Audienţa generală de miercuri

Biserica: 11. Biserica, trupul lui Cristos
miercuri, 22 octombrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Când se voiește să se evidențieze modul în care elementele care compun o realitate sunt strâns unite unul cu altul și formează împreună un singur lucru, se folosește adesea imaginea trupului. Începând de la apostolul Paul, această expresie a fost aplicată Bisericii și a fost recunoscută ca trăsătura sa distinctivă cea mai profundă și cea mai frumoasă. Astăzi, așadar, vrem să ne întrebăm: în ce sens Biserica formează un trup? Și de ce este definită „Trup al lui Cristos”?

În Cartea lui Ezechiel este descrisă o viziune un pic specială, impresionantă, dar capabilă să reverse încredere și speranță în inimile noastre. Dumnezeu îi arată profetului o întindere plină de oase, dezlipite unul de altul și uscate. Un scenariu dezolant… Imaginați-vă o întreagă pajiște plină de oase. Atunci Dumnezeu îi cere să invoce asupra lor pe Duhul Sfânt. În acel moment, oasele se mișcă, începe să se apropie și să se unească, peste ele cresc mai întâi nervii și apoi carnea și astfel se formează un trup, complet și plin de viață (cf. Ez 37,1-14). Iată, aceasta este Biserica! Vă rog, astăzi acasă luați Biblia, la capitolul 37 din profetul Ezechiel, nu uitați, și citiți asta, este foarte frumos. Aceasta este Biserica, este o capodoperă, capodopera Duhului, care revarsă în fiecare viața nouă a Celui Înviat și ne pune unul lângă altul, unul în slujba și în sprijinul celuilalt, făcând astfel din noi toți un singur trup, edificat în comuniune și în iubire.

Însă Biserica nu este numai un trup edificat în Duh: Biserica este Trupul lui Cristos! Și nu este vorba pur și simplu despre un mod de a vorbi: suntem aceasta cu adevărat! Este marele dar pe care îl primim în ziua Botezului! De fapt, în sacramentul Botezului Cristos ne face ai Săi, primindu-ne în inima misterului crucii, misterul suprem al iubirii Sale față de noi, pentru a ne face apoi să înviem cu El, ca noi creaturi. Iată: așa se naște Biserica și astfel Biserica se recunoaște trup al lui Cristos! Botezul constituie o adevărată renaștere care ne renaște în Cristos, ne face parte din El și ne unește intim între noi, ca mădulare ale aceluiași trup, al cărui cap este El (cf. Rom 12,5; 1Cor12,12-13).

Așadar ceea ce rezultă este o profundă comuniune de iubire. În acest sens, este iluminant cum Paul, îndemnându-i pe soți să își „iubească soțiile ca pe propriul trup”, afirmă: „Așa cum face Cristos pentru Biserică. Căci toți suntem membre ale Trupului Său” (Ef 5,28-30). Ce frumos ar fi dacă ne-am aminti mai des de ceea ce suntem, de ce anume a făcut din noi Domnul Isus: suntem Trupul Său, acel trup pe care nimic și nimeni nu îl mai poate smulge din El și pe care El îl acoperă cu toată pasiunea Sa și cu toată iubirea Sa, exact ca un mire cu mireasa sa. Însă acest gând trebuie să facă să apară în noi dorința de a corespunde Domnului Isus și de a împărtăși iubirea Sa printre noi, ca mădulare vii ale însuși Trupului Său. În timpul lui Paul, comunitatea din Corint avea multe dificultăți în acest sens, trăind, așa cum trăim adesea și noi, experiența diviziunilor, a invidiilor, a neînțelegerilor și a marginalizării. Toate aceste lucruri nu sunt bune pentru că, în loc să edifice și să facă să crească Biserica precum trup al lui Cristos, o fărâmițează în atâtea părți, o dezmembrează. Și aceasta se întâmplă și în zilele noastre. Să ne gândim la comunitățile creștine, în unele parohii, să ne gândim, în cartierele noastre câte diviziune, câte invidii, cum se bârfește, câtă neînțelegere și marginalizare. Și aceasta ce anume comportă? Ne dezmembrează între noi. Este începutul războiului. Războiul nu începe pe câmpul de bătălie: războiul, războaiele încep în inimă, cu neînțelegeri, diviziuni, invidii, cu această luptă cu alții.

Comunitatea din Corint era așa, erau campioni în asta! Apostolul Paul a dat corintenilor câteva sfaturi concrete care sunt valabile și pentru noi: să nu fim geloși, ci să apreciem în comunitățile noastre darurile și calitățile fraților noștri. Geloziile: „Acela a cumpărat o mașină”, și eu simt aici o gelozie; „Acela a câștigat la loto”, și o altă gelozie; „Și aceluia îi merge bine în asta”, și o altă gelozie. Toate acestea dezmembrează, fac rău, nu trebuie făcute! Pentru că astfel geloziile cresc și umplu inima. Și o inimă geloasă este o inimă acră, o inimă care în loc de sânge pare să aibă oțet; este o inima care nu este niciodată fericită, este o inimă care dezmembrează comunitatea. Dar atunci ce trebuie făcut? Să apreciem în comunitățile noastre darurile și calitățile altora, ale fraților noștri. și când îmi vine gelozia – pentru că vine la toți, toți suntem păcătoși – trebuie să îi spun Domnului: „Mulțumesc, Doamne, pentru că ai dat acest lucru acelei persoane”. A aprecia calitățile, a se apropia și a participa la suferința celor din urmă și a celor mai nevoiași; a exprima propria recunoștință tuturor.

Inima care știe să spună mulțumesc este o inimă bună, este o inimă nobilă, este o inimă care este mulțumită. Vă întreb: noi toți știm să spunem mulțumesc, întotdeauna? Nu întotdeauna pentru că invidia, gelozia ne frânează un pic. Și, în sfârșit, sfatul pe care apostolul Paul îl dă corintenilor și noi trebui să îl dăm unul altuia: a nu-l considera pe nimeni superior altora. Câți oameni se simt superiori altora! Și noi, de atâtea ori spunem ca acel fariseu din parabolă: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru că nu sunt ca acela, sunt superior”. Dar acest lucru este urât, nu trebuie făcut niciodată! Și când ești pe cale să face aceasta, amintește-ți de păcatele tale, de cele pe care nimeni nu le cunoaște, rușinează-te și în fața lui Dumnezeu și spune: „Dar tu, Doamne, tu știi cine este superior, eu închid gura”. Și acest lucru face bine. Și mereu în caritate să ne considerăm mădulare unii pentru alții, care trăiesc și se dăruiesc în folosul tuturor (cf. 1Cor 12-14).

Iubiți frați și surori, ca profetul Ezechiel și ca apostolul Paul, să invocăm și noi pe Duhul Sfânt, pentru ca harul Său și belșugul darurilor Sale să ne ajute să trăim într-adevăr ca trup al lui Cristos, uniți, ca familie, dar o familie care este Trupul lui Cristos, și ca semn vizibil și frumos al iubirii lui Cristos.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.10.2014
Publicarea pe acest sit: 22.10.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns