Audienţa generală de miercuri

Cateheza Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
de la audiența de miercuri, 27 aprilie 2005

Iubiți frați și surori!

Sunt bucuros să vă primesc și să vă adresez un cordial salut tuturor celor care sunteți prezenți aici, precum și acelora care ne urmăresc prin intermediul radioului și al televiziunii. Așa cum am arătat în prima întâlnire cu domnii Cardinali, chiar miercurea trecută în Capela Sixtină, trăiesc în sufletul meu sentimente care sunt contrastante între ele în aceste zile de început al ministerului meu petrin: uimire și recunoștință față de Dumnezeu care m-a surprins mai întâi pe mine chemându-mă să-i urmez apostolului Petru; neliniște interioară în fața misiunii și responsabilității mari ce mi-au fost încredințate. Însă îmi conferă seninătate și bucurie siguranța în ajutorul lui Dumnezeu, a Maicii sale Preasfinte, Fecioara Maria, și a sfinților Protectori; mă sprijină și apropierea spirituală a întregului Popor al lui Dumnezeu căruia, așa cum am avut ocazia să repet duminica trecută, continui să-i cer să mă însoțească cu rugăciune insistentă.

După pioasa plecare din mijlocul nostru a veneratului meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea, reiau astăzi tradiționalele Audiențe generale de miercuri. În această primă întâlnire aș vrea să mă opresc înainte de toate asupra numelui pe care l-am ales devenind Episcopul Romei și Păstor universal al Bisericii. Am dorit să mă numesc Benedict al XVI-lea pentru a mă lega în mod spiritual de veneratul Pontif Benedict al XV-lea, care a călăuzit Biserica într-o perioadă frământată din pricina primului conflict mondial. A fost un profet curajos și autentic al păcii și s-a dedicat cu curaj plin de zel mai întâi pentru a evita drama războiului și apoi pentru a-i limita consecințele nefaste. Pe urmele sale doresc să pun slujirea mea în slujba reconcilierii și a armoniei dintre oameni și popoare, profund convins că marele dar al păcii este înainte de toate darul lui Dumnezeu, dar fragil și prețios care trebuie invocat, tutelat și construit zi de zi cu aportul tuturor.

Numele de Benedict evocă, în plus, figura extraordinară a marelui „Patriarh al monahismului occidental”, Sfântul Benedict de Norcia, co-patron al Europei împreună cu Sfinții Ciril și Metodiu. Expansiunea progresivă a Orientului benedictin fondat de el a exercitat o influență enormă în răspândirea creștinismului pe întreg continentul. Sfântul Benedict este de aceea foarte cinstit în Germania și, în particular, în Bavaria, locul meu de baștină; constituie un punct de referință fundamental pentru unitatea Europei și un puternic apel la rădăcinile creștine ale culturii și civilizației sale la care nu se poate renunța.

Cunoaștem recomandarea pe care acest Părinte al monahismului occidental a lăsat-o călugărilor în Regula sa: „Să nu pună absolut nimic înaintea lui Cristos” (Regula 72,11; cf. 4,21). La începutul slujirii mele ca Succesor al lui Petru îi cer Sfântului Benedict să ne ajute să păstrăm neclintită centralitatea lui Cristos în viața noastră. El să fie mereu pe primul loc în gândurile noastre și în fiecare activitate a noastră!

Gândul meu se întoarce cu afecțiune la veneratul predecesor Papa Ioan Paul al II-lea, căruia îi datorăm o extraordinară moștenire spirituală. „Comunitățile noastre creștine – a scris în Scrisoarea Apostolică Novo millennio ineunte – trebuie să devină ‘școli’ autentice de rugăciune, unde întâlnirea cu Cristos nu se exprimă numai în cererea de ajutor, dar și în a-i aduce mulțumire, laudă, adorație, contemplare, ascultare, afecțiune arzătoare, până la o adevărată ‘nebunie’ a inimii” (nr. 33). Aceste indicații a încercat să le aplice el însuși dedicând cateheza de miercuri în ultima perioadă comentării Psalmilor de la Laude și Vespere. Așa cum a făcut el la începutul pontificatului său, când a dorit să continue reflecțiile începute de Predecesorul său asupra virtuților creștine (cf. Insegnamenti di Giovanni Paolo II, I [1978], pp. 60-63), tot la fel și eu intenționez să propune din nou în următoarele întâlniri săptămânale comentariul pregătit de el pentru a doua parte a Psalmilor și Imnurilor care alcătuiesc Vesperele. De miercurea viitoare voi relua exact de unde au fost întrerupte catehezele sale, în Audiența generală din 26 ianuarie.

Dragi prieteni, vă mulțumesc din nou pentru vizita voastră, vă mulțumesc pentru afecțiunea cu care mă înconjurați. Sunt sentimente pe care le transmit cordial cu o binecuvântare specială, pe care o împart vouă celor prezenți aici, familiilor voastre și tuturor persoanelor dragi vouă.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 27.04.2005
Publicarea pe acest sit: 27.04.2005
Etichete: ,

Lasă un răspuns