Audienţa generală de miercuri

Duhul Sfânt și Biserica
miercuri, 22 mai 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Crez, imediat după ce am mărturisit credința în Duhul Sfânt, spunem: „Cred într-una, sfântă, catolică și apostolică Biserică”. Există o legătură profundă între aceste două realități de credință: de fapt, Duhul Sfânt e cel care dă viață Bisericii, conduce pașii ei. Fără prezența și acțiunea neîntreruptă a Duhului Sfânt, Biserica nu ar putea trăi și nu ar putea realiza misiunea pe care Isus înviat i-a încredințat-o de a merge și a face discipoli toate popoarele (cf. Mt 28,18). A evangheliza este misiunea Bisericii, nu numai a unora, ci a mea, a ta, misiunea noastră. Apostolul Paul exclama: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!” (1Cor 9,16). Fiecare trebuie să fie evanghelizator, mai ales cu viața! Papa Paul al VI-lea sublinia că „a evangheliza… este harul și vocația proprie a Bisericii, identitatea sa cea mai profundă. Ea există pentru a evangheliza” (Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 14).

Cine este adevăratul motor al evanghelizării în viața noastră și în Biserică? Papa Paul al VI-lea scria cu claritate: „Este el, Duhul Sfânt, cel care astăzi, ca la începuturile Bisericii, acționează în fiecare evanghelizator care se lasă condus de El, care îi sugerează cuvintele pe care singur nu ar ști să le găsească, predispunând în același timp sufletul celui care ascultă pentru ca să fie deschis să primească Vestea Bună și Împărăția vestită” (ibid., 75). Așadar, pentru a evangheliza este necesar încă o dată să ne deschidem orizontului Duhului lui Dumnezeu, fără a ne fi teamă de ce anume ne cere și unde ne conduce. Să ne încredințăm Lui! El ne va face capabili să trăim și să mărturisim credința noastră și va lumina inima celui pe care-l întâlnim. Aceasta a fost experiența de Rusalii: Apostolilor, adunați cu Maria în cenacol, „le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească” (Fap 2,3-4). Duhul Sfânt, coborând asupra Apostolilor, îi determină să iasă din camera în care erau încuiați de frică, îi determină să iasă din ei înșiși și îi transformă în vestitori și martori ai faptelor minunate ale lui Dumnezeu” (v. 11). Și această transformare realizată de Duhul Sfânt se reflectă asupra mulțimii venită în acel loc și care provenea „din toate națiunile de sub cer” (v. 5), pentru că fiecare ascultă cuvintele Apostolilor ca și cum ar fi rostite în propria limbă (v. 6).

Aici este un prim efect important al acțiunii Duhului Sfânt care conduce și însuflețește vestirea Evangheliei: unitatea, comuniunea. La Babel, conform relatării biblice, începuse dispersarea popoarelor și încurcarea limbilor, rod al gestului de mândrie și de orgoliu al omului care voia să construiască fără Dumnezeu, cu propriile forțe, „o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul” (Gen 11,4). La Rusalii aceste diviziuni sunt depășite. Nu mai există orgoliul față de Dumnezeu, nici închiderea unora față de ceilalți, ci există deschiderea la Dumnezeu, există ieșirea pentru a vesti Cuvântul Său: o limbă nouă, aceea a iubirii pe care Duhul Sfânt o revarsă în inimi (cf. Rom 5,5); o limbă pe care toți pot să o înțeleagă și care, primită, poate să fie exprimată în orice existență și în orice cultură. Limba Duhului, limba Evangheliei este limba comuniunii, care invită la depășirea închiderilor și a indiferenței, a dezbinărilor și contrapozițiilor. Ar trebui să ne întrebăm cu toții: cum mă las condus de Duhul Sfânt în așa fel încât viața mea și mărturia mea de credință să fie de unitate și de comuniune? Port cuvântul de reconciliere și de iubire care este Evanghelia în locurile în care trăiesc? Uneori se pare că se repetă astăzi ceea ce s-a întâmplat la Babel: dezbinări, incapacitate de înțelegere, rivalități, invidii, egoism. Eu ce anume fac cu viața mea? Fac unitate în jurul meu? Sau dezbin, cu vorbării, critici, invidii? Ce anume fac? Să ne gândim la asta. A duce Evanghelia înseamnă a vesti și a trăi noi cei dintâi reconcilierea, iertarea, pacea, unitatea și iubirea pe care Duhul Sfânt ni le dăruiește. Să ne amintim de cuvintele lui Isus: „Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii Mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,34-35).

Un al doilea element: în ziua de Rusalii, Petru, plin de Duh Sfânt, se ridică în picioare „împreună cu cei unsprezece” și „cu glas tare” (Fap 2,14) și „cu îndrăzneală” (v. 29) anunță vestea cea bună a lui Isus, care și-a dat viața pentru mântuirea noastră și pe care Dumnezeu l-a înviat din morți. Iată un alt efect al acțiunii Duhului Sfânt: curajul de a vesti noutatea Evangheliei lui Isus tuturor, cu îndrăzneală (parresia), cu glas tare, în orice timp și în orice loc. Și aceasta se întâmplă și astăzi pentru Biserică și pentru fiecare dintre noi: din focul Rusaliilor, din acțiunea Duhului Sfânt, se dezlănțuie mereu noi energii de misiune, noi căi în care să vestim mesajul de mântuire, un nou curaj pentru a evangheliza. Să nu ne închidem niciodată în fața acestei acțiuni! Să trăim cu umilință și curaj Evanghelia! Să mărturisim noutatea, speranța, bucuria pe care Domnul o aduce în viață. Să simțim în noi „bucuria dulce și mângâietoare de a evangheliza” (Papa Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 80). Pentru că a evangheliza, a-l vesti pe Isus ne dă bucurie; în schimb, egoismul ne dă amărăciune, tristețe, ne duce în jos; a evangheliza ne duce în sus.

Amintesc doar un al treilea element, care însă este deosebit de important: o nouă evanghelizare, o Biserică ce evanghelizează trebuie să pornească mereu de la rugăciune, de la a cere, ca Apostolii în cenacol, focul Duhului Sfânt. Numai raportul fidel și intens cu Dumnezeu permite să ieșim din propriile închideri și să vestim cu parresia Evanghelia. Fără rugăciune, acțiunea noastră devine goală și vestirea noastră nu are suflet și nu este însuflețită de Duh.

Dragi prieteni, așa cum a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, astăzi Biserica „simte mai ales vântul Duhului Sfânt care ne ajută, ne arată drumul corect; și astfel, cu nou entuziasm, suntem pe drum și îi mulțumim Domnului” (Discurs adresat Adunării Ordinare a Sinodului Episcopilor, 27 octombrie 2012). Să reînnoim în fiecare zi încrederea în acțiunea Duhului Sfânt, încrederea că El acționează în noi, El este înlăuntrul nostru, ne dă fervoarea apostolică, ne dă pacea, ne dă bucuria. Să ne lăsăm conduși de El, să fim bărbați și femei ai rugăciunii, care mărturisesc cu curaj Evanghelia, devenind în lumea noastră instrumente ale unității și comuniunii cu Dumnezeu. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.05.2013
Publicarea pe acest sit: 22.05.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns