Audiența generală de miercuri

Călătoria apostolică în Egipt
miercuri, 3 mai 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi doresc să vă vorbesc despre călătoria apostolică pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut-o zilele trecute în Egipt. Am mers în țara aceea ca urmare a unei cvadruple invitații: a președintelui Republicii, a Sanctității Sale patriarhul copt ortodox, a marelui imam de Al-Azhar și a patriarhului copt catolic. Mulțumesc fiecăruia dintre ei pentru primirea pe care mi-au rezervat-o, cu adevărat călduroasă. Și mulțumesc întregului popor egiptean pentru participarea și afectul cu care a trăit această vizită a succesorului sfântului Petru.

Președintele și autoritățile civile au pus o angajare extraordinară pentru ca acest eveniment să se poată desfășura în cel mai bun dintre moduri; pentru ca să poată fi un semn de pace, un semn de pace pentru Egipt și pentru toată regiunea aceea, care din păcate suferă datorită conflictelor și terorismului. De fapt, motoul călătoriei era „Papa al păcii într-un Egipt de pace”.

Vizita mea la Universitatea Al-Azhar, cea mai veche universitate islamică și instituția academică maximă a islamului sunnit, a avut un dublu orizont: cel al dialogului dintre creștini și musulmani și, în același timp, cel al promovării păcii în lume. La Al-Azhar a avut loc întâlnirea cu marele imam, întâlnire care s-a lărgit după aceea la Conferința Internațională pentru Pace. În acest context am oferit o reflecție care a valorizat istoria Egiptului ca țară de civilizație și țară de alianțe. Pentru toată omenirea Egiptul este sinonim cu civilizația antică, cu comorile de artă și cu cunoașterea; și asta ne amintește că pacea se construiește prin educație, prin formarea înțelepciunii, a unui umanism care cuprinde ca parte integrantă dimensiunea religioasă, raportul cu Dumnezeu, așa cum a amintit marele imam în discursul său. Pacea se construiește și pornind din nou de la alianța dintre Dumnezeu și om, fundament al alianței dintre toți oamenii, bazată pe Decalogul scris pe tablele de piatră de la Sinai, dar mult mai profund în inima fiecărui om din orice timp și loc, lege care se rezumă în cele două porunci ale iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui.

Tot acest fundament stă și la baza construirii ordinii sociale și civile, în care sunt chemați să colaboreze toți cetățenii, de orice origine, cultură și religie. Această viziune de laicitate sănătoasă a reieșit în schimbul de discursuri cu președintele Republicii Egipt, în prezența autorităților țării și a corpului diplomatic. Marele patrimoniu istoric și religios al Egiptului și rolul său în regiunea medio-orientală îi conferă o misiune specială în drumul spre o pace stabilă și durabilă, care să se sprijine nu pe dreptul forței, ci pe forța dreptului.

Creștinii, în Egipt ca și în orice națiune de pe pământ, sunt chemați să fie plămadă de fraternitate. Și acest lucru este posibil dacă trăiesc în ei înșiși comuniunea în Cristos. Un puternic semn de comuniune, mulțumire fie lui Dumnezeu, am putut să-l dăm împreună cu iubitul meu frate Papa Tawadros al II-lea, patriarh al copților ortodocși. Am reînnoit angajarea, semnând și o Declarație Comună, de a merge împreună și de a ne angaja pentru a nu repeta Botezul administrat în respectivele Biserici. Împreună ne-am rugat pentru martirii din recentele atentate care au lovit în mod tragic acea Biserică venerabilă; și sângele lor a fecundat acea întâlnire ecumenică, la care a participat și patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu: patriarhul ecumenic, iubitul meu frate.

A doua zi a călătoriei a fost dedicată credincioșilor catolici. Sfânta Liturghie celebrată pe stadionul pus la dispoziție de autoritățile egiptene a fost o sărbătoare de credință și de fraternitate, în care am simțit prezența vie a Domnului Înviat. Comentând Evanghelia, am îndemnat comunitatea catolică mică din Egipt să retrăiască experiența discipolilor de la Emaus: să găsească mereu în Cristos, Cuvânt și Pâine a vieții, bucuria credinței, ardoarea speranței și forța de a mărturisi în iubire că „l-am întâlnit pe Domnul!”.

Și ultimul moment l-am trăit împreună cu preoții, călugării și călugărițele și seminariștii, în Seminarul Mare. Sunt atâția seminariști: aceasta este o mângâiere! A fost o liturgie a Cuvântului, în care au fost reînnoite promisiunile de viață consacrată. În această comunitate de bărbați și femei care au ales să-și dăruiască viața lui Cristos pentru Împărăția lui Dumnezeu, am văzut frumusețea Bisericii din Egipt și m-am rugat pentru toți creștinii din Orientul Mijlociu, pentru ca, fiind conduși de păstorii lor și însoțiți de consacrați, să fie sare și lumină în acele ținuturi, în mijlocul acelor popoare. Egiptul, pentru noi, a fost semn de speranță, de refugiu, de ajutor. Când acea parte a lumii era înfometată, Iacob, cu fiii săi, a mers acolo; apoi, când Isus a fost persecutat, a mers acolo. Pentru această, relatându-vă această călătorie înseamnă a parcurge drumul speranței: pentru noi Egiptul este acel semn al speranței fie pentru istorie fie pentru prezent, al acestei fraternități pe care am voit să v-o relatez.

Mulțumesc din nou celor care au făcut posibilă această călătorie și celor care în diferite moduri au dat contribuția lor, în special atâtea persoane care au oferit rugăciunile lor și suferințele lor. Sfânta Familie de la Nazaret, care a emigrat pe malurile Nilului pentru a scăpa de violența lui Irod, să binecuvânteze și să ocrotească mereu poporul egiptean și să-l conducă pe calea prosperității, a fraternității și a păcii.

Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 03.05.2017
Publicarea pe acest sit: 03.05.2017
Etichete: ,

Comments are closed