Audiența generală de miercuri

Sfânta Liturghie – 3.
Liturghia este memorialul misterului pascal al lui Cristos
miercuri, 22 noiembrie 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Continuând cu catehezele despre Liturghie, putem să ne întrebăm: ce este în esență Liturghia? Liturghia este memorialul misterului pascal al lui Cristos. Ea ne face părtași de victoria asupra păcatului și a morții și dă semnificație deplină vieții noastre.

Pentru aceasta, ca să înțelegem valoarea Liturghiei înainte de toate trebuie să pricepem așadar semnificația biblică a „memorialului”. El „nu este numai amintirea evenimentelor din trecut, ci și proclamarea faptelor minunate pe care Dumnezeu le-a săvârșit pentru oameni. În celebrarea liturgică a acestor evenimente, ele devin, într-un anume fel, prezente și actuale. Așa își înțelege Israel eliberarea din Egipt; ori de câte ori se celebrează Paștele, evenimentele Exodului sunt făcute prezente memoriei credincioșilor, ca ei să-și conformeze viața după ele” (Catehismul Bisericii Catolice, 1363). Isus Cristos, cu pătimirea, moartea, învierea și înălțarea sa la cer a dus la împlinire Paștele. Și Liturghia este memorialul Paștelui său, al „exodului” său, pe care l-a făcut pentru noi, ca să ne scoată din sclavie și să ne introducă în țara promisă a vieții veșnice. Nu este numai o amintire, nu, este mai mult: înseamnă a face prezent ceea ce s-a întâmplat în urmă cu douăzeci de secole.

Euharistia ne duce mereu la apogeul acțiunii de mântuire a lui Dumnezeu: Domnul Isus, făcându-se pâine frântă pentru noi, revarsă asupra noastră toată milostivirea sa și iubirea sa, așa cum a făcut pe cruce, așa încât să reînnoiască inima noastră, existența noastră și modul nostru de a ne relaționa cu El și cu frații. Spune Conciliul al II-lea din Vatican: „Ori de câte ori se celebrează pe altar Jertfa Crucii, în care Cristos, mielul nostru pascal, a fost jertfit, se împlinește opera răscumpărării noastre” (Constituția dogmatică Lumen gentium, 3).

Fiecare celebrare a Euharistiei este o rază a acelui soare fără apus care este Isus înviat. A participa la Liturghie, îndeosebi duminica, înseamnă a intra în victoria Celui Înviat, a fi luminați de lumina sa, încălziți de căldura sa. Prin celebrarea euharistică Duhul Sfânt ne face părtași de viața divină care este capabilă să transfigureze ființa noastră muritoare. Și în trecerea sa de la moarte la viață, de la timp la veșnicie, Domnul Isus ne trage și pe noi cu El să facem Paștele. La Liturghie se face Paștele. Noi, la Liturghie, suntem cu Isus, mort și înviat și El ne trage înainte, la viața veșnică. La Liturghie ne unim cu El. Mai mult, Cristos trăiește în noi și noi trăim în El. „Am fost răstignit împreună cu Cristos – spune sfântul Paul -. Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pentru mine” (Gal 2,19-20). Așa credea Paul.

De fapt, sângele său ne eliberează de moarte și de frica morții. Ne eliberează nu numai de dominația morții fizice, ci de moartea spirituală care este răul, păcatul, care ne ia ori de câte ori cădem victime ale păcatului nostru sau al altuia. Și atunci viața noastră este poluată, pierde frumusețea, pierde semnificația, se ofilește.

În schimb Cristos ne redă viața; Cristos este plinătatea vieții și atunci când a înfruntat moartea a nimicit-o pentru totdeauna: „Înviind a distrus moartea și a reînnoit viața” (Rugăciunea euharistică IV). Paștele lui Cristos este victoria definitivă asupra morții, pentru că El a transformat moartea sa într-un suprem act de iubire. A murit din iubire! Și în Euharistie, El vrea să ne comunice această iubire a sa pascală, victorioasă. Dacă îl primim cu credință, putem și noi să-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu și pe aproapele, putem să iubim așa cum El ne-a iubit pe noi, dându-și viața.

Dacă iubirea lui Cristos este în mine, pot să mă dăruiesc pe deplin celuilalt, având certitudinea interioară că dacă ar trebui să mă rănească altul eu n-aș muri; altminteri ar trebui să mă apăr. Martirii și-au dat viața având tocmai această certitudine a victoriei lui Cristos asupra morții. Numai dacă experimentăm această putere a lui Cristos, puterea iubirii sale, suntem cu adevărat liberi să ne dăruim fără frică. Asta este Liturghia: a intra în această pătimire, moarte, înviere, înălțare a lui Isus; când mergem la Liturghie este ca și cum am merge la Calvar, același lucru. Însă gândiți-vă: dacă noi în momentul Liturghiei mergem la Calvar – să ne gândim cu imaginația – și știm că acel om de acolo este Isus. Dar, noi ne-am mai distrage vorbind, făcând fotografii, făcând un pic de spectacol? Nu! Pentru că este Isus! Noi cu siguranță am sta în tăcere, în plâns și chiar în bucuria că suntem mântuiți. Când noi intrăm în biserică pentru a celebra Liturghia să ne gândim la asta: intru în Calvar, unde Isus își dă viața pentru mine. Și astfel dispare spectacolul, dispar discuțiile, comentariile și aceste lucruri care ne îndepărtează de acest lucru atât de frumos care este Liturghia, triumful lui Isus.

Cred că acum este mai clar că Paștele devine prezent și activ de fiecare dată când celebrăm Liturghia, adică sensul memorialului. Participarea la Euharistie ne face să intrăm în misterul pascal al lui Cristos, dăruindu-ne să trecem cu El de la moarte la viață, adică acolo este Calvarul. Liturghia înseamnă să refacem Calvarul, nu este un spectacol.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 22.11.2017
Publicarea pe acest sit: 22.11.2017
Etichete: , ,

Comments are closed