Audiența generală de miercuri

Călătoria în Polonia pentru ZMT
miercuri, 3 august 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi aș vrea să reflectez pe scurt asupra călătoriei apostolice pe care am făcut-o în zilele trecute în Polonia.

Ocazia călătoriei a fost Ziua Mondială a Tineretului, la 25 de ani de la aceea istorică celebrată la Częstochowa puțin după căderea „cortinei de fier”. În acești 25 de ani s-a schimbat Polonia, s-a schimbat Europa și s-a schimbat lumea, și această ZMT a devenit un semn profetic pentru Polonia, pentru Europa și pentru lume. Noua generație de tineri, moștenitori și continuatori ai pelerinajului început de sfântul Ioan Paul al II-lea, au dat răspunsul la provocarea de astăzi, au dat semnul de speranță și acest semn se numește fraternitate. Pentru că, tocmai în această lume aflată în război, este nevoie de fraternitate, este nevoie de apropiere, este nevoie de dialog, este nevoie de prietenie. Și acesta este semnul speranței: când este fraternitate.

Să pornim chiar de la tineri, care au fost primul motiv al călătoriei. Încă o dată au răspuns la apel: au venit din toată lumea – unii dintre ei încă sunt aici! [îi indică pe pelerinii din Aulă] – o sărbătoare de culori, de fețe diferite, de limbi, de istorii diferite. Eu nu știu cum reușesc: vorbesc limbi diferite, dar reușesc să se înțeleagă! Și de ce? Pentru că au această voință de a merge împreună, de a face punți, de fraternitate. Au venit și cu rănile lor, cu întrebările lor, dar mai ales cu bucuria de a se întâlni; și încă o dată au format un mozaic de fraternitate. Se poate vorbi despre un mozaic de fraternitate. O imagine emblematică a Zilelor Mondiale ale Tineretului este întinderea multicoloră de steaguri fluturate de tineri: de fapt, la ZMT, steagurile națiunilor devin mai frumoase, ca să spunem așa „se purifică”, și chiar steaguri de națiuni aflate în conflict între ele flutură unele lângă altele. Și acest lucru este frumos! Și aici sunt steagurile… arătați-le!

Astfel, în această mare întâlnire jubiliară a lor, tinerii din lume au primit mesajul Milostivirii, pentru a-l duce peste tot în faptele de milostenie sufletească și trupească. Mulțumesc tuturor tinerilor care au venit la Cracovia! Și mulțumesc celor care s-au unit cu noi din orice parte a Pământului! Pentru că în atâtea țări au fost făcute mici Zile ale Tineretului în legătură cu cea de la Cracovia. Darul pe care l-ați primit să devină răspuns zilnic la chemarea Domnului. O amintire plină de afect se îndreaptă spre Susanna, tânăra romană din această dieceză, care a decedat imediat după ce a participat la ZMT, la Viena. Domnul, care cu siguranță a primit-o în cer, să-i întărească pe rudele și prietenii săi.

În această călătorie am vizitat și Sanctuarul din Częstochowa. În fața icoanei Sfintei Fecioare Maria, am primit darul privirii Mamei, care este în mod deosebit Mamă a poporului polonez, a acelei nobile națiuni care a suferit așa de mul și, cu forța credinței și mâna sa maternă, s-a ridicat mereu. I-am salutat pe unii polonezi aici [în Aulă]. Sunteți buni, sunteți buni voi! Acolo, sub acea privire, se înțelege sensul spiritual al drumului acestui popor, a cărui istorie este legată în mod indisolubil de Crucea lui Cristos. Acolo se atinge cu mâna credința sfântului popor credincios al lui Dumnezeu, care păstrează speranța prin încercări; și păstrează și acea înțelepciune care este echilibru între tradiție și inovație, între amintire și viitor. Și Polonia astăzi amintește întregii Europe că nu poate exista viitor pentru continent fără valorile sale fundamentale, care la rândul lor au în centru viziunea creștină despre om. Între aceste valori este milostivirea, ai cărei apostoli speciali au fost doi mari fii ai ținutului polonez: sfânta Faustina Kowalska și sfântul Ioan Paul al II-lea.

Și, în sfârșit, și această călătorie avea orizontul lumii, o lume chemată să răspundă la provocarea unui război „pe bucăți” care o amenință. Și aici marea tăcere a vizitei la Auschwitz-Birkenau a fost mai elocventă decât orice cuvânt. În acea tăcere am ascultat, am simțit prezența tuturor sufletelor care au trecut pe acolo; am simțit compasiunea, milostivirea lui Dumnezeu, pe care unele suflete sfinte au știut să le ducă și în acel abis. În acea mare tăcere m-am rugat pentru toate victimele violenței și războiului. Și acolo, în acel loc, am înțeles mai mult ca oricând valoarea amintirii, nu numai ca amintire a evenimentelor trecute, ci ca avertisment și responsabilitate pentru astăzi și mâine, pentru ca sămânța urii și a violenței să nu încolțească în brazdele istoriei. Și în această amintire a războaielor și a atâtor răni, a atâtor dureri trăite, sunt și atâția bărbați și femei de astăzi, care îndură războaiele, atâția frați și surori ai noștri. Privind acea cruzime, în acel lagăr de concentrare, m-am gândit imediat la cruzimile de astăzi, care sunt asemănătoare: nu așa de concentrate ca în acel loc, dar peste tot în lume; această lume care este bolnavă de cruzime, de durere, de război, de ură, de tristețe. Și pentru aceasta vă cer mereu rugăciunea: ca Domnul să ne dea pacea!

Pentru toate acestea, îi mulțumesc Domnului și Fecioarei Maria. Și exprim din nou recunoștința mea președintelui Poloniei și celorlalte autorități, cardinalului arhiepiscop de Cracovia și întregului Episcopat polonez, și tuturor celor care, în mii de moduri, au făcut posibil acest eveniment, care a oferit un semn de fraternitate și de pace Poloniei, Europei și lumii. Aș vrea să le mulțumesc și tinerilor voluntari, care timp de peste un an au muncit pentru a duce înainte acest eveniment; precum și mass-mediei, cei care lucrează în mass-media: multe mulțumiri pentru că au făcut în așa fel încât această Zi să se vadă în toată lumea. Și aici nu pot să o uit pe Anna Maria Jacobini, o jurnalistă italiană care și-a pierdut viața acolo, în mod neașteptat. Să ne rugăm și pentru ea: ea a plecat în timpul desfășurării slujirii sale.

Mulțumesc!

***

Mesajul Sfântului Părinte cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro

Acum aș vrea să adresez un salut afectuos poporului brazilian, îndeosebi orașului Rio de Janeiro, care găzduiește pe sportivii și pasionații din toată lumea cu ocazia Jocurilor Olimpice. Într-o lume căreia îi este sete de pace, toleranță și reconciliere, urez ca spiritul Jocurilor Olimpice să-i poată inspira pe toți, participanți și spectatori, să poarte „lupta cea bună” și să termine împreună alergarea (cf. 2Tim 4,7-8), dorind să obțină ca premiu nu o medalie, ci ceva mult mai prețios: realizarea unei civilizații în care domnește solidaritatea, întemeiată pe recunoașterea că toți suntem membri ai unei singure familii umane, independent de diferențele de cultură, culoare a pielii sau religie. Și pentru brazilieni, care cu bucuria lor și ospitalitatea caracteristică organizează Sărbătoarea Sportului, urez ca aceasta să fie o oportunitate pentru a depăși momentele dificile și a se angaja în „munca de echipă” pentru construirea unei țări mai drepte și mai sigure, pariind pe un viitor plin de speranță și de bucurie. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.08.2016
Publicarea pe acest sit: 03.08.2016
Etichete: , , ,

Comments are closed