Audienţa generală de miercuri

12. Milostivirea șterge păcatul
miercuri, 30 martie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Terminăm astăzi catehezele despre milostivirea în Vechiul Testament și facem asta meditând Psalmul 51, numit Miserere. Este vorba despre o rugăciune penitențială în care cererea de iertare este precedată de mărturisirea păcatului și în care cel ce se roagă, lăsându-se purificat de iubirea Domnului, devine o creatură nouă, capabilă de ascultare, de fermitate a spiritului și de laudă sinceră.

„Titlul” pe care tradiția ebraică antică l-a pus acestui Psalm face referință la regele David și la păcatul său cu Betsabea, soția lui Urie hetitul. Cunoaștem bine evenimentul. Regele David, chemat de Dumnezeu să păstorească poporul și să-l conducă pe drumurile ascultării față de Legea divină, trădează propria misiune și, după ce a comis adulter cu Betsabea, îi ucide soțul. Urât păcat! Profetul Natan îi dezvăluie păcatul său și îl ajută să-l recunoască. Este momentul reconcilierii cu Dumnezeu, în mărturisirea propriului păcat. Și aici David a fost umil, a fost mare!

Cine se roagă cu acest Psalm este invitat să aibă aceleași sentimente de căință și de încredere în Dumnezeu pe care le-a avut David când s-a corectat și, deși era rege, s-a umilit fără a-i fi teamă să mărturisească păcatul și să arate propria mizerie Domnului, convins însă de certitudinea milostivirii sale. Și nu era un păcat mic, o mică minciună, cel pe care-l făcuse: făcuse un adulter și un asasinat!

Psalmul începe cu aceste cuvinte de implorare:

„Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate;
și după mulțimea îndurărilor tale
șterge fărădelegea mea.
Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu” (v. 3-4).

Invocația este adresată Dumnezeului milostivirii pentru ca, mișcat de o iubire mare ca aceea a unui tată sau a unei mame, să aibă milă, adică să facă har, să arate favoarea sa cu bunăvoință și înțelegere. Este un apel din inimă adresat lui Dumnezeu, singurul care poate să elibereze de păcat. Sunt folosite imagini foarte plastice: șterge, spală-mă, curăță-mă. Se manifestă, în această rugăciune, adevărata necesitate a omului: singurul lucru de care avem nevoie cu adevărat în viața noastră este acela de a fi iertați, eliberați de rău și de consecințele sale de moarte. Din păcate, viața ne face să experimentăm de atâtea ori aceste situații; și înainte de toate în ele trebuie să ne încredem în milostivire. Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru. Să nu uităm asta: Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru! „Părinte, eu nu știu să spun, am făcut atâtea lucruri, mari!”. Dumnezeu este mai mare decât toate păcatele pe care noi le putem face. Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru. Spunem asta împreună? Toți împreună: „Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru!”. Încă o dată: „Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru!”. Încă o dată: „Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru!”. Și iubirea sa este un ocean în care putem să ne cufundăm fără frica de a fi acoperiți: a ierta pentru Dumnezeu înseamnă a ne da certitudinea că El nu ne abandonează niciodată. Orice lucru putem să ne reproșăm, El este încă și mereu mai mare decât toate (cf. 1In 3,20), pentru că Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru.

În acest sens, cine se roagă cu acest Psalm caută iertarea, mărturisește propriul păcate, dar recunoscându-l celebrează dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. Și apoi iar cere har și milostivire. Psalmistul se încredințează bunătății lui Dumnezeu, știe că iertarea divină este foarte eficace, deoarece creează ceea ce spune. Nu ascunde păcatul, ci îl distruge și îl șterge; dar îl șterge chiar din rădăcină, nu cum fac în curățătorie când ducem o haină și șterg o pată. Nu! Dumnezeu șterge păcatul nostru chiar din rădăcină, tot! De aceea penitentul redevine curat, orice pată este eliminată și el este acum mai alb decât zăpada necontaminată. Noi toți suntem păcătoși. Este adevărat acest lucru? Dacă vreunul dintre voi nu se simte păcătos să ridice mâna… Nimeni? Toți suntem păcătoși.

Noi păcătoșii, cu iertarea, devenim creaturi noi, umplute de duh și pline de bucurie. Acum o nouă realitate începe pentru noi: o inimă nouă, un duh nou, o viață nouă. Noi, păcătoși iertați, care am primit harul divin, putem chiar să-i învățăm pe alții să nu mai păcătuiască. „Dar părinte, eu sunt slab, eu cad, cad”. „Dar dacă tu cazi, ridică-te! Ridică-te!”. Când un copil cade, ce face? Ridică mâna la mama, la tata pentru ca să-l ridice. Să facem același lucru! Dacă tu cazi din slăbiciune în păcat, ridică mâna ta: Domnul o prinde și te va ajuta să te ridici. Aceasta este demnitatea iertării lui Dumnezeu! Demnitatea care ne dă iertarea lui Dumnezeu este aceea de a ne ridica, de a sta mereu în picioare, pentru că El a creat bărbatul și femeia pentru ca să stea în picioare.

Spune Psalmistul:

„Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
și un duh statornic înnoiește înlăuntrul meu.
[…]
Atunci voi învăța pe cei fără de lege căile tale
și cei păcătoși la tine se vor întoarce” (v. 12.15).

Iubiți frați și surori, iertarea lui Dumnezeu este ceea ce avem nevoie cu toții și este semnul cel mai mare al milostivirii sale. Un dar pe care orice păcătos iertat este chemat să-l împărtășească împreună cu orice frate și soră pe care îi întâlnește. Toți cei pe care Domnul i-a pus lângă noi, rudele, prietenii, colegii, enoriașii… toți, ca și noi, au nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Este frumos să fii iertat, dar și tu, dacă vrei să fii iertat, iartă la rândul tău. Iartă! Să ne dea Domnul, prin mijlocirea Mariei, Mama milostivirii, să fim martori ai iertării sale, care purifică inima și transformă viața. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.03.2016
Publicarea pe acest sit: 30.03.2016
Etichete: , ,

Comments are closed