Audienţa generală de miercuri

Familia – 16. Logodna
miercuri, 27 mai 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Continuând aceste cateheze despre familie, astăzi aș vrea să vorbesc despre logodnă. Logodna – se simte în cuvânt – are de-a face cu încrederea, certitudinea, credibilitatea. Încrederea în vocația pe care Dumnezeu o dăruiește, deoarece căsătoria este înainte de toate descoperirea unei chemări a lui Dumnezeu. Desigur este un lucru frumos că astăzi tinerii pot alege să se căsătorească pe baza unei iubiri reciproce. Dar tocmai libertatea legăturii cere o conștientă armonie a decizie, nu numai o simplă înțelegere a atracției sau a sentimentului, de un moment, de un timp scurt… Cere un drum.

Logodna, cu alte cuvinte, este timpul în care cei doi sunt chemați să facă o muncă frumoasă asupra iubirii, o muncă participativă și împărtășită, care merge în profunzime. Adică se descoperă treptat reciproc: bărbatul „învață” femeia învățând această femeie, logodnica sa; și femeia „învață” bărbatul învățând acest bărbat, logodnicul său. Să nu subevaluăm importanța acestei învățări: este o angajare frumoasă și iubirea însăși o cere, pentru că nu este numai o fericire nepăsătoare, o emoție vrăjită… Relatarea biblică vorbește despre întreaga creație ca despre o frumoasă lucrare a iubirii lui Dumnezeu; cartea Genezei spune că „Dumnezeu a văzut ceea ce a făcut și, iată, erau foarte bune” (Gen 1,31). Numai la sfârșit, Dumnezeu „s-a odihnit”. Din această imagine înțelegem că iubirea lui Dumnezeu, care a dat origine lumii, nu a fost o decizie improvizată. Nu! A fost o lucrare frumoasă. Iubirea lui Dumnezeu a creat condițiile concrete ale unei alianțe irevocabile, solide, destinate să dureze.

Alianța de iubire dintre bărbat și femeie, alianță pentru viață, nu se improvizează, nu se face de la o zi la alta. Nu există căsătorie pe fugă: trebuie lucrat asupra iubirii, trebuie mers. Alianța iubirii dintre un bărbat și o femeie se învață și se perfecționează. Îmi permit să spun că este o alianță artizanală. A face din două vieți o singură viață este și aproape o minune, o minune a libertății și a inimii, încredințată credinței. Va trebui probabil să ne angajăm mai mult asupra acestui punct, deoarece „coordonatele noastre sentimentale” au ajuns un pic în învălmășeală. Cine pretinde că vrea totul și imediat, apoi cedează totul – și imediat – la prima dificultate (sau la prima ocazie). Nu există speranță pentru încrederea și fidelitatea dăruirii de sine dacă prevalează obișnuința de a consuma iubirea ca pe un soi de „integrator” al bunăstării psihofizice. Iubirea nu este așa ceva! Logodna concentrează voința să păstreze împreună ceva ce niciodată nu va trebui să fie cumpărat sau vândut, trădat sau abandonat, oricât de atrăgătoare poate să fie oferta.

Și Dumnezeu, când vorbește despre alianța cu poporul Său, o face uneori în termeni de logodnă. În cartea lui Ieremia, vorbind poporului care s-a îndepărtat de El, îi amintește când poporul era „logodnica” lui Dumnezeu și spune așa: „Îmi amintesc de tine, de gingășia tinereții tale, de iubirea de când erai logodită” (2,2). Și Dumnezeu a parcurs acest drum de logodnă; apoi face și o promisiune: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu Mine în dreptate, în judecată, în milostivire și îndurare. Te voi logodi cu Mine în fidelitate și îl vei cunoaște pe Domnul” (2,21-22). Este un drum lung cel pe care Domnul îl parcurge cu poporul Său în Isus Cristos: se căsătorește în Isus cu Biserica. Poporul lui Dumnezeu este mireasa lui Isus. Dar ce drum! Și voi italienii, în literatura voastră aveți o capodoperă despre logodnă [Logodnicii]. Este necesar ca tinerii să o cunoască, să o citească; este o capodoperă în care se povestește istoria logodnicilor care au îndurat atâta durere, au parcurs un drum plin de atâtea dificultăți până să ajungă la sfârșit, la căsătorie. Nu lăsați deoparte această capodoperă despre logodnă pe care literatura italiană v-a oferit-o chiar vouă. Mergeți înainte, citiți-o și veți vedea frumusețea, suferința, dar și fidelitatea logodnicilor.

Biserica, în înțelepciunea sa, păstrează distincția între a fi logodnici și a fi soți – nu este același lucru – tocmai în vederea delicateții și profunzimii acestei verificări. Să fim atenți să nu disprețuim cu ușurătate această învățătură înțeleaptă, care se hrănește și din experiența iubirii conjugale trăite în mod fericit. Simbolurile puternice ale trupului dețin cheile sufletului: nu putem trata legăturile trupului cu lejeritate, fără a deschide vreo rană durabilă în spirit (1Cor 6,15-20). Desigur, cultura și societatea de astăzi au devenit destul de indiferente față de delicatețea și seriozitatea acestei treceri. Și pe de altă parte, nu se poate spune că sunt generoase cu tinerii care au intenția serioasă de a întemeia o familie și de a aduce copii pe lume! Dimpotrivă, adesea pun mii de piedici, mentale și practice. Logodna este un parcurs de viață care trebuie să se maturizeze ca rodul, este un drum de maturizare în iubire, până în momentul în care devine căsătorie.

Cursurile prematrimoniale sunt o exprimare specială a pregătirii. Și noi vedem atâtea perechi, care eventual ajung la curs cam împotriva voinței: „Dar preoții aceștia ne obligă să facem un curs! De ce? Noi știm!”… și merg împotriva voinței. Dar după aceea sunt bucuroși și mulțumesc, pentru că de fapt au găsit acolo ocazia – adesea unică! – pentru a reflecta asupra experienței lor în termeni nebanali. Da, multe perechi stau împreună atât timp, eventual și în intimitate, uneori conviețuind, dar nu se cunosc cu adevărat. Pare straniu, dar experiența demonstrează că este așa. Pentru aceasta trebuie reevaluată logodna ca timp de cunoaștere reciprocă și de împărtășire a unui proiect. Drumul de pregătire la căsătorie trebuie proiectat în această perspectivă, folosindu-se și mărturia simplă dar intensă a soților creștini. Și punctând și aici pe esențial: Biblia, care trebuie redescoperită împreună, în manieră conștientă; rugăciunea, în dimensiunea sa liturgică, dar și în acea „rugăciune familială”, care trebuie trăită în familie, Sacramentele, viața sacramentală, Spovada – în care Domnul să locuiască în logodnici și îi pregătește să se primească într-adevăr unul pe altul „cu harul lui Cristos”; și fraternitatea cu săracii, cu nevoiașii, care ne provoacă la sobrietate și la împărtășire.

Logodnicii care se angajează la așa ceva cresc amândoi și toate acestea duc la pregătirea unei frumoase celebrări a Căsătoriei în mod diferit, nu lumesc ci în mod creștin! Să ne gândim la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le-am auzit când El vorbește poporului Său precum logodnicul către logodnică: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu Mine în dreptate, în judecată, în milostivire și îndurare. Te voi logodi cu Mine în fidelitate și îl vei cunoaște pe Domnul” (Os 2,21-22). Fiecare pereche de logodnici să se gândească la aceasta și să spună unul altuia: „Te voi logodi cu mine”. A aștepta acel moment; este un moment, este un parcurs care merge lent înainte, dar este un parcurs de maturizare. Etapele drumului nu trebuie să fie săltate. Maturizarea se face așa, pas cu pas.

Timpul logodnei poate să devină cu adevărat un timp de inițiere. La ce anume? La surpriză! La surpriza darurilor spirituale cu care Domnul, prin Biserică, îmbogățește orizontul noii familii care se dispune să trăiască în binecuvântarea sa. Acum vă invit să rugăm Sfânta Familie din Nazaret: Isus, Iosif și Maria. Să ne rugăm pentru ca familia să parcurgă acest drum de pregătire; să ne rugăm pentru logodnici. Să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria cu toții împreună, un Bucură-te Marie pentru toți logodnicii, pentru ca să poată înțelege frumusețea acestui drum spre Căsătorie. [Bucură-te Marie…]. Și logodnicilor care sunt în piață: „Drum bun de logodnă!”

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.05.2015
Publicarea pe acest sit: 27.05.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns