Audiența generală de miercuri

Călătoria apostolică în Chile și Peru
miercuri, 24 ianuarie 2018

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Această audiență se face în două locuri conectate: voi, aici în piață, și un grup de copii un pic bolnavi, care sunt în aulă. Ei vă vor vedea pe voi și voi îi veți vedea pe ei: și astfel suntem conectați. Să-i salutăm pe copiii care sunt în aulă: dar era mai bine ca să nu le fie atât de frig, și pentru asta sunt acolo.

M-am întors în urmă cu două zile din călătoria apostolică în Chile și Peru. Aplauze pentru Chile și pentru Peru! Două popoare bune, bune… Mulțumesc Domnului pentru că totul a mers bine: am putut să întâlnesc poporul lui Dumnezeu pe drum prin acele ținuturi – și pe cei care nu sunt pe drum, sunt un pic opriți… dar sunt oameni buni – și să încurajez dezvoltarea socială din acele țări. Reînnoiesc recunoștința mea față de autoritățile civile și față de frații episcopi, care m-au primit cu atât grijă și generozitate; precum și față de toți colaboratorii și voluntarii. Gândiți-vă că în fiecare din cele două țări erau peste 20 de mii de voluntari: 20 de mii și ceva în Chile, 20 de mii în Peru. Oameni buni: majoritatea tineri.

Sosirea mea în Chile a fost precedată de diferite manifestații de protest, din diferite motive, așa cum voi ați citit în ziare. Și asta a făcut și mai actual și viu motoul vizitei mele: „Mi paz os doy – Vă dau pacea mea”. Sunt cuvintele lui Isus adresate discipolilor, pe care le repetăm la fiecare Liturghie: darul păcii, pe care numai Isus mort și înviat o poate da celui care se încredințează Lui. Nu numai fiecare dintre noi are nevoie de pace, și lumea, astăzi, în acest al treilea război mondial pe bucăți… Vă rog, să ne rugăm pentru pace!

În întâlnirea cu autoritățile politice și civile din țară am încurajat drumul democrației chiliene, ca spațiu de întâlnire solidară și capabil să includă diversitățile; pentru acest scop am indicat ca metodă calea ascultării: îndeosebi ascultarea celor săraci, a tinerilor și a bătrânilor, a imigraților, precum și ascultarea pământului.

La prima Euharistie, celebrată pentru pace și dreptate, au răsunat Fericirile, în special „Fericiți făcătorii de pace, pentru că vor fi numiți copii ai lui Dumnezeu” (Mt 5,9). O Fericire de mărturisit cu stilul proximității, al apropierii, al împărtășirii, întărind astfel, cu harul lui Cristos, țesutul comunității ecleziale și al întregii societăți.

În acest stil de proximitate contează mai mult gesturile decât cuvintele, și un gest important pe care am putut să-l fac a fost să vizitez închisoarea pentru femei din Santiago: fețele acelor femei, dintre care multe mame tinere, cu copiii lor mici în brațe, exprimau cu toate acestea atâta speranță. Le-am încurajat să ceară, de la ele însele și de la instituții, un drum serios de pregătire pentru reinserare, ca orizont care dă sens necazului zilnic. Noi nu putem să gândim o închisoare, orice închisoare, fără această dimensiune a reinserării, pentru că dacă nu există această speranță a reinserării sociale, închisoarea este o tortură infinită. În schimb, când se lucrează pentru a reinsera – chiar și cei condamnați pe viață se pot reinsera – prin munca din închisoare pentru societate, se deschide un dialog. Însă întotdeauna o închisoare trebuie să aibă această dimensiune a reinserării, mereu.

Cu preoții și consacrații și cu episcopii din Chile am trăit două întâlniri foarte intense, făcute și mai rodnice de suferința împărtășită pentru unele răni care chinuiesc Biserica în acea țară. Îndeosebi, i-am întărit pe frații mei în refuzarea oricărui compromis cu abuzurile sexuale asupra minorilor, și în același timp în încrederea în Dumnezeu, care prin această încercare dură îi purifică și îi reînnoiește pe slujitorii săi.

Celelalte două Liturghii din Chile au fost celebrate una în sud și una în nord. Cea din sud, în Araucanía, ținut unde locuiesc indios Mapuche, a transformat în bucurie dramele și trudele acestui popor, lansând un apel pentru o pace care să fie armonie a diversităților și pentru respingerea oricărei violențe. Cea din nord, la Iquique, între ocean și deșert, a fost un imn adus întâlnirii dintre popoare, care se exprimă în mod singular în religiozitatea populară.

Întâlnirile cu tinerii și cu Universitatea Catolică din Chile au răspuns la provocarea crucială de a oferi un sens mare vieții noilor generații. Tinerilor le-am lăsat cuvântul programatic al sfântului Alberto Hurtado: „Ce ar face Cristos în locul meu?”. Și Universității i-am propus un model de formare integrală, care traduce identitatea catolică în capacitate de a participa la construirea de societăți unite și plurale, unde conflictele nu sunt ascunse ci gestionate în dialog. Mereu există conflicte: și acasă; mereu există. Însă, a trata rău conflictele este și mai rău. Nu trebuie ascunse sub pat conflictele: conflictele vin la lumină, se înfruntă și se rezolvă cu dialogul. Gândiți-vă voi la micile conflicte pe care cu siguranță le aveți acasă: nu trebuie ascunse, ci trebuie înfruntate. A căuta momentul și se vorbește: conflictul se rezolvă astfel, cu dialogul.

În Peru motoul vizitei a fost: „Unidos por la esperanza – Uniți de speranță”. Uniți nu într-o uniformitate sterilă, toți egali: aceasta nu este unire; însă în toată bogăția diferențelor pe care le moștenim de la istorie și de la cultură. A mărturisit asta în mod emblematic întâlnirea cu popoarele din Amazonia peruană, care a demarat și itinerarul Sinodului pan-amazonian convocat pentru octombrie 2019, așa cum l-au mărturisit și momentele trăite cu populația din Puerto Maldonado și cu copiii de la Casa de primire „Micul Prinț”. Împreună am spus „nu” colonizării economice și colonizării ideologice.

Vorbind autorităților politice și civile din Peru, am apreciat patrimoniul ambiental, cultural și spiritual din acea țară și am expus cele două realități care o amenință mai grav: degradarea ecologico-socială și corupția. Nu știu dacă voi ați auzit aici vorbindu-se despre corupție… nu știu… Nu numai în acele părți există: și aici și este mai periculoasă decât gripa! Se amestecă și ruinează inimile. Corupția ruinează inimile. Vă rog, nu corupției! Și am remarcat că nimeni nu este scutit de responsabilitate în fața acestor două plăgi și că angajarea pentru a le contrasta îi privește pe toți.

Prima Liturghie publică din Peru am celebrat-o pe malul oceanului, în orașul Trujillo, unde furtuna numită „Nino costiero” anul trecut a lovit dur populația. De aceea l-am încurajat să reacționeze la asta, dar și la alte furtuni cum ar fi delincvența, lipsa de educație, de muncă și de locuință sigură. La Trujillo am întâlnit și preoții și consacrații din nordul Peruului, împărtășind cu ei bucuria chemării și a misiunii și responsabilitatea comuniunii în Biserică. I-am îndemnat să fie bogați în amintire și fideli față de rădăcinile lor. Și printre aceste rădăcini este devoțiunea populară față de Fecioara Maria. Tot la Trujillo a avut loc celebrarea mariană în care am încoronat-o pe Fecioara Porții, proclamând-o „Mamă a Milostivirii și a Speranței”.

Ziua finală a călătoriei, duminica trecută, s-a desfășurat la Lima, cu un puternic accent spiritual și eclezial. În sanctuarul cel mai celebru din Peru, în care se venerează pictura Răstignirii numită „Senor de los Milagros„, am întâlnit circa 500 de călugărițe din viața contemplativă: un adevărat „plămân” de credință și de rugăciune pentru Biserică și pentru toată societatea. În catedrală am făcut un special act de rugăciune prin mijlocirea sfinților peruani, după care a urmat întâlnirea cu episcopii din țară, cărora le-am propus figura exemplară a sfântului Toribiu de Mogrovejo. Și tinerilor peruani i-am indicat pe sfinți ca bărbați și femei care n-au pierdut timpul să „machieze” propria imagine, ci l-au urmat pe Cristos, care i-a privit cu speranță. Ca întotdeauna, cuvântul lui Isus dă sens deplin la toate, și astfel și Evanghelia de la ultima celebrare euharistică a rezumat mesajul lui Dumnezeu adresat poporului său din Chile și din Peru: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15). Astfel – părea să spună Domnul – veți primi pacea pe care v-o dau eu și veți fi uniți în speranța mea. Acesta este mai mult sau mai puțin rezumatul acestei călătorii. Să ne rugăm pentru aceste două națiuni surori, Chile și Peru, pentru ca Domnul să le binecuvânteze.

APEL

Din păcate, continuă să vină știri îngrijorătoare din Republica Democratică din Congo. De aceea, reînnoiesc apelul meu pentru ca toți să se angajeze să evite orice formă de violență. La rândul său, Biserica nu vrea altceva decât să contribuie la pacea și la binele comun al societății.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 24.01.2018
Publicarea pe acest sit: 24.01.2018
Etichete: ,

Comments are closed