Audiența generală de miercuri

Nașterea Domnului Isus
miercuri, 27 decembrie 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi aș vrea să mă opresc împreună cu voi asupra semnificației Nașterii Domnului Isus, pe care în aceste zile o trăim în credință și în celebrări.

Construcția ieslei și, mai ales, liturgia, cu lecturile sale biblice și cântecele sale tradiționale, ne-au făcut să retrăim acel „astăzi” în care „s-a născut pentru noi Mântuitorul, Cristos Domnul” (Lc2,11).

În timpurile noastre, în special în Europa, asistăm la un soi de „denaturare” a Crăciunului: în numele unui fals respect care nu este creștin, care adesea ascunde voința de a marginaliza credința, se elimină din sărbătoare orice referință la nașterea lui Isus. Însă în realitate acest eveniment este unicul Crăciun adevărat! Fără Isus nu există Crăciun; există o altă sărbătoare, dar nu Crăciunul. Și dacă în centru este El, atunci și tot ce este în jur, adică luminile, sunetele, diferitele tradiții locale, inclusiv mâncărurile caracteristice, totul concură la crearea atmosferei de sărbătoare, dar cu Isus în centru. Dacă-l scoatem pe El, lumina se stinge și totul devine prefăcut, aparent.

Prin vestirea Bisericii, noi, ca și păstorii din Evanghelie (cf. Lc 2,9), suntem conduși să căutăm și să găsim lumina adevărată, cea a lui Isus care, făcându-se om ca și noi, se arată în mod surprinzător: se naște dintr-o săracă tânără necunoscută, care îl aduce pe lume într-un grajd, numai cu ajutorul soțului… Lumea nu-și dă seama de nimic, însă în cer îngerii care cunosc acest lucru tresaltă de bucurie! Și tot așa ni se prezintă nouă Fiul lui Dumnezeu și astăzi: ca darul lui Dumnezeu oferit omenirii care este cufundată în noapte și în toropeala somnului (cf. Is 9,1). Și astăzi asistăm la faptul că adesea omenirea preferă întunericul, pentru că știe că lumina ar dezvălui toate acele acțiuni și acele gânduri care ar face-o să roșească sau să aibă remușcare a conștiinței. Astfel, se preferă să se rămână în întuneric și să nu se tulbure propriile obișnuințe greșite.

Ne putem întreba așadar ce anume înseamnă a primi darul lui Dumnezeu care este Isus. Așa cum ne-a învățat El însuși cu viața sa, înseamnă a deveni zilnic un dar gratuit pentru cei pe care-i întâlnim pe drumul nostru. Iată pentru ce la Crăciun se schimbă cadourile. Adevăratul cadou pentru noi este Isus, și asemenea Lui vrem să fim dar pentru alții. Și, de vreme ce noi vrem să fim cadou pentru alții, schimbăm cadouri, ca semn, ca semnal al acestei atitudini pe care ne-o învață Isus: El, trimis de Tatăl, a fost dar pentru noi, iar noi suntem daruri pentru alții.

Apostolul Paul ne oferă o cheie de lectură sintetică, atunci când scrie – este frumos acest text din Paul -: „De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toți oamenii, învățându-ne să respingem nelegiuirea și poftele lumești, ca să trăim în veacul de acum cu înțelepciune, cu dreptate și cu evlavie” (Tit 2,11-12). Harul lui Dumnezeu „s-a arătat” în Isus, fața lui Dumnezeu, pe care Fecioara Maria l-a născut ca pe orice copil din această lume, dar care n-a venit „de pe pământ”, a venit „din cer”, de la Dumnezeu. În acest mod, cu întruparea Fiului, Dumnezeu ne-a deschis calea vieții noi, întemeiată nu pe egoism ci pe iubire. Nașterea lui Isus este cel mai mare gest de iubire al Tatălui nostru din cer.

Și, în sfârșit, un ultim aspect important: la Crăciun putem vedea cum istoria umană, cea mișcată de puternicii din această lume, este vizitată de istoria lui Dumnezeu. Și Dumnezeu îi implică pe cei care, izolați la marginile societății, sunt primii destinatari ai darului său, adică – darul – mântuirea adusă de Isus. Isus stabilește cu cei mici și cei disprețuiți o prietenie care continuă în timp și care hrănește speranța pentru un viitor mai bun. Acestor persoane, reprezentate de păstorii din Betleem, „s-a arătat o lumină mare” (Lc 2,9-12). Ei erau marginalizați, erau rău-văzuți, disprețuiți, și lor li s-a arătat marea veste, cei dintâi. Cu aceste persoane, cu cei mici și cei disprețuiți, Isus stabilește o prietenie care continuă în timp și care hrănește speranța pentru un viitor mai bun. Acestor persoane, reprezentate de păstorii din Betleem, li s-a arătat o lumină mare, care i-a condus direct la Isus. Cu ei, în orice timp, Dumnezeu vrea să construiască o lume nouă, o lume în care nu mai există persoane refuzate, maltratate și sărace.

Iubiți frați și surori, în aceste zile să deschidem mintea și inima ca să primim acest har. Isus este darul lui Dumnezeu pentru noi și, dacă-l primim, și noi putem deveni dar pentru alții – a fi dar al lui Dumnezeu pentru alții – înainte de toate pentru aceia care n-au experimentat niciodată atenție și duioșie. Dar câți oameni n-au experimentat niciodată în propria viață o mângâiere, o atenție de iubire, un gest de tandrețe… Crăciunul ne determină să facem asta. Astfel Isus se naște iarăși în viața fiecăruia dintre noi și, prin intermediul nostru, continuă să fie dar de mântuire pentru cei mici și cei excluși.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 20.12.2017
Publicarea pe acest sit: 27.12.2017
Etichete: , ,

Comments are closed