Audienţa generală de miercuri

3. Crăciunul din Jubileul Milostivirii
miercuri, 30 decembrie 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În aceste zile ale Crăciunului ne este pus în față Pruncul Isus. Sunt sigur că în casele noastre încă multe familii au făcut ieslea, ducând înainte această frumoasă tradiție care provine de la sfântul Francisc de Assisi și care menține viu în inimile noastre misterul lui Dumnezeu care se face om.

Evlavia către Isus Prunc este foarte răspândită. Atâția sfinți și sfinte au cultivat-o în rugăciunea lor zilnică și au dorit să-și modeleze viața lor după aceea a lui Isus Prunc. Mă gândesc îndeosebi la sfânta Tereza de Lisieux, călugăriță carmelitană, care a purtat numele de Tereza a Pruncului Isus și a sfintei fețe. Ea – care este și învățător al Bisericii – a știut să trăiască și să mărturisească acea „copilărie spirituală” care se asimilează tocmai meditând, la școala Fecioarei Maria, umilința lui Dumnezeu care pentru noi s-a făcut mic. Și acesta este un mare mister, Dumnezeu este umil! Noi care suntem orgolioși, plini de vanitate și ne credem mare lucru, suntem nimic! El, cel mare, este umil și se face prunc. Acesta este un adevărat mister! Dumnezeu este umil. Acest lucru este frumos!

A existat un timp în care, în persoana divino-umană a lui Cristos, Dumnezeu a fost un prunc și acest lucru trebuie să aibă o proprie semnificație specială pentru credința noastră. Este adevărat că moartea sa pe cruce și învierea sa sunt exprimarea maximă a iubirii sale răscumpărătoare, însă să nu uităm că toată viața sa pământească este revelație și învățătură. În perioada Crăciunului amintim copilăria sa. Pentru a crește în credință am avea nevoie să-l contemplăm mai des pe Isus Prunc. Desigur, nu cunoaștem nimic din această perioadă a sa. Indicațiile rare pe care le avem fac referință la impunerea numelui după opt zile de la nașterea sa și la prezentarea la templu (cf. Lc 2,21-28); și, în afară de asta, la vizita magilor urmată de fuga în Egipt (cf. Mt 2,1-23). Apoi este un mare salt până la doisprezece ani, când cu Maria și Iosif merge în pelerinaj la Ierusalim pentru Paști și în loc să se întoarcă împreună cu părinții săi se oprește în templu ca să vorbească împreună cu învățătorii legii.

După cum se vede, știm puțin despre Isus Prunc, dar putem învăța mult de la el dacă privim la viața copiilor. Este o frumoasă obișnuință pe care o au părinții, bunicii, aceea de a-i privi pe copii, ce anume fac ei.

Înainte de toate descoperim că pruncii vor atenția noastră. Ei trebuie să fie în centru, de ce? Pentru că sunt orgolioși? Nu! Pentru că au nevoie să se simtă ocrotiți. Este necesar și pentru noi să-l punem în centrul vieții noastre pe Isus și să știm, chiar dacă poate să pară paradoxal, că avem responsabilitatea de a-l ocroti. Vrea să stea în brațele noastre, dorește să fie îngrijit și să-și poată îndrepta privirea sa spre privirea noastră. În afară de asta, a-l face pe Pruncul Isus să zâmbească pentru a-i demonstra iubirea noastră și bucuria noastră pentru că el este în mijlocul nostru. Zâmbetul său este semn al iubirii care ne dă certitudinea că suntem iubiți. În sfârșit, copiilor le place să se joace. Însă a-l face pe un copil să se joace înseamnă a abandona logica noastră pentru a intra în logica lui. Dacă vrem ca să se distreze este necesar să înțelegem ce anume îi place lui și nu să fim egoiști și să-i determinăm să facă lucrurile care ne plac nouă. Este o învățătură pentru noi. În fața lui Isus suntem chemați să abandonăm pretenția noastră de autonomie – și acesta este miezul problemei: pretenția noastră de autonomie – pentru a primi, în schimb, adevărata formă de libertate, care constă în a-l cunoaște pe cel pe care-l avem în fața noastră și a-l sluji. El, prunc, este Fiul lui Dumnezeu care vine să ne mântuiască. A venit între noi pentru a ne arăta fața Tatălui bogat în iubire și în milostivire. Așadar, să-l strângem în brațele noastre pe Pruncul Isus, să ne punem în slujba sa: El este izvor de iubire și de seninătate. Și va fi un lucru frumos, astăzi, când ne întoarcem acasă, să mergem aproape de iesle și să-l sărutăm pe Pruncul Isus și să spunem: „Isuse, eu vreau să fiu umil ca tine, umil ca Dumnezeu” și să-i cerem acest har.

* * *

Apel

Invit să ne rugăm pentru victimele calamităților care în aceste zile au lovit Statele Unite, Marea Britanie și America de Sud, în special, statul Paraguay cauzând din păcate victime, mulți evacuați și daune uriașe. Domnul să le dea întărire acelor populații și solidaritatea fraternă să-i ajute în necesitățile lor.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.12.2015
Publicarea pe acest sit: 30.12.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns