece este situat în cadrul Anului Sfintei Preoții, pe care l-am convocat pentru a comemora 150 de ani de la moartea Sfântului Paroh de Ars. Tuturor preoților aș vrea să repet auspiciul pe care-l formulam în încheierea scrisorii de convocare: „După exemplul sfântului Paroh de Ars, lăsați-vă cuceriți de Cristos și veți fi și voi, în lumea de astăzi, mesageri ai speranței, ai reconcilierii și ai păcii!”.

Mâine după amiază vom celebra momentul de instituire a Euharistiei. Apostolul Paul, scriind corintenilor, îi întărea pe creștini în adevărul misterului euharistic, comunicându-le ceea ce el însuși învățase: „Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea și, mulțumind, a frânt-o și a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea”. De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceți aceasta ori de câte ori beți în amintirea mea” (1Cor 11,23-25). Aceste cuvinte manifestă cu claritate intenția lui Cristos: sub speciile pâinii și vinului, El se face prezent în mod real cu trupul său dăruit și cu sângele său vărsat ca jertfă a Noului Legământ. În același timp, el îi rânduiește pe apostoli și pe succesorii lor slujitori ai acestui sacrament, pe care-l încredințează Bisericii sale ca dovadă supremă a iubirii sale.

În afară de asta, cu rit sugestiv vom aminti gestul lui Isus care spală picioarele apostolilor (cf. In 13,1-25). Acest act devine pentru evanghelist reprezentarea întregii vieți a lui Isus și revelează iubirea lui până la sfârșit, o iubire infinită, capabilă să-l abiliteze pe om la comuniunea cu Dumnezeu și să-l facă liber. La sfârșitul liturgiei din Joia Sfântă, Biserică repune preasfântul sacrament într-un loc pregătit anume, care vrea să reprezinte singurătatea lui Isus din Ghetsemani și neliniștea mortală a lui Isus. În fața Euharistiei, credincioșii îl contemplă pe Isus în ora singurătății sale și se roagă pentru ca să înceteze toate singurătățile din lume. Acest drum liturgic este, de asemenea, invitație de a căuta întâlnirea intimă cu Domnul în rugăciune, de a-l recunoaște pe Isus printre cei care sunt singuri, de a veghea împreună cu el și de a ști să-l proclamăm ca lumina a propriei vieți.

În Vinerea Sfântă vom face comemorarea pătimirii și morții Domnului. Isus a voit să ofere viața sa ca jertfă pentru iertarea păcatelor omenirii, alegând în acest scop moartea cea mai crudă și umilitoare: răstignirea. Există o legătură indisolubilă între ultima cină și moartea lui Isus. La prima Isus dăruiește trupul său și sângele său, adică existența sa pământească, pe sine însuși, anticipând moartea sa și transformând-o într-un act de iubire. Astfel moartea care, prin natura sa, este sfârșitul, distrugerea oricărei relații, este făcută de el act de comunicare a lui însuși, instrument de mântuire și proclamare a victoriei iubirii. În felul acesta, Isus devine cheia pentru a înțelege ultima cină care este anticipare a transformării morții violente în jertfă voluntară, în act de iubire care răscumpără și mântuiește lumea.

Sâmbăta Sfântă este caracterizată de o mare tăcere. Bisericile sunt despuiate și nu sunt prevăzute liturgii deosebite. În acest timp de așteptare și de speranță, credincioșii sunt invitați la rugăciune, la reflecție, la convertire, și prin sacramentul reconcilierii, pentru a putea participa, intim reînnoiți, la celebrarea Paștelui.

În noaptea de Sâmbăta Sfântă, în timpul solemnei privegheri pascale, „mama tuturor privegherilor”, această tăcere va fi întreruptă de cântarea Aleluia, care vestește învierea lui Cristos și proclamă victoria luminii asupra întunericului, a vieții asupra morții. Biserica se va bucura la întâlnirea cu Domnul ei, intrând în ziua Paștelui pe care Domnul o inaugurează înviind din morți.

Iubiți frați și surori, să ne dispunem ca să trăim intens acest sfânt Triduum de acum iminent, pentru a fi tot mai profund introduși în misterul lui Cristos, mort și înviat pentru noi. Să ne însoțească în acest itinerar spiritual Preasfânta Fecioară. Ea care l-a urmat pe Isus în pătimirea lui și a fost prezentă sub cruce, să ne introducă în misterul pascal, pentru ca să putem experimenta bucuria și pacea Celui Înviat.

Cu aceste sentimente, vă adresez și eu încă de acum cele mai cordiale urări de Paște fericit vouă tuturor, extinzându-le la comunitățile voastre și la toți cei dragi ai voștri.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 31.03.2010
Publicarea pe acest sit: 31.03.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns