Audienţa generală de miercuri

Călătoria apostolică în Albania
miercuri, 24 septembrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi aș vrea să vorbesc despre călătoria apostolică pe care am făcut-o în Albania duminica trecută. Fac aceasta înainte de toate ca un act de mulțumire adusă lui Dumnezeu, care mi-a dat harul de a face această călătorie pentru a demonstra, și fizic și în mod tangibil, apropierea mea și a întregii Biserici de acest popor. Apoi doresc să reînnoiesc recunoștința mea fraternă față de episcopatul albanez, față de preoți și față de călugări și călugărițe care lucrează cu atâta angajare. Gândul meu recunoscător se îndreaptă și spre autoritățile care m-au primit cu atâta respect, precum și celor care au cooperat pentru realizarea vizitei.

Această vizită s-a născut din dorința de a merge într-o țară care, după ce a fost îndelung asuprită de un regim ateu și inuman, trăiește o experiență de conviețuire pașnică între diferitele sale componente religioase. Mi se părea importat să o încurajez pe acest drum, pentru ca să continue cu tenacitate și să îi aprofundeze toate repercusiunile în folosul binelui comun. Pentru aceasta în centrul călătoriei a fost o întâlnire interreligioasă unde am putut constata, cu vie satisfacție, că pașnica și fructuoasa conviețuire între persoane și comunități apartenente la religii diferite nu este numai de dorit, ci este în mod concret posibilă și practicabilă. Ei o practică! Este vorba despre un dialog autentic și rodnic care fuge de relativism și ține cont de identitățile fiecăruia. Ceea ce unește diferite exprimări religioase este, de fapt, drumul vieții, bunăvoința de a face bine aproapelui, ne renegând sau diminuând respectivele identități.

Întâlnirea cu preoții, persoanele consacrate, seminariștii și mișcările laicale a fost ocazia pentru a ne aminti cu recunoștință, cu accente de emoție deosebită, de numeroșii martiri ai credinței. Grație prezenței câtorva bătrâni, care au trăit pe pielea lor teribilele persecuții, a răsunat credința atâtor martori eroici din trecut, care l-au urmat pe Cristos până la consecințele extreme. Tocmai din unirea intimă cu Isus, din raportul de iubire cu El a apărut pentru acești martiri – ca pentru orice martir – forța de a înfrunta evenimentele dureroase care i-au condus la martiriu. Și astăzi, ca și ieri, forța Bisericii nu este dată atât de capacitățile de organizare sau de structuri, care sunt și ele necesare: forța sa Biserica nu o găsește acolo. Forța noastră este iubirea lui Cristos! O forță care ne susține în momentele de dificultate și care inspiră acțiunea apostolică de astăzi pentru a oferi tuturor bunătate și iertare, mărturisind astfel milostivirea lui Dumnezeu.

Parcurgând bulevardul principal din Tirana care duce de la aeroport la marea piață centrală, am putut să observ portretele celor patruzeci de preoți asasinați în timpul dictaturii comuniste și pentru care a fost demarată cauza de beatificare. Aceștia se alătură sutelor de călugări creștini și musulmani asasinați, torturați, încarcerați și deportați numai pentru că ei credeau în Dumnezeu. Au fost ani întunecați, în timpul cărora a fost rasă la pământ libertatea religioasă și era interzis să se creadă în Dumnezeu; mii de biserici și moschei au fost distruse, transformate în depozite și cinematografe care propagau ideologia marxistă; cărțile religioase au fost arse și părinților li s-a interzis să le dea copiilor numele religioase ale strămoșilor. Amintirea acestor evenimente dramatice este esențială pentru viitorul unui popor. Amintirea martirilor care au rezistat în credință este garanție pentru destinul Albaniei; pentru că sângele lor nu a fost vărsat în zadar, ci este o sămânță care va aduce roade de pace și de colaborare fraternă. De fapt, astăzi, Albania este un exemplu nu numai de renaștere a Bisericii, ci și de conviețuire pașnică între religii. De aceea, martirii nu sunt niște înfrânți, ci niște învingători: în mărturia lor eroică strălucește atotputernicia lui Dumnezeu care mereu mângâie poporul său, deschizând drumuri noi și orizonturi de speranță.

Acest mesaj de speranță, întemeiat pe credința în Cristos și pe amintirea trecutului, l-am încredințat întregii populații albaneze pe care am văzut-o entuziastă și bucuroasă în locurile întâlnirilor și celebrărilor, precum și pe străzile din Tirana. I-am încurajat pe toți să ia energii mereu noi din Domnul înviat, pentru a putea fi plămadă evanghelică în societate și să se angajeze, așa cum se întâmplă deja, în activități caritative și educative.

Mulțumesc încă o dată Domnului pentru că mi-a dat, cu această călătorie, să întâlnesc un popor curajos și puternic, care nu s-a lăsat îngenuncheat de durere. Fraților și surorilor din Albania le reînnoiesc invitația la curajul binelui, pentru a construi prezentul și viitorul țării lor și al Europei. Încredințez roadele vizitei mele Sfintei Fecioare Maria a Bunului Sfat, venerată în Sanctuarul omonim din Scutari, pentru ca ea să continue să conducă drumul acestui popor-martir. Experiența dură din trecut să îl înrădăcineze tot mai mult în deschiderea față de frați, în special cei mai slabi, și să îl facă protagonist al acelui dinamism al carității atât de necesar în actualul context socio-cultural. Eu aș vrea ca noi toți astăzi să exprimăm un salut acestui popor curajos, muncitor și care în pace caută unitatea.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.09.2014
Publicarea pe acest sit: 25.09.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns