Audienţa generală de miercuri

16. Mergi și fă și tu la fel (cf. Lc 10,25-37)
miercuri, 27 aprilie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi reflectăm asupra parabolei bunului samaritean (cf. Lc 10,25-37). Un învățător al Legii îl pune la încercare pe Isus cu această întrebare: „Învățătorule, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?” (v. 25). Isus îi cere să dea el însuși răspunsul, și acela îl dă perfect: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (v. 27). Atunci Isus conclude: „Fă asta și vei trăi” (v. 28).

Atunci acel om pune o altă întrebare, care devine foarte prețioasă pentru noi: „Cine este aproapele meu?” (v. 29), și subînțelege: „rudele mele? Conaționalii mei? Cei din religia mea?…”. Așadar, vrea o regulă clară care să-i permită să-i clasifice pe ceilalți în „aproapele” și „non-aproapele”, în cei care pot să devină aproapele și în cei care nu pot să devină aproapele.

Și Isus răspunde cu o parabolă, care pune în scenă un preot, un levit și un samaritean. Primii doi sunt figuri legate de cultul de la templu; al treilea este un evreu schismatic, considerat ca un străin, păgân și impur, adică samariteanul. Pe drumul de la Ierusalim la Ierihon preotul și levitul întâlnesc un om muribund, pe care tâlharii l-au atacat, l-au prădat și l-au abandonat. Legea Domnului în situații asemănătoare prevedea obligația de a-l ajuta, însă amândoi au trecut mai departe fără să se oprească. Erau grăbiți… Preotul, probabil, s-a uitat la ceas și a spus: „Dar, ajung târziu la Liturghie… Trebuie să celebrez Liturghia”. Și celălalt a spus: „Dar, nu știu dacă Legea îmi permite asta, pentru că este sânge acolo și eu voi fi impur…”. Merg pe un alt drum și nu se apropie. Și aici parabola ne oferă o primă învățătură: nu este automat ca acela care frecventează casa lui Dumnezeu și cunoaște toate rubricile liturgice, tu poți cunoaște toată teologia, dar din cunoaștere nu rezultă în mod automat iubirea: iubirea are un alt drum, este nevoie de inteligență, dar și ceva în plus… Preotul și levitul văd, dar ignoră; privesc, dar nu iau măsuri. Și totuși nu există adevărat cult dacă el nu se traduce în slujire față de aproapele. Să nu uităm asta niciodată: în fața suferinței atâtor oameni epuizați de foame, de violență și de nedreptăți, nu putem rămâne spectatori. A ignora suferința omului, ce înseamnă? Înseamnă a-l ignora pe Dumnezeu! Dacă eu nu mă apropii de acel bărbat, de acea femeie, de acel copil, de acel bătrân sau de acea bătrână care suferă, nu mă apropii de Dumnezeu.

Dar să mergem la centrul parabolei: samariteanul, adică tocmai cel disprețuit, cel pentru care nimeni nu s-ar fi angajat, și care oricum avea și el angajările sale și lucrurile sale de făcut, când l-a văzut pe omul rănit, n-a trecut mai departe precum ceilalți doi, care erau legați de templu, ci „i s-a făcut milă” (v. 33). Așa spune Evanghelia: „I s-a făcut milă”, adică inima, viscerele, s-au înduioșat! Iată diferența. Ceilalți doi „au văzut”, însă inimile lor au rămas închise, reci. În schimb inima samariteanului era sintonizată cu însăși inima lui Dumnezeu. De fapt, „mila” este o caracteristică esențială a milostivirii lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi este milă de noi. Ce înseamnă? Pătimește cu noi, suferințele noastre El le simte. Compătimire înseamnă „a pătimi cu”. Verbul indică faptul că viscerele se mișcă și freamătă la vederea răului omului. Și în gesturile și în acțiunile bunului samaritean recunoaștem acțiunea milostivă a lui Dumnezeu în toată istoria mântuirii. Este aceeași compătimire cu care Dumnezeu vine în întâmpinarea fiecăruia dintre noi: El nu ne ignoră, cunoaște durerile noastre, știe câtă nevoie avem de ajutor și de mângâiere. Vine aproape de noi și nu ne abandonează niciodată. Fiecare dintre noi să-și pună întrebarea și să răspundă în inimă: „Eu cred asta? Eu cred că Domnului îi este milă de mine, așa cum sunt, păcătos, cu atâtea probleme și atâtea lucruri?”. Să ne gândim la asta și răspunsul este: „Da!”. Dar fiecare trebuie să privească în inimă dacă are credința în această compătimire a lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu cel bun care se apropie, ne privește, ne mângâie. Și dacă noi îl refuzăm, El așteaptă: este răbdător și este mereu alături de noi.

Samariteanul se comportă cu adevărată milostivire: pansează rănile acelui om, îl transportă într-un han, se îngrijește de el personal și are grijă de asistența sa. Toate acestea ne învață că mila, iubirea, nu este un sentiment vag, ci înseamnă a ne îngriji de celălalt până acolo încât să plătim personal. Înseamnă a ne compromite făcând toți pașii necesari pentru „a ne apropia” de celălalt până la întruchiparea cu el: „să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Iată porunca Domnului.

După ce a încheiat parabola, Isus îi întoarce întrebarea învățătorului Legii și îl întreabă: „Cine dintre aceștia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” (v. 36). Răspunsul este în sfârșit incontestabil: „Cel care a avut milă de el” (v. 27). La începutul parabolei pentru preot și pentru levit aproapele era muribundul; la sfârșit aproapele este samariteanul care s-a apropiat. Isus răstoarnă perspectiva: să nu stăm să-i clasificăm pe ceilalți pentru a vedea cine este aproapele și cine nu este aproapele. Tu poți deveni aproapele oricui aflat în nevoie pe care-l întâlnești, și vei fi aproapele dacă în inima ta ai compătimire, adică dacă ai acea capacitate de a pătimi cu celălalt.

Această parabolă este un cadou minunat pentru noi toți, este și o angajare! Isus repetă fiecăruia dintre noi ceea ce a spus învățătorului Legii: „Mergi și fă și tu la fel” (v. 37). Toți suntem chemați să parcurgem același drum al bunului samaritean, care este figură a lui Cristos: Isus s-a aplecat asupra noastră, s-a făcut slujitorul nostru și astfel ne-a mântuit, pentru ca și noi să ne putem iubi așa cu ne-a iubit El, în același mod.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.04.2016
Publicarea pe acest sit: 27.04.2016
Etichete: , ,

Comments are closed