Audienţa generală de miercuri

Să ne lăsăm surprinși de un prunc
miercuri, 22 decembrie 2010

Iubiți frați și surori!

Cu această ultimă audiență înainte de festivitățile de Crăciun, ne apropiem, tremurând și plini de uimire, de „locul” unde pentru noi și pentru mântuirea noastră a început totul, unde totul a avut o împlinire, acolo unde s-au întâlnit și s-au intersectat așteptările lumii și ale inimii umane cu prezența lui Dumnezeu. Putem pregusta de pe acum bucuria trezită de acea mică lumină care se întrevede, care din peștera din Betleem începe să se iradieze asupra lumii. În drumul din Advent, pe care liturgia ne-a invitat să îl trăim, am fost pregătiți să primim cu disponibilitate și recunoștință marele eveniment al venirii Mântuitorului și să contemplăm plini de uimire intrarea lui în lume.

Așteptarea bucuroasă, caracteristică a zilelor care preced Sfânta Naștere, este desigur atitudinea fundamentală a creștinului care dorește să trăiască rodnic întâlnirea reînnoită cu Acela care vine să locuiască în mijlocul nostru: Cristos Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om. Regăsim această dispoziție a inimii și ne-o însușim, în cei care cei dintâi au primit venirea lui Mesia: Zaharia și Elisabeta, păstorii, poporul simplu, și în special Maria și Iosif, care personal au simțit tremurul, dar mai ales bucuria pentru misterul acestei nașteri. Întregul Vechi Testament constituie o unică mare promisiune, care trebuia să se împlinească prin venirea unui Mântuitor puternic. Ne dă mărturie despre aceasta îndeosebi cartea profetului Isaia, care ne vorbește despre travaliul istoriei și al întregii creații pentru o răscumpărare destinată să redea noi energii și nouă orientare lumii întregi. Astfel, alături de așteptarea personajelor din Sfintele Scripturi, are spațiu și semnificație, de-a lungul secolelor, și așteptarea noastră, aceea pe care în aceste zile o experimentăm și aceea care ne menține activi pe întregul drum al vieții. De fapt toată existența umană este animată de acest sentiment profund, de dorința ca tot ceea ce este mai adevărat, mai frumos și mai mare și am întrevăzut și intuit cu mintea și inima, să ne poată veni în întâmpinare și în fața ochilor noștri să devină concret și să ne ridice din nou.

„Iată vine Domnul atotputernic: va fi numit Emanuel, Dumnezeu-cu-noi” (Antifonul de la intrare, Sfânta Liturghie din 21 decembrie). Frecvent, în aceste zile, repetăm aceste cuvinte. În timpul liturgiei, care actualizează Misterul, este de acum la ușă Cel care vine să ne mântuiască de păcat și de moarte, Cel care, după neascultarea lui Adam și Eva, ne îmbrățișează din nou și deschide pentru noi accesul la viața adevărată. Explică aceasta Sfântul Irineu, în tratatul său „Împotriva ereziilor”, când afirmă: „Însuși Fiul lui Dumnezeu a coborât «într-un trup asemănător cu acela al păcatului» (Rom 8,3) pentru a condamna păcatul, și, după ce l-a condamnat, pentru a-l exclude complet din neamul omenesc. La chemat pe om la asemănarea cu el însuși, l-a făcut imitator al lui Dumnezeu, l-a îndreptat pe drumul indicat de Tatăl pentru ca să-l poată vedea pe Dumnezeu și i l-a dat în dar pe însuși Tatăl” (III, 20, 2-3). Apar câteva idei preferate ale Sfântului Irineu, că Dumnezeu cu Pruncul Isus ne cheamă din nou la asemănarea cu El însuși. Vedem cum este Dumnezeu. Și astfel ne amintește că noi ar trebui să fim asemenea lui Dumnezeu. Și trebuie să îl imităm. Dumnezeu s-a dăruit, Dumnezeu s-a dăruit în mâinile noastre. Trebuie să îl imităm pe Dumnezeu. Și în sfârșit ideea că astfel putem să îl vedem pe Dumnezeu. O idee centrală a Sfântului Irineu: omul nu îl vede pe Dumnezeu, nu îl poate vedea, și astfel este în întuneric în privința adevărului, în privința lui însuși. Însă omul care nu îl poate vedea pe Dumnezeu, poate să îl vadă pe Isus. Și astfel îl vede pe Dumnezeu, astfel începe să vadă adevărul, astfel începe să trăiască.

Așadar, Mântuitorul vine pentru a reduce la neputință lucrarea răului și tot ceea ce încă ne poate ține departe de Dumnezeu, pentru a ne reda strălucirea veche și paternitatea primară. Cu venirea lui printre noi, Dumnezeu ne indică și ne încredințează și o misiune: tocmai aceea de a fi asemenea cu El și de a tinde la adevărata viață, de a ajunge la vederea lui Dumnezeu, în chipul lui Cristos. Tot Sfântul Irineu afirmă: „Cuvântul lui Dumnezeu și-a stabilit locuința Sa printre oameni și s-a făcut Fiu al omului, pentru a-l obișnui pe om să îl perceapă pe Dumnezeu și pentru a-l obișnui pe Dumnezeu să își pună locuința Sa în om după voința Tatălui. Pentru aceasta, Dumnezeu ni l-a dat ca «semn» al mântuirii noastre pe Cel care, născut din Fecioară, este Emanuel” (ibidem). Și aici există o idee centrală foarte frumoasă a Sfântului Irineu: trebuie să ne obișnuim să îl percepem pe Dumnezeu. Dumnezeu este în general departe de viața noastră, de ideile noastre, de acțiunea noastră. A venit aproape de noi și trebuie să ne obișnuim să fim cu Dumnezeu. Și în mod curajos Irineu îndrăznește să spună că și Dumnezeu trebuie să se obișnuiască să fie cu noi și în noi. Și că Dumnezeu poate că ar trebui să ne însoțească la Crăciun, să ne obișnuiască cu Dumnezeu, așa cum Dumnezeu trebuie să se obișnuiască cu noi, cu sărăcia și fragilitatea noastră. De aceea, venirea Domnului nu poate avea alt scop decât acela de a ne învăța să vedem și să iubim evenimentele, lumea și tot ceea ce ne înconjoară, cu înșiși ochii lui Dumnezeu. Cuvântul făcut prunc ne ajută să înțelegem modul de a acționa al lui Dumnezeu, pentru ca să fim capabili să ne lăsăm tot mai mult transformați de bunătatea lui și de milostivirea lui infinită.

În noaptea lumii, să ne lăsăm iar surprinși și luminați de acest act al lui Dumnezeu, care este total neașteptat: Dumnezeu se face Prunc. Să ne lăsăm surprinși, luminați de Steaua care a inundat de bucurie universul. Isus Prunc, ajungând la noi, să nu ne găsească nepregătiți, angajați numai să facem mai frumoasă realitatea exterioară. Grija pe care o depunem pentru a face mai strălucitoare străzile noastre și casele noastre să ne stimuleze și mai mult să predispunem sufletul nostru pentru a-l întâlni pe Cel care va veni să ne viziteze, care este adevărata frumusețe și adevărata lumină. Deci să purificăm conștiința noastră și viața noastră de ceea ce este contrar acestei veniri: gânduri, cuvinte, atitudini și acțiuni, stimulându-ne să facem binele și să contribuim la realizarea în această lume a noastră a păcii și dreptății pentru fiecare om și astfel să mergem în întâmpinarea Domnului.

Semn caracteristic al timpului Crăciunului este ieslea. Și în Piața San Pietro, după obicei, este aproape gata și în mod ideal se arată asupra Romei și asupra lumii întregi, reprezentând frumusețea Misterului lui Dumnezeu care s-a făcut om și și-a așezat cortul Său în mijlocul nostru (cf. In 1,14). Ieslea este expresie a așteptării noastre, că Dumnezeu se apropie de noi, că Isus se apropie de noi, dar este și expresie a aducerii de mulțumire Celui care a decis să împărtășească umana noastră condiție, în sărăcie și în simplitate. Mă bucur pentru că rămâne vie și chiar se redescoperă tradiția de a pregăti ieslea în case, la locurile de muncă, în locurile de întâlnire. Această mărturie genuină de credință creștină să poată oferi și astăzi pentru toți oamenii de bunăvoință o sugestivă icoană a iubirii infinite a Tatălui față de noi. Inimile copiilor și adulților să poată încă să fie uimite în fața ei.

Iubiți frați și surori, Fecioara Maria și Sfântul Iosif să ne ajute să trăim misterul Nașterii cu reînnoită recunoștință față de Domnul. În mijlocul activității frenetice din zilele noastre, acest timp să ne dăruiască un pic de calm și de bucurie și să ne facă să atingem cu mâna bunătatea Dumnezeului nostru, care se face Prunc pentru a ne mântui și a da curaj nou și lumină nouă drumului nostru. Aceasta este urarea mea pentru un sfânt și fericit Crăciun: o îndrept cu afecțiune spre voi cei prezenți, spre rudele voastre, îndeosebi spre cei bolnavi și suferinzi, precum și spre comunitățile voastre și spre toți cei dragi ai voștri.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.12.2010
Publicarea pe acest sit: 23.12.2010
Etichete: , ,

Lasă un răspuns