Audienţa generală de miercuri

Familia – 12. Căsătoria (I)
miercuri, 29 aprilie 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Reflecția noastră cu privire la planul originar al lui Dumnezeu cu privire la perechea bărbat-femeie, după ce am luat în considerare cele două narațiuni din Cartea Genezei, se îndreaptă acum direct spre Isus. Evanghelistul Ioan, la începutul Evangheliei sale, relatează episodul de la nunta din Cana, la care erau prezenți Fecioara Maria și Isus, cu primii Săi discipoli (cf. In 2,1-11). Isus nu numai că a participat la acea căsătorie, ci „a salvat sărbătoarea” cu minunea vinului! Așadar, primul dintre semnele Sale minunate, cu care El revelează gloria Sa, l-a făcut în contextul unei căsătorii și a fost un gest de mare simpatie față de acea familie care se năștea, solicitat de grija maternă a Mariei. Acest lucru ne face să ne amintim de cartea Genezei, când Dumnezeu termină lucrarea creației și face capodopera Sa; capodopera este bărbatul și femeia. Și aici Isus începe chiar minunile sale cu această capodoperă, într-o căsătorie, într-o sărbătoare de nuntă: un bărbat și o femeie. Astfel Isus ne învață că familia este capodopera societății: bărbatul și femeia care se iubesc! Aceasta este capodopera! Din timpurile nunții din Cana atâtea lucruri s-au schimbat, însă acel „semn” al lui Cristos conține un mesaj mereu valabil.

Astăzi pare că nu e ușor a vorbi despre căsătorie ca despre o sărbătoare care se reînnoiește în timp, în diferitele perioade ale întregii vieți a soților. Este un fapt că persoanele care se căsătoresc sunt tot mai puține; acesta este un fapt: tinerii nu vor să se căsătorească. În schimb, în multe țări crește numărul despărțirilor, în timp ce se diminuează numărul copiilor. Dificultatea de a rămâne împreună – fie ca pereche, fie ca familie – duce la ruperea legăturilor cu tot mai mare frecvență și rapiditate și tocmai copiii sunt primii care poartă consecințele acestui lucru. Dar să ne gândim că primele victime, victimele cele mai importante, victimele care suferă mai mult într-o despărțire sunt copiii. Dacă experimentezi încă de mic că o căsătorie este o legătură „pe timp determinat”, în mod inconștient va fi așa pentru tine. De fapt, mulți tineri sunt determinați chiar la proiectul unei legături irevocabile și al unei familii durabile. Cred că trebuie să reflectăm cu mare seriozitate asupra cauzei pentru care atâția tineri „nu se simt în stare” să se căsătorească. Există această cultură a provizoriului… totul este provizoriu, pace că nu există ceva definitiv.

Această preocupare a tinerilor care nu vor să se căsătorească este una care se evidențiază în ziua de astăzi: de ce nu se căsătoresc tinerii? De ce adesea preferă o conviețuire și de atâtea ori „cu responsabilitate limitată”? De ce mulți – chiar și printre cei botezați – au puțină încredere în căsătorie și în familie? Este important să încercăm să înțelegem, dacă vrem ca tinerii să poată găsi drumul corect de parcurs. De ce nu au încredere în familie?

Dificultățile nu sunt numai cu caracter economic, deși acestea sunt cu adevărat serioase. Mulți consideră că schimbarea care a avut loc în aceste ultime decenii a fost pusă în mișcare de emanciparea femeii. Dar nici acest argument nu este valabil, este o falsitate, nu este adevărat! Este o formă de misoginism, care vrea mereu să domine femeia. Facem figura urâtă pe care a făcut-o Adam, când Dumnezeu i-a spus: „Dar de ce ai mâncat din rodul pomului?”, și el: „Femeia mi-a dat”. Și vina este a femeii. Sărmana femeie! Trebuie să apărăm femeile! În realitate, aproape toți bărbații și femeile ar vrea o siguranță afectivă stabilă, o căsătorie solidă și o familie fericită. Familia este în vârful tuturor indicilor de satisfacție printre tineri; însă, de frica de a greși, mulți nu vor nici măcar să se gândească la aceasta; deși sunt creștini, nu se gândesc la căsătoria sacramentală, semn unic și irepetabil al alianței, care devine mărturie a credinței. Probabil tocmai această frică de a eșua este marele obstacol de a primi cuvântul lui Cristos, care promite harul Său unirii conjugale și familiei.

Mărturia cea mai convingătoare a binecuvântării căsătoriei creștine este viața bună a soților creștini și a familiei. Nu există mod mai bun pentru a exprima frumusețea Sacramentului! Căsătoria consacrată de Dumnezeu păstrează acea legătură dintre bărbat și femeie pe care Dumnezeu a binecuvântat-o încă de la crearea lumii; și este izvor de pace și de bine pentru întreaga viață conjugală și familială. De exemplu, în primele timpuri ale creștinismului, această mare demnitate a legăturii dintre bărbat și femeie a înfrânt un abuz considerat pe atunci complet normal, adică dreptul soților de a repudia soțiile, chiar și cu motivele care se întemeiază pe pretexte și care umilesc. Evanghelia familiei, Evanghelia care anunță tocmai acest sacrament a înfrânt această cultură a repudierii obișnuite.

Sămânța creștină a egalității radicale dintre soți trebuie să aducă astăzi noi roade. Mărturia demnității sociale a căsătoriei va deveni convingătoare tocmai pe această cale, calea mărturiei care atrage, calea reciprocității dintre ei, a complementarității dintre ei. Pentru aceasta, creștini fiind, trebuie să devenim mai exigenți în această privință. De exemplu: a susține cu hotărâre dreptul la retribuirea egală pentru munca egală; de ce se consideră că femeile trebuie să câștige mai puțin decât bărbații? Nu! Au aceleași drepturi. Disparitatea este un pur scandal! În același timp, a recunoaște ca bogăție mereu valabilă maternitatea femeilor și paternitatea bărbaților, în folosul mai ales al copiilor. La fel, virtutea ospitalității familiilor creștine îmbracă astăzi o importanță crucială, în special în situațiile de sărăcie, de degradare, de violență familială.

Iubiți frați și surori, să nu ne fie frică să îl invităm pe Isus la sărbătoarea de nuntă, să îl invităm în casa noastră, pentru ca să fie cu noi și să păzească familia. Și să nu ne fie frică să o invităm și pe mama Sa Maria! Creștinii, când se căsătoresc „în Domnul”, sunt transformați în semn eficace al iubirii lui Dumnezeu. Creștinii nu se căsătoresc numai pentru ei înșiși: se căsătoresc în Domnul în favoarea întregii comunități, a întregii societăți. Despre această frumoasă vocație a căsătoriei creștine voi vorbi și în următoarea cateheză.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.04.2015
Publicarea pe acest sit: 29.04.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns