Audienţa generală de miercuri

Pelerinajul în Țara Sfântă
miercuri, 28 mai 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În zilele trecute, așa cum știți, am făcut pelerinajul în Țara Sfântă. A fost un mare dar pentru Biserică și aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru asta. El m-a condus în acea Țară binecuvântată, care a văzut prezența istorică a lui Isus și unde au avut loc evenimente fundamentale pentru ebraism, creștinism și islam. Doresc să reînnoiesc recunoștința mea cordială Preafericirii Sale Patriarhul Fouad Twal, Episcopilor de diferite rituri, preoților, franciscanilor de la Custodia din Țara Sfântă. Acești franciscani sunt buni! Munca lor este foarte frumoasă, ceea ce fac ei! Gândul meu recunoscător se îndreaptă și spre autoritățile iordaniene, israeliene și palestiniene, care m-au primit cu atâta amabilitate, aș spune chiar cu prietenie, precum și spre toți cei care au cooperat pentru realizarea vizitei.

1. Scopul principal al acestui pelerinaj a fost comemorarea a 50 de ani de la istorica întâlnire dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras. A fost atunci prima dată când un Succesor al lui Petru a vizitat Țara Sfântă: Papa Paul al VI-lea inaugura astfel, în timpul Conciliului Vatican II, călătoriile extra-italiene ale Papilor în perioada contemporană. Acel gest profetic al Episcopului de Roma și al Patriarhului de Constantinopol a pus o piatră de hotar pe drumul greu, dar promițător al unității tuturor creștinilor, care de atunci a făcut pași relevanți. De aceea întâlnirea mea cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, frate iubit în Cristos, a reprezentat momentul culminant al vizitei. Împreună ne-am rugat la Mormântul lui Isus și cu noi erau Patriarhul greco-ortodox de Ierusalim Theophilos al III-lea și Patriarhul armean apostolic Nourhan, în afară de alți Arhiepiscopi și Episcopi din diferite Biserici și Comunități, autorități civile și mulți credincioși. În acel loc în care a răsunat vestea Învierii, am simțit toată amărăciunea și suferința diviziunilor care încă există între discipolii lui Cristos; și într-adevăr acest lucru ne-a făcut mult rău, rău la inimă.

Suntem încă divizați; în acel loc în care a răsunat tocmai vestea Învierii, în care Isus ne dă viața, noi încă suntem un pic divizați. Însă mai ales, în celebrarea aceea încărcată de fraternitate reciprocă, de stimă și de afect, am simțit puternic glasul Bunului Păstor Înviat care vrea să facă din toate oile Sale o singură turmă; am simțit dorința de a vindeca rănile încă deschise și să continuăm cu tenacitate drumul spre comuniunea deplină. O dată în plus, așa cum au făcut Papii precedenți, eu cer iertare pentru ceea ce noi am făcut pentru a favoriza această diviziune și cer Duhului Sfânt ca să ne ajute să vindecăm rănile pe care noi le-am făcut celorlalți frați. Toți suntem frați în Cristos și cu Patriarhul Bartolomeu suntem prieteni, frați și am împărtășit voința de a merge împreună, de a face tot ceea ce de astăzi putem face: să ne rugăm împreună, să lucrăm împreună pentru turma lui Dumnezeu, să căutăm pacea, să păstrăm creația, atâtea lucruri pe care le avem în comun. Și ca frați trebuie să mergem înainte.

2. Un alt scop al acestui pelerinaj a fost să încurajez în acea regiune drumul spre pace, care este în același timp dar al lui Dumnezeu și angajare a oamenilor. Am făcut aceasta în Iordania, în Palestina, în Israel. Și am făcut aceasta mereu ca pelerin, în numele lui Dumnezeu și al omului, purtând în inimă o mare compasiune față de fiii acelei Țări care de prea mult timp conviețuiesc cu războiul și au dreptul să cunoască în sfârșit zile de pace! Pentru aceasta i-am îndemnat pe credincioșii creștini să se lase „unși” cu inimă deschisă și docilă de Duhul Sfânt, pentru a fi tot mai capabili de gesturi de umilință, de fraternitate și de reconciliere. Duhul permite să se asume aceste atitudini în viața cotidiană, cu persoane de diferite culturi și religii, și astfel să se devină „artizani” ai păcii. Pacea să face în mod artizanal! Nu există industrii de pace, nu. Se face în fiecare zi, în mod artizanal, și cu inima deschisă pentru ca să vină darul lui Dumnezeu. Pentru aceasta i-am îndemnat pe credincioșii creștini să se lase „unși”.

În Iordania am mulțumit autorităților și poporului pentru angajarea lor în primirea a numeroși refugiați care provin din zonele de război, o angajare umanitară care merită și cere sprijinul constant al comunității internaționale. Am fost uimit de generozitatea poporului iordanian în primirea refugiaților, atâția care fug de război, în zona aceea. Fie ca Domnul să binecuvânteze acest popor primitor, să îl binecuvânteze mult! Și noi trebuie să ne rugăm pentru ca Domnul să binecuvânteze această primire și să cerem tuturor instituțiilor internaționale să ajute acest popor în această lucrare de primire pe care o face. În timpul pelerinajului și în alte locuri am încurajat autoritățile interesate să continue eforturile pentru a rezolva tensiunile în zona medio-orientală, mai ales în martirizata Sirie, precum și să continue în căutarea unei soluționări drepte a conflictului israeliano-palestinian. Pentru aceasta i-am invitat pe președintele Israelului și pe președintele Palestinei, amândoi oameni ai păcii și artizani ai păcii, să vină în Vatican ca să se roage împreună cu mine pentru pace. Și vă rog, vă cer vouă să nu ne lăsați singuri: voi rugați-vă, rugați-vă mult pentru ca Domnul să ne dea pacea, să ne dea pacea în acea Țară binecuvântată! Contez pe rugăciunile voastre. Curaj, rugați-vă în acest timp, rugați-vă mult pentru ca să vină pacea.

3. Acest pelerinaj în Țara Sfântă a fost și ocazia pentru a întări în credință comunitățile creștine, care suferă mult, și să exprim recunoștința întregii Biserici pentru prezența creștinilor în acea zonă și în tot Orientul Mijlociu. Acești frați ai noștri sunt martori curajoși de speranță și de caritate, „sare și lumină” în acea Țară. Cu viața lor de credință și de rugăciune și cu apreciata activitate educativă și de asistență, ei acționează în favoarea reconcilierii și a iertării, contribuind la binele comun al societății.

Cu acest pelerinaj, care a fost un adevărat har al Domnului, am voit să duc un cuvânt de speranță, dar l-am și primit la rândul meu! L-am primit de la frați și surori care speră „împotriva oricărei speranțe” (Rom 4,18), prin atâtea suferințe, ca acelea ale celor care au fugit din propria țară din cauza conflictelor; ca acelea ale celor care, în diferite părți ale lumii, sunt discriminați și disprețuiți din cauza credinței lor în Cristos. Să continuăm să fim aproape de ei! Să ne rugăm pentru ei și pentru pacea în Țara Sfântă și în tot Orientul Mijlociu. Rugăciunea întregii Biserici să susțină și drumul spre unitatea deplină dintre creștini, pentru ca lumea să creadă în iubirea lui Dumnezeu care în Isus Cristos a venit să locuiască în mijlocul nostru.

Și vă invită pe toți acum să ne rugăm împreună, să o rugăm împreună pe Sfânta Fecioară Maria, Regina păcii, Regina unității dintre creștini, Mama tuturor creștinilor: ca ea să ne dea pace, întregii lumi, și ca ea să ne însoțească pe acest drum de unitate.

[Bucură-te, Marie]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.05.2014
Publicarea pe acest sit: 28.05.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns