Audienţa generală de miercuri

Triduum-ul Pascal
miercuri, 23 martie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Reflecția noastră despre milostivirea lui Dumnezeu ne introduce astăzi la Triduum-ul Pascal. Vom trăi Joia, Vinerea și Sâmbăta Sfântă ca momente forte care ne permit să intrăm tot mai mult în marele mister al credinței noastre: Învierea Domnului nostru Isus Cristos. Totul, în aceste trei zile, vorbește despre milostivire, pentru că face vizibil până unde poate să ajungă iubirea lui Dumnezeu. Vom asculta relatarea ultimelor zile ale vieții lui Isus. Evanghelistul Ioan ne oferă cheia pentru a le înțelege sensul: „Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit” (In 13,1). Iubirea lui Dumnezeu nu are limite. Cum repeta adesea sfântul Augustin, este o iubire care merge „până la sfârșit fără sfârșit”. Dumnezeu se oferă cu adevărat în întregime pentru fiecare dintre noi și nu se cruță în nimic. Misterul pe care-l adorăm în această Săptămână Sfântă este o mare istorie de iubire care nu cunoaște obstacole. Pătimirea lui Isus durează până la sfârșitul lumii, pentru că este o istorie de împărtășire cu suferințele întregii omeniri și o prezență permanentă în evenimentele vieții personale a fiecăruia dintre noi. Așadar, Triduum-ul Pascal este memorial al unei drame de iubire care ne dăruiește certitudinea că nu vom fi abandonați niciodată în încercările vieții.

În Joia Sfântă Isus instituie Euharistia, anticipând în ospățul pascal jertfa sa de pe Golgota. Pentru a-i face pe discipoli să înțeleagă iubirea care-l însuflețește, le spală picioarele, oferind încă o dată exemplul personal al modului în care vor trebui să acționeze ei înșiși. Euharistia este iubirea care se face slujire. Este prezența sublimă a lui Cristos care dorește să sature fiecare om, mai ales pe cei mai slabi, pentru a-i face capabili de un drum de mărturie printre dificultățile din lume. Nu numai atât. Dăruindu-ni-se nouă ca hrană, Isus atestă că trebuie să învățăm să frângem cu alții această hrană pentru ca să devină o adevărată comuniune de viață cu aceia care sunt în nevoie. El ni se dăruiește nouă și ne cere să rămânem în El pentru a face la fel.

Vinerea Sfântă este momentul culminat al iubirii. Moartea lui Isus, care pe cruce se abandonează Tatălui pentru a oferi lumii întregi mântuirea, exprimă iubirea dăruită până la sfârșit, până la sfârșitul fără sfârșit. O iubire care vrea să-i îmbrățișeze pe toți, nimeni exclus. O iubire care se extinde la orice timp și la orice loc: un izvor inepuizabil de mântuire din care fiecare dintre noi, păcătoșii, poate să ia. Dacă Dumnezeu ne-a demonstrat iubirea sa supremă în moartea lui Isus, atunci și noi, renăscuți din Duhul Sfânt, putem și trebuie să ne iubim unii pe alții.

Și, în sfârșit, Sâmbăta Sfântă este ziua tăcerii lui Dumnezeu. Trebuie să fie o zi de tăcere și noi trebuie să facem totul pentru ca să fie pentru noi chiar o zi de tăcere, așa cum a fost în acel timp: ziua tăcerii lui Dumnezeu. Isus depus în mormânt împărtășește cu toată omenirea drama morții. Este o tăcere care vorbește și exprimă iubirea ca solidaritate cu abandonații din totdeauna, la care Fiul lui Dumnezeu ajunge umplând golul pe care numai milostivirea infinită a lui Dumnezeu Tatăl îl poate umple. Dumnezeu tace, dar din iubire. În această zi iubirea – acea iubire silențioasă – devine așteptare a vieții în înviere. Să ne gândim, Sâmbăta Sfântă: ne va face bine să ne gândim la tăcerea Sfintei Fecioare Maria, „cea care crede”, care în tăcere era în așteptarea Învierii. Sfânta Fecioară Maria va trebui să fie, pentru noi, icoana acelei Sâmbete Sfinte. Să ne gândim mult cum a trăit Sfânta Fecioară Maria acea Sâmbătă Sfântă; în așteptare. Este iubirea care nu se îndoiește, ci care speră în cuvântul Domnului, pentru ca să devină clar și strălucitor în ziua de Paști.

Este un întreg mare mister de iubire și de milostivire. Cuvintele noastre sunt sărace și insuficiente pentru a-l exprima în plinătate. Ne poate veni în ajutor experiența unei tinere mistice, nu foarte cunoscută, care a scris pagini sublime despre iubirea lui Cristos. Se numea Iuliana de Norwich; era analfabetă, această tânără care a avut viziuni ale pătimirii lui Isus și care apoi, devenind călugăriță de clauzură, a descris, cu limbaj simplu, dar profund și intens, sensul iubirii milostive. Spunea așa: „Atunci bunul nostru Domn m-a întrebat: «Ești mulțumită că eu am suferit pentru tine?» Eu am spus: «Da, bunule Domn, și îți mulțumesc foarte mult; da, bunule Domn, fii binecuvântat». Atunci Isus, bunul nostru Domn, a spus: «Dacă tu ești mulțumită, și eu sunt mulțumit. Faptul de a fi suferit pătimirea pentru tine este pentru mine o bucurie, o fericire, o bucurie veșnică; și dacă aș putea suferi mai mult aș face-o»”. Acesta este Isus al nostru, care spune fiecăruia dintre noi: „Dacă aș putea suferi mai mult pentru tine, aș face-o”.

Cât sunt de frumoase aceste cuvinte! Ne permit să înțelegem cu adevărat iubirea imensă și fără margini pe care Domnul o are față de fiecare dintre noi. Să ne lăsăm învăluiți de această milostivire care ne vine în întâmpinare; și în aceste zile, în timp ce ținem privirea îndreptată spre pătimirea și moartea Domnului, să primim în inima noastră măreția iubirii sale și, ca Sfânta Fecioară Maria în Sâmbăta Sfântă, în tăcere, în așteptarea Învierii.

Apelul Sfântului Părinte

Cu inimă îndurerată am urmărit veștile triste despre atentatele teroriste care au avut loc ieri la Bruxelles, care au cauzat numeroase victime și răniți. Asigur rugăciunea mea și apropierea mea față de iubita populație belgiană, față de toate rudele victimelor și față de toți răniții. Adresez din nou un apel tuturor persoanelor de bunăvoință pentru a se uni în condamnarea unanimă a acestor crude samavolnicii care cauzează numai moarte, teroare sau oroare. Tuturor cer să persevereze în rugăciune și în a cere Domnului, în această Săptămână Sfântă, să întărească inimile mâhnite și să convertească inimile acestor persoane orbite de fundamentalismul crunt, prin mijlocirea Fecioarei Maria. Să facem rugăciunea: „Bucură-te, Marie…”. Acum, în tăcere, să ne rugăm pentru cei morți, pentru răniți, pentru rude și pentru tot poporul belgian.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.03.2016
Publicarea pe acest sit: 23.03.2016
Etichete: ,

Comments are closed