Audienţa generală de miercuri

Familia – 17. Familia și sărăcia
miercuri, 3 iunie 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În aceste zile de miercuri am reflectat despre familie și mergem înainte cu această temă, reflectăm despre familie. Și de astăzi catehezele noastre se deschid cu reflecția la considerația vulnerabilității pe care o are familia, în condițiile de viață care o pun la încercare. Familia are multe probleme care o pun la încercare.

Una dintre aceste încercări este sărăcia. Să ne gândim la atâtea familii care populează periferiile megalopolisurilor, dar și la zonele rurale… Câtă mizerie, câtă degradare! Și apoi, pentru a agrava situația, în unele locuri ajunge și războiul. Războiul este mereu un lucru teribil. În afară de aceasta el lovește în special populațiile civile, familiile. Cu adevărat războiul este „mama tuturor sărăciilor”, războiul sărăcește familia, o mare prădătoare de vieți, de suflete și de afectele cele mai sacre și mai dragi.

În pofida a toate acestea, există atâtea familii sărace care cu demnitate caută să își trăiască viața lor zilnică, adesea încrezându-se în mod deschis în binecuvântarea lui Dumnezeu. Însă această lecție nu trebuie să justifice indiferența noastră, ci chiar să mărească rușinea noastră datorită faptului că există atâta sărăcie! Este aproape o minune că, și în sărăcie, familia continuă să își formeze, și chiar să păstreze – cum poate – umanitatea specială a legăturilor sale. Faptul supără pe acei planificatori ai bunăstării care consideră afectele, generarea, legăturile familiale, ca o variabilă secundară a calității vieții. Nu înțeleg nimic! În schimb, noi ar trebui să îngenunchem în fața acestor familii, care sunt o adevărată școală de umanitate care salvează societățile de la barbarie.

De fapt, ce anume ne rămâne dacă cedăm șantajului Cezarului și Mamonei, al violenței și al banului, și renunțăm și la afectele familiale? O nouă etică civilă va veni numai atunci când responsabilii vieții publice vor reorganiza legătura socială pornind de la lupta împotriva vârtejului pervers între familie și sărăcie, care ne duce în abis.

Economia de astăzi s-a specializat adesea în satisfacția bunăstării individuale, dar practică pe larg exploatarea legăturilor familiale. Aceasta este o contradicție gravă! Munca imensă a familiei nu este cotată în cântare, desigur! De fapt, economia și politica sunt avare de recunoașteri în acest sens. Și totuși, formarea interioară a persoanei și circulația socială a afectelor au chiar acolo pilastrul lor. Dacă îl elimini, totul cade jos.

Nu este numai chestiune de pâine. Vorbim despre loc de muncă, vorbim despre instruire, vorbim despre sfințenie. Este important să înțelegem bine asta. Rămânem mereu foarte înduioșați când vedem imaginile cu copii malnutriți și bolnavi care ne sunt arătate în atâtea părți ale lumii. În același timp, ne înduioșează mult și privirea sclipitoare a multor copii, lipsiți de toate, care stau în școli făcute din nimic, când arată cu orgoliu creionul lor și caietul lor. Și cum privesc cu iubire pe învățătorul lor sau pe învățătoarea lor! Cu adevărat copiii știu că omul nu trăiește numai cu pâine! Și afectul familial; când există mizeria, copiii suferă, pentru că ei vor iubirea, legăturile familiale.

Noi creștinii ar trebui să fim tot mai aproape de familiile pe care sărăcia le pune la încercare. Dar gândiți-vă, voi toți cunoașteți pe vreunul: tatăl fără loc de muncă, mama fără loc de muncă… și familia suferă, legăturile slăbesc. Este urât lucrul acesta. De fapt, mizeria socială lovește familia și uneori o distruge. Lipsa sau pierderea locului de muncă, sau precaritatea sa puternică, au incidență mare asupra vieții familiale, punând la grea încercare relațiile. Condițiile de viață în cartierele cele mai lipsite, cu problemele de locuință și ale transporturilor, precum și reducerea serviciilor sociale, sanitare și școlare, provoacă dificultăți ulterioare. La acești factori materiali se adaugă dauna cauzată familiei de pseudo-modele, răspândite de mass-media bazate pe consumism și cultul apariției, care influențează păturile sociale mai sărace și măresc dezagregarea legăturilor familiale. A îngriji familiile, a îngriji afectul, când mizeria pune familia la încercare!

Biserica este mamă și nu trebuie să uite această dramă a fiilor săi. Și ea trebuie să fie săracă, pentru a deveni rodnică și a răspunde la atâta mizerie. O Biserică săracă este o Biserică ce practică o simplitate voluntară în propria viață – în înseși instituțiile sale, în stilul de viață al membrilor săi – pentru a dărâma orice zid de despărțire, mai ales de săraci. Este nevoie de rugăciune și de acțiune. Să îl rugăm intens pe Domnul, ca să ne zdruncine, pentru a face familiile noastre creștine protagoniste ale acestei revoluții a proximității familiale, care acum ne este așa de necesară! Din ea, din această proximitate familială, încă de la început, este făcută Biserica. Și să nu uităm că judecata celor nevoiași, a celor mici și a celor săraci anticipă judecata lui Dumnezeu (Mt 25,31-46). Să nu uităm aceasta și să facem tot ceea ce putem pentru a ajuta familiile să meargă înainte în încercarea sărăciei și a mizeriei care lovesc afectele, legăturile familiale. Eu aș vrea să citesc încă o dată textul din Biblie pe care l-am ascultat la început și fiecare dintre noi să se gândească la familiile care sunt încercate de mizerie și de sărăcie. Biblia spune așa: „Fiule, nu lipsi viața celui sărac și nu refuza ochii în așteptare! Nu întrista sufletul celui flămând și nu îl mânia pe om în dificultatea sa. Nu tulbura inima mâniată și nu refuza darul celui nevoiaș! Nu refuza cererea celui strâmtorat și nu îți întoarce fața de la cel sărac! De la cel care îți cere, nu îți întoarce ochii și nu da spațiu omului să te blesteme!” (Sir 4,1-5). Pentru că aceasta va fi ceea ce va face Domnul – o spune în Evanghelie – dacă nu facem aceste lucruri.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.06.2015
Publicarea pe acest sit: 04.06.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns