Audiența generală de miercuri

Despre călătoria în Cuba, Statele Unite
miercuri, 30 septembrie 2015

Salutul adresat bolnavilor din Aula Paul al VI-lea

Bună ziua!

Vă salut pe toți. Audiența de astăzi va fi în două locuri: aici și în piață. De vreme ce vremea pare să fie un pic urâtă, am luat decizia că voi să fiți aici, liniștiți, mai comozi, și să puteți vedea audiența pe ecrane. Vă mulțumesc mult pentru această vizită și vă cer să vă rugați pentru mine. Boala este un lucru urât și există medicii – sunt buni! – infirmierii, infirmierele, medicamentele, totul, dar este mereu un lucru urât. Însă există credința, credința care ne încurajează, și acel gând care ne vine nouă tuturor: Dumnezeu s-a făcut bolnav pentru noi, adică l-a trimis pe Fiul său, care a luat asupra sa toate bolile noastre, până la cruce. Și privindu-l pe Isus cu răbdarea sa, credința noastră devine mai puternică.

Și mereu cu boala noastră să mergem, cu Isus alături, luați de mână de Isus. El știe ce înseamnă suferința, El ne înțelege și El ne consolează și ne dă forță.

Și acum vă dau vouă tuturor binecuvântarea, cer ca Domnul să vă binecuvânteze și să vă însoțească. Dar mai întâi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria.

Bucură-te, Marie…

Binecuvântarea.

Cateheza susținută în Piața San Pietro

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Audiența de astăzi va fi în două locuri: aici în piață și în Aula „Paul al VI-lea”, unde sunt mulți bolnavi care o urmăresc pe ecrane. Dat fiind faptul că vremea este un pic urâtă am ales ca ei să fie acoperiți și mai liniștiți acolo. Să ne unim unii cu alții și să ne salutăm.

În zilele trecute am făcut călătoria apostolică în Cuba și în Statele Unite ale Americii. Ea s-a născut din voința de a participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor, programată de mult timp la Philadelphia. Acest „nucleu originar” s-a lărgit la o vizită în Statele Unite ale Americii și la sediul central al Națiunilor Unite și apoi în Cuba, care a devenit prima etapă a itinerarului. Exprim din nou recunoștința mea președintelui Castro, președintelui Obama și secretarului general Ban Ki-moon pentru primirea pe care mi-au rezervat-o. Mulțumesc din inimă fraților episcopi și tuturor colaboratorilor pentru marea lucrare îndeplinită și pentru iubirea față de Biserică ce a însuflețit-o.

„Misionero de la Misericordia”: așa m-am prezentat în Cuba, o țară bogată în frumusețe naturală, în cultură și în credință. Milostivirea lui Dumnezeu este mai mare decât orice rană, decât orice conflict, decât orice ideologie; și cu această privire de milostivire a putut să îmbrățișeze tot poporul cubanez, în patrie și în afară, dincolo de orice diviziune. Simbol al acestei unități profunde a sufletului cubanez este Fecioara Carității del Cobre, care chiar cu o sută de ani în urmă a fost proclamată Patroana Cubei. Am mers pelerin la sanctuarul acestei Mame a speranței, Mamă care conduce pe drumul de dreptate, pace, libertate și reconciliere.

Am putut împărtăși cu poporul cubanez speranța împlinirii profeției sfântului Ioan Paul al II-lea: Cuba să se deschidă spre lume și lumea să se deschidă spre Cuba. Acesta este drumul care face să vibreze inima atâtor tineri cubanezi: nu un drum de evadare, de câștiguri ușoare, ci de responsabilitate, de slujire a aproapelui, de îngrijire a fragilității. Un drum care scoate forță din rădăcinile creștine ale acelui popor, care a suferit așa de mult. Un drum în care i-am încurajat în mod deosebit pe preoți și pe toți cei consacrați, pe studenți și familiile. Duhul Sfânt, cu mijlocirea Mariei Preasfinte, să facă să crească semințele pe care le-am aruncat.

Din Cuba în Statele Unite ale Americii: a fost o trecere emblematică, o punte care slavă Domnului se reconstruiește. Dumnezeu vrea mereu să construiască punți; noi suntem cei care construim ziduri! Și zidurile se prăbușesc, mereu!

Și în Statele Unite am făcut trei etape: Washington, New York și Philadelphia.

La Washington am întâlnit autoritățile politice, oamenii obișnuiți, pe episcopi, pe preoți și pe cei consacrați, pe cei mai săraci și marginalizați. Am amintit că bogăția cea mai mare a acelei țări și ale oamenilor săi se află în patrimoniul spiritual și etic. Și astfel am voit să încurajez să se ducă înainte construirea socială în fidelitate față de principiul său fundamental, adică: toți oamenii sunt creați de Dumnezeu egali și înzestrați cu drepturi inalienabile, cum sunt viața, libertatea și urmărirea fericirii. Aceste valori, care pot fi împărtășite de toți, găsesc în Evanghelie împlinirea lor deplină, așa cum a evidențiat bine canonizarea părintelui Junípero Serra, franciscan, mare evanghelizator al Californiei. Sfântul Junípero arată drumul bucuriei: a merge și a împărtăși cu alții iubirea lui Cristos. Aceasta este calea creștinului, dar și a fiecărui om care a cunoscut iubirea: a n-o ține pentru sine ci a o împărtăși cu alții. Pe această bază religioasă și morală s-au născut și au crescut Statele Unite ale Americii și pe această bază ele pot continua să fie țară de libertate și de primire și să coopereze la o lume mai dreaptă și fraternă.

La New York am putut să vizitez sediul central al ONU și să salut personalul care lucrează acolo. Am avut colocvii cu secretarul general și cu președinții ultimelor Adunări Generale și al Consiliului de Securitate. Vorbind reprezentanților națiunilor, pe urma Predecesorilor mei, am reînnoit încurajarea Bisericii catolice pentru acea instituție și pentru rolul său în promovarea dezvoltării și păcii, amintind îndeosebi de necesitatea angajării unanime și reale pentru îngrijirea creației. Am reafirmat și apelul de a opri și de a preveni violențele împotriva minorităților etnice și religioase și împotriva populațiilor civile.

Pentru pace și fraternitate ne-am rugat la memorialul de la Ground Zero, împreună cu reprezentanții religiilor, cu rudele atâtor căzuți și cu poporul din New York, așa de bogat în varietăți culturale. Și pentru pace și dreptate am celebrat Euharistia în Madison Square Garden.

Atât la Washington cât și la New York am putut întâlni câteva realități caritative și educative, emblematice ale slujirii enorme pe care comunitățile catolice – preoți, călugărițe, călugări, laici – o oferă în aceste domenii.

Apogeul călătoriei a fost Întâlnirea Familiilor la Philadelphia, unde orizontul s-a lărgit la toată lumea, prin „prisma”, ca să spunem așa, a familiei. Familia, adică alianța rodnică dintre bărbat și femeie, este răspunsul dat marii provocări din lumea noastră, care este o provocare dublă: fragmentarea și masificarea, două extreme care conviețuiesc și se susțin reciproc, și împreună susțin modelul economic consumist. Familia este răspunsul pentru că este celula unei societăți care echilibrează dimensiunea personală și cea comunitară, și care în același timp poate să fie modelul unei gestiuni sustenabile a bunurilor și a resurselor creației. Familia este subiectul protagonist al unei ecologii integrale, pentru că este subiectul social primar, care conține în interiorul său cele două principii-bază ale civilizației umane pe pământ: principiul de comuniune și principiul de rodnicie. Umanismul biblic ne prezintă această icoană: perechea umană, unită și rodnică, pusă de Dumnezeu în grădina lumii, pentru a o cultiva și a o păzi.

Doresc să adresez o mulțumire fraternă și călduroasă monseniorului Chaput, arhiepiscop de Philadelphia, pentru angajarea sa, evlavia sa, entuziasmul său și marea sa iubire față de familie în organizarea acestui eveniment. Dacă ne uităm bine, nu este o întâmplare ci este providențial că mesajul, ba chiar, mărturia Întâlnirii Mondiale a Familiilor a venit în acest moment din Statele Unite ale Americii, adică din țara care în secolul trecut a ajuns la cea mai mare dezvoltare economică și tehnologică fără a renega rădăcinile sale religioase. Acum tot aceste rădăcini cer să se pornească din nou de la familie pentru a regândi și a schimba modelul de dezvoltare, pentru binele întregii familii umane.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.09.2015
Publicarea pe acest sit: 30.09.2015
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns