Audiența generală de miercuri

Speranța creștină – 32.
Amintirea vocației reînsuflețește speranța
miercuri, 30 august 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi aș vrea să revin asupra unei teme importante: raportul dintre speranță și amintire, cu referință deosebită la amintirea vocației. Și iau ca icoană chemarea primilor discipoli ai lui Isus. În amintirea lor a rămas așa de imprimată această experiență încât cineva i-a înregistrat chiar și ora: „Era cam pe la ceasul al zecelea” (In 1,39). Evanghelistul Ioan relatează episodul ca o amintire clară din tinerețe, rămasă intactă în memoria sa de bătrân: pentru că Ioan a scris aceste lucruri când era deja bătrân.

Întâlnirea a avut loc aproape de râul Iordan, unde Ioan Botezătorul boteza; și acei tineri galileeni îl aleseseră pe Ioan Botezătorul drept călăuză spirituală. Într-o zi a venit Isus și a fost botezat în râu. Ziua următoare a trecut din nou și atunci Botezătorul – adică, Ioan Botezătorul – le-a spus la doi dintre discipolii săi: „Iată mielul lui Dumnezeu!” (v. 36).

Și pentru cei doi este „scânteia”. Îl părăsesc pe primul lor învățător și îl urmează pe Isus. Pe drum, El se întoarce spre ei și pune întrebarea decisivă: „Ce căutați?” (v. 38). Isus apare în Evanghelii ca un expert al inimii umane. În acel moment întâlnise doi tineri aflați în căutare, neliniștiți în mod sănătos. De fapt, ce tinerețe este o tinerețe satisfăcută, fără o întrebare despre sens? Tinerii care nu caută nimic nu sunt tineri, sunt la pensie, sunt îmbătrâniți înainte de vreme. Este trist a vedea tineri la pensie… Și Isus, prin toată Evanghelia, în toate întâlnirile pe care le are de-a lungul drumului, apare ca un „incendiator” al inimilor. De aici acea întrebare a sa care încearcă să evidențieze dorința de viață și de fericire pe care orice tânăr o poartă înlăuntrul său: „ce cauți?”. Și eu aș vrea astăzi să-i întreb pe tinerii care sunt aici în piață și pe cei care ascultă prin mass-media: „Tu, care ești tânăr, ce cauți? Ce cauți în inima ta?”.

Chemarea lui Ioan și a lui Andrei pornește astfel: este începutul unei prietenii cu Isus așa de puternice încât impune o comuniune de viață și de pasiuni cu El. Cei doi discipoli încep să stea cu Isus și imediat se transformă în misionari, pentru că atunci când se termină întâlnirea nu se întorc acasă liniștiți: ba mai mult, respectivii frați ai lor – Simon și Iacob – sunt repede implicați în urmare. Au mers la ei și au spus: „L-am găsit pe Mesia, am găsit un mare profet”: dau vestea. Sunt misionari ai acelei întâlniri. A fost o întâlnire așa de emoționantă, așa de fericită încât discipolii își vor aminti pentru totdeauna acea zi care a luminat și a orientat tinerețea lor.

Cum se descoperă propria vocație în această lume? Se poate descoperi în atâtea moduri, dar această pagină din Evanghelie ne spune că primul indicator este bucuria întâlnirii cu Isus. Căsătoria, viața consacrată, preoția: fiecare vocație adevărată începe cu o întâlnire cu Isus care ne dăruiește o bucurie și o speranță nouă; și ne conduce, și prin încercări și dificultăți, la o întâlnire tot mai deplină, crește, acea întâlnire, mai mare, întâlnirea cu El și la plinătatea bucuriei.

Domnul nu vrea bărbați și femei care merg în urma Lui fără chef, fără a avea în inimă vântul bucuriei. Voi, care sunteți în piață, vă întreb – fiecare să-și răspundă sieși – voi aveți în inimă vântul bucuriei? Fiecare să se întrebe: „Eu am înlăuntrul meu, în inimă, vântul bucuriei?”. Isus vrea persoane care au experimentat că a sta cu El dăruiește o fericire imensă, care se poate reînnoi în fiecare zi a vieții. Un discipol al Împărăției lui Dumnezeu care nu este bucuros nu evanghelizează această lume, este unul trist. Se devine predicatori ai lui Isus nu perfecționând armele retoricii: tu poți să vorbești, să vorbești, să vorbești dar dacă nu este altceva… Cum se devine predicatori ai lui Isus? Păstrând în ochi sclipirea adevăratei fericiri. Vedem atâția creștini, și printre noi, care cu ochii îți transmit bucuria credinței: cu ochii!

Pentru acest motiv creștinul – ca Fecioara Maria – păstrează flacăra îndrăgostirii sale: îndrăgostiți de Isus. Desigur, există încercări în viață, există momente în care trebuie mers înainte în pofida frigului și a vânturilor potrivnice, în pofida atâtor amărăciuni. Însă creștinii cunosc drumul care conduce la acel foc sacru care i-a aprins o dată pentru totdeauna.

Dar vă rog, vă rog: să nu dăm dreptate persoanelor dezamăgite și nefericite; să nu ascultăm pe cel care recomandă cinic să nu cultivăm speranțe în viață; să nu ne încredem în cel care stinge din fașă orice entuziasm spunând că nicio acțiune nu merită jertfirea întregii vieți; să nu-i ascultăm pe „bătrânii” cu inima care sufocă euforia tinerească. Să mergem la bătrânii care au ochii strălucitori de speranță! Să cultivăm în schimb utopii sănătoase: Dumnezeu ne vrea capabili să visăm ca El și cu El, în timp ce mergem foarte atenți la realitate. A visa o lume diferită. Și dacă un vis se stinge, a-l visa din nou, inspirându-ne cu speranță din amintirea începuturilor, din acele bucăți de jar care, poate că după o viață nu atât de bună, sunt ascunse sub cenușa primei întâlniri cu Isus.

Iată așadar o dinamică fundamentală a vieții creștine: a ne aduce aminte de Isus. Paul îi spunea discipolului său: „Adu-ți aminte de Isus Cristos” (2Tim 2,8); acesta este sfatul marelui sfânt Paul: „Adu-ți aminte de Isus Cristos”. A ne aduce aminte de Isus, de focul de iubire cu care într-o zi am conceput viața noastră ca un proiect de bine și a reînsufleți cu această flacără speranța noastră.

APEL

Poimâine, 1 septembrie, va fi Ziua de rugăciune pentru îngrijirea creației. Cu această ocazie, eu și iubitul frate Bartolomeu, patriarh ecumenic de Constantinopol, am pregătit împreună un mesaj. În el îi invităm pe toți să asume o atitudine respectuoasă și responsabilă față de creație. În afară de asta, facem apel la cei care ocupă roluri influente să asculte strigătul pământului și strigătul săracilor, care suferă mai mult datorită dezechilibrelor ecologice.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 30.08.2017
Publicarea pe acest sit: 30.08.2017
Etichete: ,

Comments are closed